Dacă aveți Bibliile la îndemână, vă invit să le deschideți la capitolul 12 din 1 Corinteni, 1 Corinteni capitolul 12. Titlul mesajului nostru din seara aceasta este: „Trupul lui Cristos.”
În ultimii ani, au existat foarte multe discuții pe marginea acestui subiect în mod special. În cadrul creștinismului există astăzi o răzvrătire împotriva denominaționalismului și împotriva bisericii organizate și o evidențiere a trupului lui Cristos cu un accent exagerat pe un format non-structural. Să nu existe niciun sistem de organizare. Desigur, mi se pare că lucrurile sunt duse puțin prea departe pentru că în Noul Testament există anumite structuri organizaționale foarte bine definite. Evident, sunt bătrânii și prezbiterii și episcopii. Bineînțeles, toți aceștia reprezintă același lucru. Înseamnă doar păstori, nu este o ierarhie. Existau, de asemenea, diaconi care slujeau. Existau, de asemenea, bătrâni care erau ordinați în fiecare cetate. Aceștia erau cei care supravegheau turma.
Așadar era, într-o anumită măsură, un nivel de organizare necesar pentru a se asigura că fiecare turmă în parte avea un păstor și că avea cine să îi slujească. Deci, exista un minim de organizare. Nu de mult au existat multe discuții despre ideea de trup al lui Cristos. Fără îndoială, cred că cea mai tristă parte din toate discuțiile acestea este ignoranța celor mai mulți oameni cu privire la acest aspect, când de fapt, este poate cel mai important subiect în înțelegerea relațiilor creștine. Nu știm cui aparținem sau cine suntem, fără să înțelegem conceptul de trup al lui Cristos. Și când îl înțelegem, înțelegem nu doar obligația noastră față de Dumnezeu și relația noastră cu El prin Cristos, dar și obligația noastră și relația cu fiecare credincios din lume și cum ar trebui să se împletească slujirea noastră. Așadar este foarte, foarte important să înțelegem conceptul de trup al lui Cristos.
Astăzi există atât de multă organizare și structurare încât este adevărat că biserica autentică se pierde adesea în ceață și multe dintre denominațiile majore nu sunt altceva decât grupuri de oameni care doresc doar să se adune în jurul unui anumit punct, altul decât Isus Cristos. Din păcate, așa stau lucrurile. Acestea există doar ca o structură organizațională fără viață, fără o funcționare potrivită în relație cu Isus Cristos. Ce este Biserica și ce anume suntem noi, trupul lui Cristos? Ce înseamnă?
Ei bine, înainte să ne uităm în mod special la trupul lui Cristos, doresc să vedem exact ce suntem noi ca biserică privind la câteva metafore care ne sunt prezentate în Noul Testament. Unele din aceste metafore vin din Vechiul Testament, mai exact trei care predomină. Dacă luați notițe, ar fi bine să le scrieți. Cele trei metafore predominante pe care le folosește Noul Testament ca să descrie Biserica și care se regăsesc și în Vechiul Testament pentru a descrie poporul Israel sunt acestea: mireasa, via și turma.
Acum, fiecare dintre aceste metafore avea rolul de a desemna Israelul în Vechiul Testament. Israel era mireasa lui Dumnezeu, via lui Dumnezeu și turma lui Dumnezeu. Toate acestea sunt repetate în Noul Testament. Noi suntem mireasa lui Cristos, noi suntem mlădițele iar El este via. De asemenea noi suntem turma Lui iar El este Păstorul. Acum, în Vechiul Testament, Dumnezeu S-a uitat la națiunea Israel ca la o fecioară. Osea ne spune asta. Dumnezeu a logodit Israelul cu Sine. Dumnezeu a intrat într-un legământ de căsătorie cu Israel. Din punct de vedere spiritual, Israel a devenit poporul mireasă a lui Dumnezeu. Din acest moment, Dumnezeu a avut de-a face cu necredincioșia continuă a lui Israel, acte de adulter spiritual repetate, deoarece Israel mergea necontenit după alți dumnezei. Osea spune: „Israel a fost într-adevăr o nevastă necredincioasă.”
De asemenea în Noul Testament, Biserica este văzută atât ca o vie cât și ca o mireasă. În Vechiul Testament, via îl reprezenta pe Israel. Dumnezeu a spus că a plantat o vie. El a spus: „Am așezat-o pe un deal foarte fertil.” Este imaginea lui Dumnezeu care a luat poporul Israel din Egipt și l-a așezat în Canaan. Dumnezeu a spus: „I-am scos și am plantat această vie pe un deal foarte fertil. Acolo a prins rădăcină și a umplut țara.” Apoi Dumnezeu a construit un turn. Și din turn, Dumnezeu a păzit via. De asemenea a construit un teasc pentru culesul viei. Isaia ne spune că S-a uitat la via Lui, și a dorit ca via Lui să rodească neprihănire. Dar via Lui a produs strugurii sălbatici ai nedreptății, ai opresiunii și păcatului. Așadar, Isaia 51 spune: „Dumnezeu Și-a nimicit via” și așa a făcut.
A treia metaforă din Vechiul Testament pe care Dumnezeu a folosit-o pentru Israel a fost metafora turmei, și El era păstorul lui Israel. L-a condus pe Iosif ca pe o turmă, ne spune Biblia. Isaia ne spune că atunci când i-a scos din Egipt, „i-a luat și i-a purtat”, așa cum porți un mielușel. După robia babiloniană, Isaia ne spune iarăși că Și-a luat mielușeii în brațe și pe cei tineri i-a condus cu drag. Dumnezeu s-a purtat cu Israel ca cea a un păstor cu turma sa.
Am văzut trei imagini pe care le folosește Dumnezeu ca să definească relația Lui cu Israel în Vechiul Testament. Fiecare dintre aceste imagini ne arată relația lui Dumnezeu cu Israel. Aceasta ne arată, foarte important, ne arată că modul de relaționare a lui Dumnezeu cu poporul Său a fost direct. A fost direct, și a fost o lucrare suverană de salvare, dar și de păzire. Așadar, în Vechiul Testament, Dumnezeu a ales pe Israel ca mireasă a Lui, a sădit pe Israel ca pe o vie a Lui și a condus Israelul ca pe turma Lui.
Acum, când ne întoarcem în Noul Testament, Isus aplică cu îndrăzneală aceleași metafore la Biserică. El subliniază chiar mai profund relația personală. Aș dori să ilustrez asta. Întâi de toate, metafora căsătoriei din Vechiul Testament, Isus o aplică la noi spunând că El este mirele și noi ce suntem? Ce? Mireasa. El spune: „Eu sunt Mirele.” Vă aduceți aminte ce spun Evangheliile că atunci când mirele este prezent, postul nu mai este necesar. Să înceapă ospățul, mirele este aici!
Pavel descrie această metaforă mai în detaliu cu referire la dragostea care se sacrifică, a lui Cristos pentru Biserică. El vorbește de asemenea despre rolul de conducere al lui Cristos peste Biserică, despre scopul Său final pentru Biserică. Cristos și-a luat ca mireasă Biserica, asta prezintă cartea Efeseni, ca să-Și prezinte lui Însuși acea Biserică. Cristos ne-a făcut mireasă a Lui ca să ne înfățișeze înaintea Sa în glorie, fără pată sau fără cusur sau fără zbârcitură sau altceva de felul acesta. Cu alte cuvinte, ne-a luat ca pe o fecioară pură, castă.
Așadar noi, ca Biserică, ne relaționăm la Cristos ca o mireasă la mirele ei. De fapt, la sfârșitul revelației când vom merge să fim împreună cu Isus Cristos în slavă, Biblia ne spune că vom avea parte de ospăț, nu-i așa? Despre ce fel de ospăț este vorba? Este vorba despre un ospăț de nuntă, așa este. Nu doar atât, în 2 Corinteni capitolul 5, ni se spune: „Dumnezeu, care ne-a dat arrabon-ul Duhului”. Cuvântul grecesc arrabon înseamnă literalmente „inel de logodnă”. Motivul pentru care știm că ne vom cununa cu Isus Cristos este pentru că avem un inel de logodnă, care nu este altceva decât Duhul Sfânt. Așadar, metafora căsătoriei este prezentă peste tot în scrierile lui Pavel, în special, culminând cu viziunea lui Ioan despre ospățul măreț de nuntă al Mielului în noul Ierusalim la sfârșitul cărții Apocalipsa. Astfel, Isus folosește metafora căsătoriei pentru a descrie Biserica.
Deci, Isus folosește metafora căsătoriei ca să descrie Biserica. Isus, de asemenea, a luat imaginea viei. În pilda vierilor din Marcu 12, și acolo se referă la Israel, dar îi extinde înțelesul pentru că în Ioan capitolul 15 spune: „Eu sunt adevărata Viță și voi, ce sunteți”? „Mlădițele”. Aceeași metaforă este folosită aici. Biserica reprezintă mlădițele care sunt dependente de viță. Trebuie să rămânem în El, și trebuie să fim curățați de către Vier. Noi suntem mlădițele și El este Vița. Așadar, Isus folosește metafora viței.
Dar nu S-a oprit aici, de asemenea a folosit metafora păstorului. Noi suntem o turmă, Ioan 10, nu-i așa? „Oile Mele ascultă glasul Meu, și Eu le cunosc, și ele vin după Mine.” Isus este Păstorul cel bun. El merge în sălbăticie chiar pentru o singură oaie pierdută, dintre oile Sale, ca să o salveze. Își dă viața pentru oi. Își duce oile la pășuni verzi. Își păzește oile de lupi. Această metaforă este dezvoltată peste tot în Noul Testament.
Prin urmare, avem trei metafore de bază din Vechiul Testament care sunt aplicate de Isus Bisericii. Acestea sunt cele principale. Acum, mai sunt încă patru. Acestea pe care le regăsim în Vechiul Testament sunt principale. Sunt încă patru metafore menționate în Vechiul Testament pe care le folosește Cristos acolo unde Noul Testament se aplică la Biserică. Ele sunt acestea: poporul lui Dumnezeu este de asemenea o împărăție. O împărăție. Prin aceasta vrem să spunem că o împărăție este o sferă de domnie. O împărăție este teritoriul peste care domnește cineva. Noi, ca fii preaiubiți ai lui Cristos, copii, frați – fiii lui Dumnezeu, frații lui Cristos – suntem în teritoriul peste care domnesc Dumnezeu și Cristos. Literalmente suntem acum în împărăția Lui spirituală în sensul că El domnește peste noi. Noi suntem o împărăție. De exemplu, în Coloseni 1:13 Pavel spune că: „El ne-a izbăvit” – priviți – „de sub puterea întunericului, şi ne-a strămutat în Împărăția ” – cui? – „A Fiului dragostei Lui.” Așa este, a Fiului dragostei Sale.
Cristos Și-a exercitat domnia Sa asupra noastră prin Duhul Sfânt. Dacă citești cu atenție printre rânduri, aceasta vrea să spună ce este scris în Romani 14:17: „Căci Împărăția lui Dumnezeu nu este” – atenție – „mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt.” Noi suntem literalmente o împărăție.
Apoi, nu doar asta, ci mai este o altă metaforă prin care suntem prezentați în Noul Testament: suntem casa sau familia. Suntem fii și frați ai lui Cristos, nu-i așa? Suntem împreună moștenitori conform cu Romani capitolul 8, frați conform cu Evrei capitolul 2. Dumnezeu ne-a născut din nou – nu-i așa? – în familia Lui. Ne-a înfiat. A trimis Duhul Sfânt în inimile noastre, ca să strigăm Ava, care în greacă înseamnă „tăticule”, un termen de alint și apropiere. Nu trebuie să avem vreun gând de frică pentru ziua de mâine, pentru că știm că Tatăl nostru ne cunoaște nevoile înainte să ne gândim noi la ele. Ar trebui să căutăm împărăția lui Dumnezeu și toate lucrurile de care avem nevoie ne vor fi date pe deasupra.
În al treilea rând, noi nu suntem doar o împărăție, în această mică porțiune, și un cămin sau o familie; suntem, de asemenea, o clădire. Biserica este o clădire. O clădire care nu este făcută de mâini, dar cu siguranță o clădire. Cine este temelia noastră? Pavel spune: „Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă, şi care este Isus Cristos.” Noi suntem zidiți pe această temelie, apostolii fiind primii zidiți pe temelie, și noi, deasupra lor, suntem clădirea lui Dumnezeu.
În al patrulea rând, noi suntem trupul, trupul lui Cristos. Această metaforă specifică, priviți, nu are absolut niciun echivalent în Vechiul Testament, nici unul. Primele trei au echivalențe majore în Vechiul Testament. Al doilea grup de trei metafore, într-un sens secundar, face aluzie la Vechiul Testament. Iar această a patra metaforă nu are nicio referință în Vechiul Testament. Acest concept nici măcar nu există în Vechiul Testament. Poate spui: „Și ce dacă?”. Uite, are importanță pentru că aceasta arată poziția noastră unică în Cristos. Noi suntem trupul lui Cristos. Acest lucru este unic. Nu are niciun echivalent în Vechiul Testament. Aceasta este identitatea noastră unică; noi suntem trupul lui Cristos. Noi nu suntem o construcție. Aceste clădiri ale bisericilor sunt irelevante. Le avem pentru că trebuie să venim și să ne așezăm undeva ca să auzim Cuvântul lui Dumnezeu.
Biserica nu este o clădire fizică. Noi suntem o clădire spirituală, și așa cum am spus, nu suntem una fizică. Nu această clădire este Biserica, voi sunteți Biserica. Eu sunt Biserica. Noi nu suntem o organizație. Noi suntem o koinōnia. Noi suntem o comunitate. Noi suntem părtășia unui singur trup, trupul lui Cristos. Acum, această metaforă unică va constitui baza studiului nostru din seara asta și a săptămânilor care vor urma, când vom studia verset cu verset cartea Efeseni, care, pentru noi, este relatarea de seamă a doctrinei despre trupul lui Cristos.
Acum, înainte să trecem la Efeseni, doresc să privim la 1 Corinteni capitolul 12. Doresc să vedeți trei lucruri despre trup, trei lucruri. Și vom explica ce înseamnă trupul lui Cristos. Acest lucru este esențial, și doresc să vă concentrați și să vă puneți mintea la contribuție. Scoateți-vă mintea din poziția punctului mort, unde doar se învârte în gol și haideți să începem . Bine, sunt trei lucruri pe care doresc să le vedeți, trei lucruri care caracterizează trupul. Ele sunt detaliate complet în capitolul doisprezece. Acestea sunt: numărul unu: unitatea; numărul doi: diversitatea; numărul trei: armonia. Unitate, diversitate, armonie. Dacă mai doriți ceva de final, care să se termine în „e” e înțelegere reciprocă. Unitate în diversitate și armonie sau înțelegere. Acestea sunt chestiunile cheie pe care trebuie să le înțelegi.
Unul din motivele pentru care biserica – ei bine, adevăratul motiv pentru care Biserica este așa de infirmă este pentru că poporul nu funcționează ca un trup. Acestea sunt cuvinte importante. Bine, haideți să privim pentru început la unitate. Prima caracteristică dominantă a unui trup este unitatea sa. 1 Corinteni 12:12, 1 Corinteni 12:12, „Căci, după cum trupul este unul” și aici vorbește despre un trup fizic, „şi are multe mădulare, şi după cum toate mădularele trupului, cu toate că sunt mai multe, sunt un singur trup, tot aşa este şi Cristos.” Aici Pavel folosește trupul uman ca exemplu și spune: Dragilor, să știți că un trup fizic trebuie să fie una. La un trup fizic nu poți să pui o mână aici și un picior aici și capul aici și inima acolo, iar alte părți câțiva metri mai încolo și să spui: „Acum, trupule, du-te și fă ceva!”
Nu poți să spui acelor membre separate: „Adunați-vă și funcționați.” Un trup este o unitate, sau nu există. Trebuie să fie una. Pavel spune: „Trupul este una și are mai multe mădulare care funcționează între ele”, trupul fizic. Nu pot spune: „Mâna mea este așa de talentată, că am să o tai și am să o trimit acolo.” Mâna ta nu va mai fi talentată. După ce ai tăiat-o, va muri. Trebuie să fie atașată de trup.
Așadar, esența unui trup este unitatea, unitatea. Suntem una. „Tot așa este și Cristos.” Noi suntem, dragilor, un trup. Cristos este Capul. Noi suntem trupul, toate mădularele. Noi suntem una. Dacă ne detașăm de trup, suntem morți. Noi nu putem fi detașați. Noi funcționăm ca un tot unitar sau nu funcționăm deloc. Noi suntem una. Cristos este capul trupului de unde vin toate instrucțiunile, toată puterea creierului, toată energia și toate resursele care fac să funcționeze fiecare parte a trupului. Capul este viața. Poți să tai o mână, capul va continua să susțină viața. Poți să tai alte părți din trup, iar viața va continua. Vei tăia altele și va fi viață. Dar dacă vei tăia capul, viața s-a terminat. Același lucru este adevărat cu privire la trupul lui Cristos, ce analogie perfectă! Cristos, capul nostru, este sursa vieții noastre.
În Efeseni 5:23, Pavel spune: „Cristos este capul Bisericii”. Coloseni 1:18 spune: „El este Capul trupului, al Bisericii.”. Cristos este capul. Aceasta sună foarte de simplu, însă unii oameni cred că ei sunt capul, așa cred. Ei cred că sunt capul Bisericii. Știu pe cineva care are acest titlu. El nu este capul Bisericii. Isus Cristos este capul Bisericii. Toți credincioșii sunt una în El. Un trup, o unitate, ne primim toate resursele și toată puterea și toată înțelepciunea și toate instrucțiunile de la același cap.
Acum, doresc să observați versetul 13. Aici aflăm cum devenim un trup. Aici aflăm cum se formează un trup, unitatea trupului. Versetul 13 „un singur Duh” și doresc să vedeți de câte ori apare cuvântul „unul”. În versetul 12 „un trup, un trup”, de două ori. Versetul 13: „Noi toți, în adevăr, am fost botezați de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup.” De trei ori, de patru ori a spus un singur trup. De patru ori într-un verset și un rând. Nu credeți că vrea să accentueze unitatea aici? „Noi toți, în adevăr, am fost botezați de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi; şi toți am fost adăpați dintr-un singur Duh.” Ascultați, suntem una.
Mântuirea este punctul inițial al unității noastre. Toți am venit printr-un singur Duh într-un singur trup. Toți am avut aceeași cale. Care? Isus Cristos. O singură ușă, Isus Cristos. Suntem una într-un singur trup pentru că toți am fost botezați de un singur Duh într-un singur trup, și acum avem același Duh care locuiește în noi. Observați, vă rog, în versetul 13: „am fost botezați de un singur Duh.” Oamenii întreabă ce este botezul cu Duhul Sfânt? Botezul cu Duhul Sfânt este exact ce scrie aici, exact asta: este Duhul Sfânt al lui Dumnezeu care așază un credincios în trupul lui Cristos. Exact asta spune aici: „am fost botezați de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup”.
Ai venit în trupul lui Cristos în momentul mântuirii prin faptul că ai fost așezat prin puterea Duhului. Din momentul în care L-ai primit pe Isus Cristos, dragul meu, tu ai devenit o parte a acelui trup, și ai fost pus acolo de același Duh. Nu doar că ai fost pus acolo, dar versetul 13 spune că tu de asemenea ai lăuntric Duhul. Observați? Toți am fost adăpați; asta înseamnă, că am asimilat sau în noi locuiește, în trupul lui Cristos un singur Duh.
Acum, vedeți că el subliniază unitatea noastră? Sigur, acesta este adevărul. El accentuează unitatea noastră. Noi suntem născuți din Duhul, nu-i așa? Ne-am pus încrederea în Isus Cristos; am fost născuți din Duhul și printr-un singur Duh am fost așezați în trupul lui Cristos, nu-i așa? Prin așezarea noastră în trupul lui Cristos, am fost locuiți de același Duh, nu-i așa? Așadar, Duhul ne răscumpără prin credința în Cristos. Duhul face de fapt lucrarea de regenerare, nu-i așa? Duhul ne naște din nou, ne așază în trupul lui Cristos, și vine să locuiască în noi.
Poate spui: „Fiecare creștin este locuit de Duhul Sfânt?” Ar fi bine să crezi asta. Romani 8:9 spune: „Dacă nu are cineva Duhul lui Cristos, nu este al Lui.” Nu există ca un credincios să nu aibă Duhul Sfânt, nu există așa ceva. „Dacă nu are cineva Duhul lui Cristos, nu este al Lui.” Întoarceți-o pe ce parte vreți. Dacă Îi aparții Lui, ai Duhul Sfânt. Ai primit Duhul Sfânt.
Întâi de toate, El te naște din nou, te așază în trup. Apoi Îl primești, te adapi din El, El vine în tine. Acum ați înțeles cum este unitatea noastră în Duhul? Înțelegeți? De aceea spune Pavel în Efeseni 4:3 că noi avem – sunteți gata? - „unitatea Duhului”. Pentru că este același Duh Cel care ne-a născut din nou, ne-a botezat într-un singur trup și locuiește în noi. Unitatea noastră nu este bazată pe temeiul unei denominații artificiale. Nu este bazată doar pe faptul că noi toți suntem credincioși în Cristos. Este bazată pe faptul că noi am fost identificați prin lucrarea unui singur Duh.
Acest lucru este ceea ce contează în unitatea noastră, nu-i așa? Avem un singur Duh. El este același în mine și în tine, același Duh. Am venit la Isus Cristos, am crezut în El. Am fost născut din nou de același Duh în același fel, am fost așezat în același trup de același Duh în același mod, locuit de același Duh în același fel ca tine. Așadar, unitatea noastră este în Duhul. De aceea când un credincios trăiește în fire, el trăiește în contradicție cu modul de funcționare al trupului, pentru că trupul trebuie să lucreze în unitatea Duhului.
Acum, nu există nicio altă cale de a intra în trupul lui Cristos, decât să fii botezat în trup de Duhul. Este o singură cale de a fi botezat în trup de către Duhul și aceasta este să fii răscumpărat de Isus Cristos. Toți am venit pe această singură Cale, printr-un singur Mântuitor, printr-un singur Duh, printr-o singură salvare, și în acest fel începe unitatea noastră, nu-i așa? În trupul lui Cristos, toți am venit prin sângele lui Isus Cristos prin Duhul lui Dumnezeu.
Așadar începem cu unitatea, care este elementul de bază, nu-i așa? Nu este interesant că în timp ce toți am primit această unitate și am fost așezați în trup, suntem dezbinați? Vedeți? Toți am venit în același mod, am experimentat același Duh, am avut aceeași locuire a Duhului și apoi am plecat. Apoi prin toată slujirea noastră încercăm să adunăm trupul împreună ca să realizăm unitatea. Suntem una, fraților! Suntem una. Nu există așa ceva, super-sfinți, nu există. Într-adevăr, nu există.
Odată, un slujitor a zis: „Biserica este așa de rece și trupul așa de mort, încât dacă cineva ajunge la temperatura 36,6 credem că este bolnav. Credem că are febră, și totuși el este normal.” Înțelegeți? Temperatura noastră este așa de scăzută că atunci când cineva are 36,6 credem că are febră. Are febră. Trebuie să îl vindecăm, aleargă dintr-o parte în alta. Ascultați, a fi dedicați total lui Isus Cristos și absorbiți total în lucrarea Duhului, nu înseamnă că ești grozav, înseamnă să fii normal.
În trupul lui Cristos nu sunt oameni grozavi. Nimeni nu poate să întrebe: „Ei bine, cum ai ajuns aici?” „Ei bine, am răspuns corect la 49 de întrebări, din 74 și așa am ajuns aici.” Înțelegeți? Nu așa stau lucrurile. Ai venit printr-un singur Duh într-un singur trup la fel ca și ceilalți. Asta contează în ce privește unitatea noastră. Nimeni din trupul lui Cristos nu se poate ridica să spună: „Eu am venit aici în acest fel. Tu, de acolo, stai jos!” Nu, am venit în același fel, și a fost prin har, nu-i așa? Nu a fost prin fapte, nu-i așa? Dacă era prin fapte, cu toții ne-am fi lăudat, nu? Noi toți suntem trofee ale harului care am fost aduși în trup în același fel. Nu avem cu ce să ne lăudăm, cu ce să ne mândrim, nimic care să ne facă să ne ridicăm și să spunem „Voi domni peste voi.” Toată această împărțire în preoți și laici, această diferențiere este nebiblică. Nu sunt mai presus ca voi decât cu acest amvon, și nici nu știu cât are, undeva la un metru. Acesta este singurul lucru care mă ridică deasupra voastră, și dacă cineva este deranjat cumva, de acum încolo pot predica de jos.
Eu nu vă sunt superior, nici voi nu sunteți superiori cuiva, și nici nu sunteți inferiori altcuiva. Suntem una. Înțelegeți, vă rog, acest lucru! Nu există ierarhie în Noul Testament. Darurile sunt diferite, dar nu există ierarhie. Dacă vrei o organigramă a creștinismului, aceasta este Cristos capul și de la El în jos un cerc mare, atâta tot. Nu există ramificații în jos pe organigramă. Toți am ajuns în trup pe aceeași cale. Toți suntem trofee ale harului lui Dumnezeu. Nu există ierarhie. Toți suntem una.
Vă rog să rețineți acest lucru. Acum câteva momente v-am prezentat câteva metafore, nu-i așa? Metafore ale Bisericii. Ați observat că fiecare dintre ele, fără excepție, accentuează unitatea? Ați observat aceasta? Să urmărim. Să recapitulăm: suntem o soție cu un singur bărbat, nu-i așa? Suntem o turmă cu câți păstori? Un singur Păstor. Suntem un mănunchi de mlădițe pe o singură Viță. Suntem o împărăție cu un singur Împărat. Suntem o familie cu un singur Tată. Suntem o clădire cu o singură fundație. Suntem un singur trup cu un singur cap, Isus Cristos. Suntem una. Biblia nu vorbește despre mlădițe mai pline de viață sau mlădițe mai uscate, nici despre oi mai slabe și oi super.
Mesajul trupului lui Cristos este mesajul unității. Suntem una. Suntem una în Cristos. Nu există ierarhie. Nu există un nivel pentru o clasă superioară, sau pentru o clasă inferioară. Să vă mai spun ceva, nici nu există conceptul de credincios izolat. Nu există un credincios care să fie parte a trupului, și care să fie de unul singur. Tu aparții trupului. Tu ești parte a sa la fel de mult cât sunt eu sau oricine altcineva. Nu există astfel de clase de nivel superior sau inferior pentru creștini. Nici nu există unii care să fie în afara trupului. Toți aparțineți de trup.
Ca să subliniez unitatea noastră, aș dori să vă citesc catalogul de caracteristici ale unității. Îl vom studia în săptămânile următoare, Efeseni 4:4. Ascultați ce spune: „Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi ați fost chemați la o singură nădejde a chemării voastre. Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez. Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toți, care lucrează prin toți şi care este în toți.” Un singur, un singur, un singur, un singur. Înțelegeți? Îmi place asta, 1 Corinteni, să ne întoarcem de unde am pornit, în capitolul 1 doar pentru a ilustra. Știți ce se întâmpla în trupul lui Cristos din Corint? Au devenit divizați, și se întrebau unii pe alții: „Bun, tu al cui ești?” „Eu sunt al lui Apolo.” „Oh, Apolo nu-i nimic. Eu sunt al lui Pavel.” „Bine, amândoi sunteți pe din afară. Chifa este cel care contează.” „Eu sunt al lui Petru.”
„Fraților, vă rog să mă ascultați, eu Îl urmez pe Cristos.” Întotdeauna este un astfel de personaj în fiecare grupare. Astfel erau lucrurile între ei, încât în 1 Corinteni 1:12 spune: „Vreau să spun că fiecare din voi zice: „Eu Sunt al lui Pavel!” -„Şi eu, al lui Apolo!” -„Şi eu, al lui Chifa!” – „Și eu, al lui Cristos!” Apoi spune în versetul 13: „Cristos a fost împărțit?” Ce fel de nebunie este aceasta? Care este motivul pentru care divizați trupul lui Cristos? Voi nu trebuie să fiți ai lui cutare sau cutare. „Cristos a fost împărțit?”
Să privim acum la capitolul 3, versetul 21: „Nimeni să nu se fălească, deci, cu oameni”. Să nu spui: „Eu îl urmez pe el sau pe el sau pe el.” Să nu te fălești cu așa ceva, „căci toate lucrurile sunt ale voastre: fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie lumea, fie viața, fie moartea, fie lucrurile de acum, fie cele viitoare; toate sunt ale voastre, şi voi sunteți ai lui Cristos, iar Cristos” – al cui? – „este al lui Dumnezeu.” Vreți să renunțați la divizare și să vă întoarceți la unitate? Înțelegeți, aceasta este o secțiune foarte profundă în capitolul 3. El spune că toate lucrurile la care vă gândiți: cele care vor veni, moartea, viața, sunt ale voastre. Sunteți una. Sunteți una cu Cristos și Cristos cu Dumnezeu.
Așadar Pavel accentuează unitatea noastră. Biserica este un popor, o adunare a celor răscumpărați care își datorează existența lor distinctă, viața lor împreună faptului că ei erau una în Duhul, așezați într-un trup și locuiți de același Duh. Noi nu suntem credincioși izolați, fraților. Noi suntem una. Viața voastră nu se va termina. Ați știut aceasta? Ea se continuă de unde începe viața mea și tot trupul lui Cristos este așa. Nu este nicio întrerupere. Este un lanț fără sfârșit.
Am fost chemați la părtășia cu Fiul Său, Isus Cristos Domnul nostru. Toți suntem parte a trupului Său. Poate te întrebi: „Ce ne-a adus în această stare?” Ei bine, faptul că ne-a chemat Dumnezeu. Noi suntem ekklēsia lui Dumnezeu, de la ek kaleō, a chema în afară. Suntem cei chemați în afară ai lui Dumnezeu, chemați din lumea aceasta ca să ființăm ca o entitate separată, trupul Lui, avându-L cap pe El. Trebuie să ne trăim viața vrednică de chemarea Sa, nu-i așa, așa că trebuie să devenim în caracter și comportament, ceea ce suntem în statut. Chemați să fim separați, sfinți, deoparte pentru El, să fim trupul Lui.
Așadar, Biserica este poporul lui Dumnezeu, chemat din lume și separat de lume ca să existe pentru El. Una în sfințenie, una în misiune. Toți avem aceeași misiune. Una în suferință și una în slavă. Suntem una. Ascultați ce spune în Efeseni 2, versetul 12: „aduceți-vă aminte că în vremea aceea erați fără Cristos, fără drept de cetățenie în Israel, străini de legămintele făgăduinței, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume. Dar acum, în Cristos Isus, voi, care odinioară erați depărtați, ați fost apropiați prin sângele lui Cristos. Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul” – adică evrei și neamuri – „şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărțea, şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmășia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuși un singur om nou, făcând astfel pace; şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmășia. El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă celor ce erați departe, şi pace celor ce erau aproape. Căci prin El şi unii şi alții avem intrare la Tatăl, într-un Duh.”
Suntem una. „Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască” Galateni 3:28. Nu mai există nicio altă distincție din aceasta în Biserică, în termenii poziției și binecuvântărilor noastre în Cristos. Există un om nou. Asta suntem noi. Suntem un om nou, un nou trup, trupul lui Cristos, o nouă creație. Asta nu a existat înainte. Cristos a desființat toate barierele ca să ne facă una. A desființat barierele naționalității, barierele rasiale, barierele de clasă, barierele de sex. Fiecare barieră existentă a fost înlăturată ca să creeze acest om nou, iar acest lucru este glorios. Suntem una. Nu contează cine suntem dacă Îl iubim pe Isus Cristos; suntem una. Unii oameni nu pot să priceapă acest lucru. Ei cred că sunt una doar cu creștinii de aici, iar dincolo este o clasă inferioară de creștini. Nu așa stau lucrurile.
Așadar, zilele de discriminare s-au sfârșit. Biserica pe care a zidit-o Cristos, al cărei cap este Cristos, nu va tolera nicio distincție, nici una, nici una. Sunt unele locuri, frații mei, unde nu poți predica acest mesaj fără să fii aruncat în închisoare. În Romani capitolul 10, acest mesaj este repetat pentru noi de apostolul Pavel în versetul 12 și 13: „În adevăr, nu este nicio deosebire între iudeu şi grec; căci toți au același Domn, care este bogat în îndurare pentru toți cei ce-L cheamă. Fiindcă „oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit.”” Vedeți, toate barierele au dispărut. Nu a mai rămas nicio barieră în Isus Cristos. Suntem oameni noi. Ca rezultat, toți creștinii, fie iudei sau greci, bărbați sau femei, robi sau slobozi indiferent, necivilizați, barbari sau greci educați, indiferent de caz – suntem împreună cetățeni.
Pavel ne numește în patru moduri folosind niște cuvinte grecești pe care nu le voi explica chiar acum. Ne numește împreună cetățeni, împreună moștenitori, împreună mădulare, împreună părtași. Împreună, împreună, împreună, împreună, una, una, una - unitate. Așadar, în toate metaforele, este subliniată unitatea. Aceasta este rugăciunea mea pentru această biserică. Cel puțin această porțiune din trupul lui Cristos să simtă unitatea noastră. Eu sufăr când tu suferi, și tu trebuie să suferi când eu sufăr. Eu trebuie să fiu sensibil la nevoile tale și tu trebuie să fii sensibil la nevoile mele. Trebuie să te iubesc când ai nevoie de dragoste, și tu trebuie să mă iubești când eu am nevoie de dragoste. Trebuie să te îndemn când ai nevoie de îndemnare, și tu trebuie să mă îndemni când am nevoie de îndemnare. Când ai nevoie de mustrare, trebuie să te mustru; și când am nevoie de mustrare, tu trebuie să mă mustri. Este valabil pentru toți, mai puțin pentru soția mea. Nu vreau să fie luată de val, ea oricum face deja asta.
Tu și cu mine trebuie să funcționăm împreună, să fim sensibili unul cu celălalt. Nu, nu vrei să te izolezi, creștinule. Tu trebuie să mergi pe făgașul principal al vieții trupului. M-ai înțeles? Asta este în neregulă cu atât de mulți creștini. Ei vin la biserică duminica dimineața și stau și se gândesc: „Bine, Doamne, știu că ești binecuvântat de faptul că am venit eu aici.” Așa e, unu la zero pentru ei. Ei nu au nicio înțelegere legată de felul cum operează deplinătatea vieții trupului așa că ei sunt niște mădulare nefuncționale, schilodind și mutilând trupul lui Cristos. Ceilalți șchiopătăm pentru că încercăm să compensăm incapacitățile lor. Tu trebuie să fii pe făgașul principal al vieții trupului, sensibil față de mine, și eu trebuie să fiu sensibil față de tine. Suntem una.
Și Isus a dorit asta. Cu disperare, a dorit asta, atât de mult încât în Ioan capitolul 17 – îmi place acest capitol avem aici o imagine a inimii lui Isus Cristos. Ascultați-L. Se roagă Tatălui. Ascultați pentru ce se roagă. Se putea ruga pentru o mulțime de lucruri, dar ascultați pentru ce se roagă. Ioan 17:20: „Şi mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor.” Cu alte cuvinte, nu Mă rog doar pentru ucenicii Mei, ci Mă rog pentru aceia care vor crede în Mine prin cuvântul lor în viitor. Acum, pentru ce Mă voi ruga? Versetul 21: „Mă rog ca toți să fie” – cum? – „una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine”. Să fie atât de sensibili unii față de alții. Oh, este așa de frumos! „Ca, şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.”
Știți ce va convinge lumea cu privire la cine este Isus? Că suntem una. Acesta este răspunsul. Asta va realiza unitatea. „Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi noi suntem una”. Și-a pus slava în noi – nu-i așa? – ca noi să fim una și slava Lui este Duhul Sfânt. Prezența Duhului Sfânt este esența unității noastre, nu-i așa? Toți avem același Duh. El este legătura unității noastre. „Eu în ei, şi Tu în Mine; -pentru ca ei să fie în chip desăvârșit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis, şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine.” Știți când vom răsturna lumea aceasta cu susul în jos, când vom scutura auto-mulțumirea acestei lumi? Când vom fi una.
Vă spun, dacă această biserică va fi vreodată una în termenii unui trup și dacă fiecare va începe să slujească nevoilor spirituale ale aproapelui și dacă va avea o unitate profundă, lumea aceasta nu va fi în stare să facă față la ceea ce se întâmplă aici, pentru că vom avea unitatea Duhului și toată puterea Sa.
Poate spui: „Bine, dar cum lucrează această unitate?” Aș dori să vă arăt cheia unității. Se bazează pe smerenie, aceasta este cheia. Să deschidem la Filipeni 2, pentru că doresc să o vedeți. Să ne uităm la versetul 2, Filipeni 2:2. Isus S-a rugat pentru ca noi să fim una, nu-i așa? Pavel de asemenea dorește același lucru. Se pare că Filipenii nu au împlinit acest lucru, așa că ei ne sunt exemplu cu privire la ce avem nevoie să auzim. Ascultați versetul 2. Pavel spune celor din Filipi: „faceți-mi bucuria deplină, şi aveți- ce?- o simțire, o dragoste, un suflet şi un gând.” Ce dorește Pavel să fie filipenii? Una. Doar să fie una, să aibă aceeași dragoste. Sunt diferite feluri de dragoste. Da, puteți să iubiți într-adevăr, sau să nu iubiți prea mult. Da, puteți să tolerați. Doar să aveți aceeași dragoste. Fiți una. O simțire, același gând.
Poate spui „La ce fel de gând se referă?” Am să vă spun la ce gând se referă. Uitați ce spune versetul 5: „Să aveți în voi gândul acesta, care era şi în” – în cine? – „Cristos Isus”. Ce gând să ai? Gândul lui Cristos. Poate spui: „Bine, și care este gândul lui Cristos?” Îți voi arăta care este gândul lui Cristos, în versetul 6. „El, cu toate că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu,” – cu alte cuvinte nu S-a ținut tare – „ci S-a dezbrăcat pe sine însuși şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfățișare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.”
Știi care a fost gândul acela, dragul meu? A fost gândul unei smerenii care se coboară. O vedeți? Aici este gândul lui Cristos. Acolo se vede. A venit și a fost ascultător până la moarte. Aceasta este smerenia. Știi cum trebuie să fii ca să o ai? Versetul 4, „Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.” Știți cum putem fi așa? Fiind ca Isus și spunând: „Uite, nu-mi pasă de mine. Vreau să mă duc acolo, și dacă aceasta înseamnă să sufăr ca să îmi arăt dragostea față de tine, voi suferi.” Smerenia spune doar atât: „Nu-mi mai pasă de mine. Totul de care îmi pasă ești tu.” Poți să îți imaginezi ce se va întâmpla dacă fiecăruia dintre noi nu ne-ar mai păsa de noi, ci ne-ar păsa pe deplin de ceilalți? Ascultă, dragul meu prieten, în felul acesta nevoile tale ar fi împlinite. Ai avea întregul trup care să se îngrijească de tine.
Dar cei mai mulți creștini petrec atât de mult timp fiind preocupați de ei înșiși, încât nimeni altcineva nu ar putea să aibă grijă de ei. Ascultați, dacă am învăța vreodată – și prin Duhul lui Dumnezeu putem – să ne pese unii de alții, am fi copleșiți de grijă și de dragoste. Acesta este gândul smereniei. Nu-mi mai pasă de mine. De ce să îmi mai pese de mine? Vreau să îmi pese de tine. Nu îți mai este rănit egoul, nu ai mai fost călcat pe bătătură. „Ei bine, nu voi trece așa de ușor peste acel lucru; nu voi mai vorbi cu fratele așa-și-așa. Este ultima dată când face așa ceva.”
Aceasta nu este umilință. Știi ce este? Este egoism. Este doar eul care vrea să se ridice cât mai sus. Gândul smereniei a fost gândul lui Cristos. Ascultați, Isus nu a încercat niciodată să Își înalțe egoul când S-a coborât aici. L-au scuipat și a rămas pe loc. L-au țintuit pe cruce; era atârnat acolo. Nu a spus: „nu puteți să îmi faceți așa ceva. Nu voi tolera asta.” Gândul smereniei spune că dacă asta înseamnă mântuirea ta, dacă asta înseamnă că tu poți avea ceva, dacă aceasta înseamnă un beneficiu pentru tine și pentru binecuvântarea ta, voi suferi pentru că îmi pasă de tine. Acest gând ne este străin, din păcate, nu-i așa? Dar acesta este conceptul trupului. Înseamnă să îți pese de cineva și să nu îți mai pese de tine. Ai știut asta? Despre asta este vorba.
Ascultați ce spune Pavel: „Prin harul, care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi, să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine, căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare”. Toți suntem în trupul lui Cristos. Cum devenim uniți? Nu gândindu-mă la mine, ci la tine. Nu trebuie să-i porți de grijă eului tău. Tu nu trebuie să te gândești la micile tale probleme. Nu trebuie să îți concentrezi gândurile astfel încât întotdeauna să fie vorba despre tine. Încearcă să întinzi mâna și să atingi viața cuiva și uită de tine.
Suntem una. Punctul de legătură pentru unitatea noastră trebuie să fie smerenia. Poate spui „Bine, însă până unde pot merge lucrurile? Mă refer, poți să fii călcat în picioare.” Atunci lasă-te călcat în picioare, lasă-te călcat în picioare. Nu crezi că Dumnezeu te poate restaura? Ba da. 1 Corinteni 6, este exact răspunsul nostru. Sper că niciunul dintre voi nu are vreun litigiu în acest punct. 1 Corinteni capitolul 6. Acest aspect este zdrobitor. 1 Corinteni 6:7-8, îmi place mult. Îmi place mult. Pavel îl condamnă aici pe un creștin pentru că l-a dat în judecată pe un alt creștin, care s-a dus la tribunal și a fost un scandal public. Ascultați ce spune, 1 Corinteni 6:7: „Chiar faptul că aveți judecăți între voi, este un cusur pe care-l aveți. Pentru ce nu suferiți mai bine să fiți nedreptățiți? De ce nu răbdați mai bine paguba?” De ce nu răbdați? Poate spui: „Bine, dar până când?” Rabdă! „De ce nu vă lăsați să fiți păgubiți?” „Să mă las păgubit?” „Nu, greșești și înșeli, și încă pe frații tăi.”
Rabdă, doar rabdă. Învață să îți pese și să îți pese atât de mult, încât să îți pese mai puțin de ce se întâmplă cu tine. Vrei să știi ceva? Poate unii frați te vor înșela, însă alții te vor ridica, pentru că o persoană darnică și iubitoare va primi ceea ce oferă și dacă oferă dragoste, aceea va primi.
Cristos este Capul nostru. Noi suntem trupul, și trebuie să ne îngrijim unii de alții. Acum, smerenia este cheia. Însă mai este încă o cheie, la fel de importantă – și nu vom spune că una este mai importantă decât cealaltă, ci sunt la fel de importante. A doua cheie la fel de importantă ca smerenia, însă total separată este dragostea, dragostea – și cele două, smerenia și dragostea se întrepătrund. Există un verset atât de tulburător, Ioan 13:34, unde Isus spune aceasta: „Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii.” Poate spui „Ce înseamnă dragostea?” Dragostea înseamnă: „Bine, îl iubesc pe cutare așa-și-așa până când îmi va face rău.” Nu, nu, nu. Dragostei nu-i pasă de ce se întâmplă. Dragostea nu ține cont de circumstanțe. Dragostea se revarsă asupra oricui, indiferent de ce ar fi făcut. Aceasta este dragostea. Dragostea nu se gândește să aleagă. Dragostea este acolo, și oricine este în calea ei, primește dragoste.
Nu contează cum sunt ei – întotdeauna mi-a plăcut aceasta. Oamenii spun: „Ei bine, iubesc acea persoană în Domnul”, care este un fel de a spune „O urăsc”. Este același lucru, nu-i așa? E ca și cum ai avea o mică supapă și ai putea spune: „O să te stropesc cu opt picături de dragoste divină neamestecată cu dragostea mea”, după care o închizi. Nu poți să iubești pe cineva în Domnul. Tu ori iubești ori nu. Isus a spus, și aceasta nu este o opțiune, fraților. Aceasta este o – ce? – o poruncă nouă. Poate te întrebi: „Bine, dar cum poți să poruncești așa ceva? Noi nu avem capacitatea.” Oh, da, „Dragostea lui Cristos a fost turnată” unde? „în inimile noastre”, Romani 5:5.
Bine, „Vă dau o poruncă nouă, să vă iubiți unii pe alții”, cum? „așa cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți unii pe alții.” Ascultați, „prin aceasta vor cunoaște oamenii că sunteți ucenicii Mei, dacă aveți dragoste unii față de alții.” Știi cum putem să convingem lumea că Isus este real și că noi Îl iubim? Când începem să ne iubim unii pe alții. Ascultați, cea mai mare evanghelizare în lume nu este să ieșim neapărat afară din Biserică sau să avem mari programe de trezire spirituală. Cea mai mare unealtă de evanghelizare în lume este să fie atât de multă dragoste, încât lumea să nu poată înțelege. Oh, ascultați, dacă principiul care aduce unitatea noastră este smerenia, semnul unității noastre este dragostea, nu-i așa? Dragostea.
Pavel a spus celor din Tesalonic: „Domnul să vă facă să creșteți în dragoste unii față de alții.” Ioan a spus: „Aceasta este vestea pe care am auzit-o de la început, să ne iubim unii pe alții.” Tu iubești cu adevărat? Adică, tu iubești așa cum a iubit și Cristos, sau ești așa de protector cu eul tău că de fiecare dată când ceva nu merge bine, te răzbuni și reacționezi și te amărăști? Dacă nimic nu este cum vrei tu, și dacă biserica nu este cum vrei tu și dacă sora cutare și fratele cutare nu sunt cum vrei tu, genul acesta de persoană ești tu? Sau ești o persoană iubitoare și nu contează circumstanțele, dragostea ta se revarsă și indiferent pe cine întâlnește, iubește?
Ascultați, suntem una. Principiul unității noastre este smerenia și semnul unității noastre este dragostea. Este o dragoste care se smerește, o dragoste care se duce la fratele său și spune: „Frate, am avut o amărăciune împotriva ta, și doresc să îți cer iertare, și doresc să încep să țin la tine.” Aceasta este adevărata dragoste. Apoi mai este dragostea care spune: „Frate, te iert.” Este felul de dragoste care spune: „Hei, frate, îmi pare rău, frate. Îmi pare rău.” Nu este genul de dragoste care îi critică pe alții ca să se înalțe pe sine. Este genul de dragoste care iubește indiferent de cost, bani, prestigiu, poziție. Nu contează.
Unitatea noastră se va ridica și va cădea în funcție de smerenia și dragostea noastră. Acum, aș vrea să spun următoarele. Dacă ai orice altceva în afară de dragoste pentru vreun credincios, ca să fie trupul lui Cristos sănătos, va trebui să te rogi lui Dumnezeu, să te pocăiești și să mărturisești, și să te duci la acel credincios ca să îndrepți lucrurile. Ascultați, avem nevoie de dragostea voastră. Exact, a voastră a tuturor. Avem nevoie de dragostea voastră pentru unitatea trupului. Trebuie să o practicăm sau lumea nu va cunoaște niciodată că suntem credincioși. Noi nu vom experimenta bucuria vieții trupului. Așadar, noi suntem una. Haideți să practicăm unitatea noastră după cum este statutul nostru.
Al doilea lucru despre trup; să întoarcem la 1 Corinteni 12 pentru o clipă. Dacă primul aspect al trupului este unitatea, al doilea aspect este diversitatea, diversitatea. Suntem una și suntem mulți. Acum, versetul 14 din 1 Corinteni 12 spune: „Astfel, trupul nu este un singur mădular, ci mai multe.” Așa este. Unitatea este baza noastră. Diversitatea este modul de operare, nu-i așa? Sigur, trupul este unul. Totuși, sunt și mâini și degete și urechi și ochi și toate mădularele trupului, fiecare cu o funcție unică ce operează distinct, și totuși, un singur trup. Versetul 14 spune: „Trupul este unul dar sunt mai multe mădulare”. În trup este diversitate.
Toți suntem diferiți, nu-i așa? Romani 12: „Am primit diferite daruri și măsura de credință care să însoțească darul.” Cu alte cuvinte, dacă Dumnezeu îți dă un dar spiritual, îți va da și o măsură de credință cu care să îl folosești, nu-i așa? Poți să îți imaginezi ce s-ar întâmpla dacă Dumnezeu ți-ar da un dar anume, și nu ți-ar da credință deloc ca să îl folosești? Ar fi frustrant. Sau dacă Dumnezeu ți-ar da mai multă credință față de măsura darului primit? Așadar, Dumnezeu potrivește măsura de credință cu darurile, așa că întotdeauna ai măsura de credință care să opereze împreună cu darul oferit.
Bine, acum câteva lucruri pe scurt. Doar le vom menționa, dar diversitatea este importantă. Toți avem daruri diferite. Vom vorbi despre darurile Duhului când vom ajunge în epistola către Efeseni, așadar nu vom dezbate subiectul prea mult acum. Când ne uităm la versetul 4 din acest capitol, aș dori doar să vi-l citesc: „după cum într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au toate aceeași slujbă”. Acum, acestea nu sunt talente, prieteni dragi. Acestea nu sunt abilități înnăscute, acestea sunt daruri date de Duhul. Când tu devii creștin, Dumnezeu prin Duhul Sfânt îți dă un dar specific. Urmăriți-le. Acestea sunt oferite de Duhul, daruri divine pe care le ai.
„Sunt felurite daruri, dar este același Duh”. Acum, trupul are nevoie de asta, nu-i așa? Trebuie să ne completăm unii pe alții. Nu putem fi noi totul, așa-i? Așadar, eu pot să fac un lucru. Tu poți să faci un lucru. Altul poate face altceva, și în felul acesta ne slujim unii altora, nu-i așa, pentru sănătatea trupului. Orice organ care nu funcționează va mutila și va schilodi trupul.
„Sunt felurite daruri, dar este același Duh; sunt felurite slujbe, dar este același Domn; sunt felurite lucrări, dar este același Dumnezeu, care lucrează totul în toți.” Vedeți cum există diversitate în unitate? Bine, „de pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înțelepciune”. Există acest dar, unii oameni au înțelepciune. „Altuia” îi este dat „să vorbească despre cunoștință”, unii oameni sunt învățați, ei cunosc Cuvântul lui Dumnezeu. „altuia credința”. Știți despre credință că este un dar al Duhului? Unii au acest dar, alții nu. Acum, toți avem credință ca să credem în Dumnezeu, dar unii au darul credinței, care este o credință dincolo de normal.
„Altuia, darul tămăduirilor, prin același Duh; altuia, puterea să facă minuni; altuia, proorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia, tălmăcirea limbilor.” Bineînțeles, dacă studiezi cu atenție Cuvântul lui Dumnezeu, vei găsi că sunt și alte feluri de daruri menționate în Romani 12 și Efeseni 4. Unele sunt temporare, altele sunt permanente. Unele sunt date ca mărturie pentru necredincioși, altele sunt date pentru edificarea trupului. Nu vom intra acum în mai multe detalii.
De fapt, este o diversitate de daruri. Versetul 11, „dar toate aceste lucruri le face unul şi același Duh, care dă fiecăruia în parte, după cum voiește.” Așadar, așa funcționează trupul ca să ne putem sluji unii altora, și eu să pot să lucrez cu voi, să fiu pentru voi ceea ce voi nu puteți fi, să vă învăț, iar tu, cu siguranță, poți să faci cu darul tău ceva pentru mine, toți putem lucra împreună. Duhul a împărțit darurile într-un minunat echilibru.
Aș vrea să vă fie limpede, dacă tu nu îți folosești darul, cineva va suferi. Efeseni ne spune că până și diversitatea darurilor lucrează la unitate. Ați știut asta? Ascultați ce spune Efeseni 4:11: „Şi El a dat pe unii apostoli, pe alții, prooroci, pe alții, evangheliști, pe alții, păstori şi învățători, pentru desăvârșirea sfinților, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Cristos, până vom ajunge toți la unirea credinței”.
Observați, diversitatea darurilor aduce unitate. Poate spui: „Cum?” Ei bine, pentru că pe măsură ce ne slujim unul altuia și fiecăruia dintre noi i se slujește și fiecare slujește cu darul lui într-un schimb perfect, cu toții ne maturizăm, nu-i așa? Numărul complet de daruri este acordat fiecărui membru. Așa că venim împreună, pentru că dacă tu mă slujești pe mine și eu te slujesc pe tine, și împreună slujim cu darurile pe care Dumnezeu ni le-a dat, cu toții împreună creștem într-un trup matur și perfect. Diversitatea este atât de importantă!
Darurile tale sunt o binecuvântare de sus, oferită de Dumnezeu și tu trebuie să le folosești. Poate spui: „Bine, am vrut să predau la școala duminicală, dar nu au nevoie de un învățător de clasa a treia.” Binecuvântată să-ți fie inima! Nu știu dacă avem nevoie de un învățător care predă la clasa a treia. Nu mă interesează, în cazul tău. Știi de ce? Pentru că Biblia nu spune: „Găsește o organizație și completează un formular ca să-ți folosești darul.” Nu spune așa ceva. Dacă ai un dar spiritual, folosește-l. Poate spui „Nu găsesc nicio ușă deschisă.” Oh, ba da, sunt. Dacă ai darul ajutorării, du-te și ajută pe cineva. Nu ai nevoie ca biserica să te organizeze, du-te și pune-ți darul în practică. Dacă ai darul învățării, du-te și găsește o clasă și învaț-o. Dacă acea clasă este formată din unul singur, sau doi de la tine din cartier, du-te și găsește pe cineva care are nevoie să fie învățat.
Dacă ai dar de evanghelizare, du-te și găsește pe cineva care nu Îl cunoaște pe Isus Cristos și evanghelizează-l. Nu ai nevoie de organizarea din biserică ca să faci asta. Atât de mulți oameni șomează. Ei au daruri spirituale după care tânjește trupul lui Cristos, și sunt atâția care au nevoie de slujirea lor! Nu aștepta ca o organizație să te așeze pe poziție. Du-te și găsește pe cineva și slujește cu darul tău. Vreau să îți dau un indiciu, dacă nu poți găsi pe cineva căruia să îi slujești cu darul tău, atunci nu ești pe făgașul care trebuie în viața trupului, ca să începi de unde trebuie. Duhul nu ți-a dat darul ca să îl pui pe un raft. Poate spui „Bine, dar eu nici nu îmi cunosc darul.” Atunci află-l. Cum? Citește lista de daruri din Romani 12, din 1 Corinteni 12 și din Efeseni 4. Găsește-ți darul prin rugăciune și studierea darurilor și gândește-te la ce ți-ar plăcea ție să faci, și ce ai putea să faci cu binecuvântarea Duhului și cu succesul. Deja știi că nu ai darul de a fi păstor învățător dacă ești femeie. Pe acesta îl poți elimina.
În al doilea rând, știi că nu ai darul de evanghelist, dacă nu poți sta în fața unei mulțimi mari să îi vorbești. Dacă iubești lucrarea cu oamenii, poate că ai darul ajutorării. Dacă ești un bun organizator, poate că ai darul cârmuirii sau al conducerii. Oricare ar fi, studiază-le. Descoperă-le și îți promit că dacă vei fi sincer și vei vrea să le cunoști, Duhul Sfânt ți le va descoperi. Nu te preocupa de această biserică. Nu te preocupa de biserica Grace Community. Du-te și găsește pe cineva care are nevoie să fie slujit și slujește-l. Când întâlnesc un creștin și începe să vorbească cu mine, s-ar putea să îi spun: „Avem o mulțime de nevoi în Biserica noastră. Vrei să ne ajuți?” De regulă spune: „Of, aș vrea să vă ajut, dar ascultă, sunt prea ocupat. Am această clasă aici, apoi lucrez cu cutare și cutare.” Știți ce îi spun? „Perfect. Continuă, și du-te de aici.” Înțelegeți?
Nu ai nevoie de această organizație ca să îți folosești darul. Dacă ai nevoie, atunci tu de fapt te sprijini pe o cârjă. Ascultă, tu care lucrezi aici, aici te vrea Dumnezeu. Folosește-ți darul, și dacă nu găsești o ușă deschisă; dacă, din câte știi tu, nu există un loc în structură, du-te și slujește pe cineva. Du-te și învață pe cineva. Du-te și găsește pe cineva care vrea să știe. Poate întrebi: „Unde sunt aceștia?” Această Biserică în seara aceasta este plină de oameni care au nevoie să cunoască Cuvântul lui Dumnezeu. Poate ai reuși să-ți faci o cunoștință, să te duci cu cineva acasă, să îi întâlnești în timpul zilei și doar să stai jos și să îi înveți anumite lucruri. Sunt atât de mulți creștini în această biserică ce au nevoie să învețe. Găsește o slujire.
Dacă slujirea ta este o slujire de compasiune, să îți pese de oameni, du-te și vizitează-i pe cei bolnavi. Avem o listă cu ei. Sună la birou. Du-te și găsește-i. Nu aștepta să fii încadrat într-o structură. Slujește cu darul tău. Așa cum cântă copilașii „Începe...,repede.”
Al treilea punct: armonia. Ultimul lucru de care are nevoie un trup este armonia. Toți slujim cu darurile noastre, și totuși toate trebuie să fie îmbinate, nu-i așa? Îmi place acest lucru. Este așa de bine, versetul 15. Dacă nu este armonie în trup, atunci lucrurile sunt ridicole. „Dacă piciorul ar zice: „Fiindcă nu sunt mână, nu sunt din trup” – nu este pentru aceasta din trup?” Bineînțeles că este. „Şi dacă urechea ar zice: „Fiindcă nu sunt ochi, nu sunt din trup” – nu este pentru aceasta din trup?” Ideea este lipsa de semnificație. „Ei bine, sunt așa de nesemnificativ, că nu aparțin acestui context.” Nu este adevărat; tu ai o funcție.
Versetul 17: „Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul?” Mulți oameni spun: „Bine, dacă aș fi ochi, chiar aș fi util. Însă sunt doar picior.” Așa că Pavel spune: „Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Dacă totul ar fi auz, unde ar fi mirosul?” Înțelegi? Trebuie să fie diversitate. Nu este loc pentru invidie sau gelozie pentru că nu există ierarhie. Nu trebuie să fii invidios pe darurile altora. Dumnezeu ți le-a dat pe ale tale. Ele sunt 100% necesare pentru viața trupului, atât darurile mele, cât și darurile oricui altcuiva.
Apoi în versetul 18 spune: „Dumnezeu a pus mădularele în trup”. Dumnezeu știe ce face. „Pe fiecare aşa cum a voit El”. Are un plan principal pentru unitate. „Dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul?” De ce nu pot toți să facă același lucru? Descoperă darul tău și folosește-l. Toți suntem parte a aceluiași trup. Avem lucruri diferite de făcut.
Apoi, smerenia este cheia. Versetul 21: „Ochiul nu poate zice mânii: „N-am trebuință de tine”; nici capul nu poate zice picioarelor: „N-am trebuință de voi.” Asta e ideea de stăpânire. „Tu nu ești nimic, jos cu tine. Eu sunt capul.” Apoi în versetul 22: „Ba mai mult, mădularele trupului, care par mai slabe, sunt de neapărată trebuință.” Cu alte cuvinte, ideea este aceasta; cineva va spune: „Ei bine, eu sunt nasul, chiar frumos, arăt bine.” Ideea este că cel mai important nu este nasul. Este piciorul care duce trupul undeva. Mai bine ai nasul rănit, decât un picior șchiop. Asta vrea să spună aici. Cele care întotdeauna spun „Ei bine, noi suntem cele vizibile. Suntem cele care sunt văzute.” El spune: „Stai puțin. Ceea ce nu se vede este de fapt ce este necesar.” Credeți-mă, asta o înveți în lucrare.
Văd oameni care vin la Cristos în cadrul serviciilor noastre, și încep să le cunosc viața, și știți ce descopăr? Cineva a lucrat cu ei. A fost un picior sau ceva mâini ale trupului care au lucrat. Doar că s-a întâmplat ca eu să fiu gura care s-a ridicat și a primit prioritate, aceasta nu dovedește nimic. Darul meu nu este cu nimic mai important decât al tău. De fapt, poate fi mai puțin necesar decât al tău.
Versetul 23: „Şi părțile trupului, care par vrednice de mai puțină cinste, le îmbrăcăm cu mai multă podoabă.” Părțile care nu sunt atât de frumoase și de împodobite, ele sunt cele care fac de fapt treaba. Acesta ar trebui să îi facă să nu se mai mândrească pe cei care se ridică și spun: „Ei bine, eu sunt partea frumoasă a trupului.”
Versetul 23 „Şi părțile trupului, care par vrednice de mai puțină cinste, le îmbrăcăm cu mai multă podoabă. Aşa că părțile mai puțin frumoase ale trupului nostru capătă mai multă frumusețe”. Acele organe interne care sunt urâte, care nu sunt frumoase deloc, ele sunt esențiale vieții. Ele nu sunt cele vizibile și frumoase. Sunt acele părți care fac lucrurile care nu sunt vizibile, dar care funcționează ca să păstreze viața în trup. Trebuie să ne asigurăm că nu facem această distincție - nu-i așa?- în care să spunem: „Ei bine, noi suntem părțile care ies în evidență, și voi sunteți celelalte.” Nu, domnule, nu așa.
Versetul 25, să nu fie așa ceva, „să nu fie nicio dezbinare în trup” – nicio diviziune – „ci mădularele să îngrijească deopotrivă” – cum? – „unele de altele.” Nu există nicio diferență, nicio diferență. „Şi dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el; dacă este prețuit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el.” Acum, voi sunteți trupul lui Cristos, asta înseamnă unitate, și mădulare fiecare în parte, și asta înseamnă diversitate. Acum, armonizați-vă. Nu clădiți o ierarhie.
Oh, trebuie să fim un trup sănătos, fraților. Trebuie să fim. Trebuie să fim sănătoși, și avem nevoie de fiecare. Nu avem nevoie de o altă unitate structurală. Nu avem nevoie de mai multă organizare. Avem nevoie de o mai mare unitate a trupului, de o slujire a trupului. Pentru aceasta S-a rugat Isus. Haideți să răspundem în rugăciune. Unitatea noastră este unitatea Duhului, și nu unitatea denominației sau a bisericii sau a organizației. Va fi într-adevăr o reală unitate spirituală când ne vom smeri; când vom privi fiecare om mai presus de alte lucruri; și când vom începe să ne slujim unii pe alții în armonie cu darurile noastre spirituale.
Oh, mă rog Domnului în fiecare zi ca aceasta să aibă loc aici și ca lumea să se uite la noi și să spună: „Da, Isus este real. Putem spune asta datorită dragostei lor.”
Tată, Îți mulțumim în seara aceasta pentru aceste cuvinte. Ne-am uitat la ele pe scurt, Doamne, dar Tu știi. Tu cunoști adevărurile, și Îți mulțumim pentru învățătura Ta despre trupul care este biserica. Ce adevăr glorios este acesta! Îți mulțumim pentru Domnul Isus Cel care este Capul din care tot trupul își trage puterea și resursele și înțelepciunea și viața. Oh, Doamne, învață-ne cum să lucrăm. Învață-ne să funcționăm. Ajută-ne să mergem și să găsim locul în care să slujim cu darul nostru ca să putem într-adevăr să începem să lucrăm pentru Tine, pentru sănătatea trupului; ca să fim uniți și să aprindem o făclie, care să ardă în lumea întreagă.
În timp ce avem capetele plecate pentru câteva momente, în timp ce încheiem serviciul nostru, doresc să avem un moment de rugăciune tăcută. Vreau să te rogi o rugăciune împreună cu mine, ceva în felul următor: „Doamne Isuse, recunosc locul meu în trup. Doresc trei lucruri. Primul, Doamne Isuse, învață-mă să fiu smerit. Al doilea, învață-mă să iubesc. Al treilea, arată-mi darul meu și învață-mă să îl folosesc.” Vrei să te rogi această rugăciune? Învață-mă să fiu smerit, să iubesc, să îmi cunosc darul și să îl folosesc. S-ar putea să ai mai mult de unul. Cei mai mulți așa au. Roagă-te această rugăciune chiar acum.
Cred că te-ai rugat, și știu că Duhul lui Dumnezeu va onora rugăciunea ta. Este nevoie de tine. Cu disperare, trupul are nevoie de slujirea ta, să fii disponibil. Eu am nevoie de tine. Trebuie să lucrăm împreună, indiferent cât ne costă, să ne purtăm de grijă unul altuia. Pentru aceasta S-a rugat Isus. Dorim asta pentru slava Lui.
Tatăl nostru, ne rugăm să zidești aceste adevăruri în mințile noastre, ca să fim într-adevăr una. Învață-ne să fim una. Înmoaie inimile noastre tari și fă-ne una în Duhul. Ne-am rugat în Numele lui Cristos. Amin.
SFÂRȘIT
This article is also available and sold as a booklet.
