Tatăl nostru, Îți mulțumim din toată inima astăzi pentru această dimineață și pentru această oportunitate, pentru încă o zi pe care să o folosim pentru slava Ta, să fim roditori pentru ca Tu să fii lăudat. Îți mulțumim pentru cei care au venit în această dimineață, dorind să audă adevărul și să înțeleagă mai profundă a elementele de bază ale experienței creștine.

Și ne rugăm, Tată, ca să-i răsplătești cu un timp plin de bucurie, și să îi faci fericiți și binecuvântați pentru că au fost aici, iar când vor pleca de aici să meargă și să aducă roadă. Îți mulțumim că ne-ai chemat împreună să fim parte a trupului lui Cristos și să ne slujim unii altora, să Te slujim pe Tine și să avem un impact în lume ducând vestea care ne-a schimbat viețile. Fă ca studiul din dimineața aceasta să ne ajute să fim mai buni în împlinirea acestui lucru. Ne rugăm în numele lui Cristos. Amin.

Vom vorbi acum despre cum să funcționăm în trupul lui Cristos. Aceasta este sesiunea numărul trei, dacă doriți să urmăriți pe schiță și să o parcurgeți. Cum să funcționăm în trupul lui Cristos. Acum, este un verset foarte important în Scriptură, de la care putem începe discuția și acesta este 1 Corinteni capitolul 12 versetul 13 „am fost botezați de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup”. În momentul în care L-ai primit pe Isus Cristos ca Mântuitor, ai fost așezat în trupul lui Cristos. „Fie iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi; şi toți am fost adăpați dintr-un singur Duh”.

Când ai devenit creștin ai fost așezat… și aceasta înseamnă botezul cu Duhul Sfânt, ai fost botezat sau ai fost așezat în trupul lui Cristos.

Asta pentru că botezul înseamnă cufundarea cuiva sau așezarea cuiva în apă. Ai fost așezat în trupul lui Cristos. Ai devenit un membru al trupului lui Cristos. Acesta este sinonim conceptului de Biserică. Ai devenit un membru al bisericii lui Cristos. Poate că încă nu te-ai alăturat unei biserici locale, poate nu ai o membralitate oficială într-o biserică locală, însă din momentul când ai fost mântuit, tu ai devenit un membru al bisericii, al trupului lui Cristos. Și acesta este unul dintre termenii folosiți pentru biserică.

Biblia folosește câțiva termeni pentru biserică. Este numită turma, iar Cristos este Păstorul. Este numită via și El este vița. Suntem numiți cetățeni ai unei împărății și El este regele. Suntem numiți copii într-o familie și El este Tatăl. Sunt multe metafore pentru Biserică. Însă, una din ele, una unică, este conceptul de trup, faptul că noi suntem mădulare ale trupului lui Cristos. Acum, când venim în această familie, ne alăturăm acestui trup. Și 1 Corinteni 12:14 spune: „trupul nu este un singur mădular, ci mai multe”. Așadar, suntem toți parte a trupului lui Cristos.

Acum, acest lucru are loc la mântuirea ta. Deci, punctul numărul unu este înțelegerea mântuirii tale. Este foarte important să înțelegem ce s-a întâmplat când am fost mântuiți. Poate că o abordare mai simplă ar fi să deschide-ți la Efeseni, și să privim împreună la capitolul 2. Capitolul 2, versetul 11 spune: „De aceea voi, care altădată erați Neamuri din naștere”.

Acum, aceasta este în special pentru creștinii care erau creștini dintre neamuri. Versetul 12 spune: „aduceți-vă aminte că în vremea aceea erați fără Cristos, fără drept de cetățenie în Israel, străini de legămintele făgăduinței, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume”. Aceasta este imaginea unui necredincios, fără Cristos, fără Dumnezeu, fără speranță, fără promisiune, un suflet gol.

Dar versetul 13 - „Dar acum, în Cristos Isus, voi, care odinioară erați depărtați, ați fost apropiați prin sângele lui Cristos”. Cândva ați fost fără Dumnezeu, departe de Dumnezeu, fără Cristos, fără speranță, fără promisiune.

Dar în Cristos ați fost apropiați. „Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul, şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărțea”.

E ca și cum tu și Dumnezeu ați fost în vrăjmășie și Cristos a luat mâna lui Dumnezeu și mâna ta și le-a pus împreună. Și, adesea, știți, cineva care este iubit în același timp de două persoane, poate să facă aceasta. Uneori ai o mamă și un tată care s-au înstrăinat, iar un copil care este iubit de amândoi poate fi catalizatorul, care să îi aducă împreună.

Există o relatare de pe frontul celui de-al doilea război mondial. Se luptau germanii cu francezii. Germanii au ocupat o fermă, iar francezii încercau să recucerească ferma și trăgeau unii în alții peste un câmp. La un moment dat unul dintre soldați a strigat „Opriți focul”, pentru că un copilaș mergea d-a bușilea pe câmp. Cumva ieșise din fermă. Și bineînțeles, germanii l-au văzut pe copilaș și au oprit și ei focul. Lucrul interesant a fost că toate împușcăturile au încetat, iar un reporter de la un ziar, când a relatat acest incident într-un articol, a spus că un bebeluș a adus pacea.

Într-un anumit sens, exact acest lucru s-a întâmplat și cu Isus Cristos. A venit în lume să aducă pace între cei care erau vrăjmași, între Dumnezeu și om. Și motivul pentru care noi suntem în vrăjmășie este pentru că Dumnezeu este sfânt iar noi suntem păcătoși. Iar aceasta ne-a înstrăinat. Și Cristos a venit și a luat ambele părți și le-a adus împreună. El este pacea noastră. Și metafora de aici este ca și cum ar fi dărâmat un zid care era între noi. Și nu este doar între noi și Dumnezeu, ci și între evrei și neamuri.

Mai departe, spune în versetul 16: „Și a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmășia”. Așa că evreii și neamurile sunt aduși împreună și apoi în biserică sunt aduși împreună cu Dumnezeu, crucea fiind cea care realizează acest lucru. Crucea este lucrul, actul care a îndepărtat păcatul. Iar păcatul era zidul.

Păcatul era bariera dintre noi și Dumnezeu. Așadar, când are loc lucrarea crucii și ne punem credința în Cristos, bariera este înlăturată, iar noi suntem aduși la Dumnezeu într-un singur trup.

Astfel, biserica este una. Fie că ești baptist, sau prezbiterian, episcopalian, indiferent din ce denominație ești, dacă Îl iubești pe Domnul Isus Cristos și ai fost născut din nou, ești una în trupul lui Cristos. În 1 Corinteni 6:17 spune „cine se lipește de Domnul, este un singur duh cu El”. Astfel toți cei care s-au lipit de Cristos, sunt una în Cristos.

Acum, în Efeseni capitolul 4, versetul 17 ni se spune puțin despre viața noastră de dinainte să devenim creștini: „iată, deci, ce vă spun şi mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiți cum trăiesc păgânii” Cum trăiau păgânii? Cum se poartă cei nemântuiți? „În deșertăciunea gândurilor lor, având mintea întunecată, fiind străini de viața lui Dumnezeu, din pricina neștiinței în care se află în urma împietririi inimii lor”. Acestea sunt simțăminte ale trecutului. Cu alte cuvinte, conștiința lor nu îi mai controlează. Și-au cauterizat conștiința, au fost neascultători atât de mult timp, că nu mai are nici un efect.

Aceasta este imaginea unei persoane nemântuite. Umblă ca păgânul în deșertăciunea gândurilor sale. Este călăuzit de propriile sale gânduri. Înțelegerea lui este întunecată. El nu poate cunoaște adevărul. Este străin de viața lui Dumnezeu, este mort spiritual. Inima lui este orbită. Nu are niciun simțământ pentru Dumnezeu și așa mai departe. Se dă pe Sine gândurilor păcătoase, unei trăiri sălbatice, necurăției, lăcomiei și tuturor acestora. „Dar voi nu L-ați învățat așa pe Cristos”.

Când L-ai primit pe Cristos, începe o nouă viață. Iar toate acestea încetează să existe în viața cea nouă în Cristos. Așadar, are loc o transformare uimitoare. Să ne uităm la un alt pasaj din Efeseni 2, capitolul 2 versetul 1. Efeseni 2:1 spune: „Voi erați morți în greșelile şi în păcatele voastre”.

Înainte să fiți creștini erați morți. Nu morți fizic, ci morți spiritual. Și când vorbim despre moartea spirituală, ne referim la incapacitatea de a-I răspunde lui Dumnezeu.

Îmi aduc aminte că odată eram în biroul meu, iar un băiețaș a intrat grăbit și a spus: „Te rugăm să vii la noi. Mama mea are nevoie de ajutor, surioara noastră a murit”. Am pornit în grabă pe Roscoe Boulevard la vreo șase case distanțe, am ajuns și am intrat în casă. Iar acolo era un bebeluș, o fetiță frumoasă, cred că avea undeva la patru luni, era întinsă pe pat, era vânătă și rece ca piatra. Iar mama plângea în hohote și nu se putea opri. Nu era nicio explicație, din câte știa ea, pentru moartea bebelușului. Îl săruta și îl ținea în brațe și nu putea face nimic ca bebelușul să trăiască pentru că moartea fizică aduce o incapacitate de reacție. Pentru mine a fost o ilustrație bună, pentru că poate cea mai puternică trăire afectivă în termeni umani este afecțiunea unei mame față de copilașul ei. Aceasta este afecțiunea cea mai elementară, cea mai puternică legătură, cea dintre mamă și acea micuță viață care a ieșit din pântecele ei. Însă toată dragostea pe care a avut-o și toată energia pe care o îndrepta spre acel mic copilaș nu mai era nicidecum primită, pentru că moartea reprezintă incapacitatea de a răspunde. Nu contează ce stimul vine, cel mort nu poate răspunde.

La fel este și cu moartea spirituală. Nu este capabil să-I răspundă lui Dumnezeu. Înseamnă că Dumnezeu să facă anumite lucruri și Dumnezeu acționează și omul rămâne indiferent, nu răspunde la ce face Dumnezeu. Aceasta este moartea spirituală, incapacitatea de a răspunde lui Dumnezeu. Și exact asta spune Pavel aici. Înainte să fii creștin, ai fost mort în greșelile și în păcatele tale. Viața ta era caracterizată de dorințele cărnii, de dorințele minții, așa cum spune în versetul 3. Tu mergeai după mersul lumii acesteia. Tot ceea ce spunea lumea, tu înfăptuiai.

Mergeai după prințul puterii văzduhului, Satana, și erai totalmente indiferent față de Dumnezeu, ca și cum ai fi fost mort fizic și nu puteai simți niciun stimul al vreunui factor fizic, așa de mort spiritual erai că nu puteai simți niciun stimul al unei realități spirituale.

Toate acestea s-au schimbat. Efeseni capitolul 2 spune în versetul 4: „Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit”. Și, bineînțeles, toate s-au schimbat datorită intervenției lui Dumnezeu, datorită dragostei și milei Sale, „cu toate că eram morți în greșelile noastre” – ce a făcut? – „ne-a adus la viață împreună cu Cristos”. Care este unicul lucru de care are nevoie un mort? De viață. Și exact aceasta oferă Dumnezeu. Ce vrea să spună prin viață? Înseamnă pur și simplu că ți-a activat sensibilitatea spirituală și ai devenit conștient de existența lui Dumnezeu. Ai fost în stare să Îl simți pe Dumnezeu. Acum umbli în prezența lui Dumnezeu. Scriptura începe să aibă sens pentru tine. Rugăciunea începe să aibă sens pentru tine. Ți se deschide o nouă dimensiune a existenței, și aceasta pentru că ai devenit viu din punct de vedere spiritual. Adică te-ai deschis ca să Îl simți pe Dumnezeu.

Așadar, mântuirea înseamnă să fii trezit la realitatea prezenței lui Dumnezeu. Atunci când ai fost mântuit, tu de fapt ai venit la viață. Acum, parte din această nouă viață este și faptul că ai fost incorporat în trupul lui Cristos, un concept foarte important. Așadar, mântuirea ta a fost o mare transformare. Tu ai aparținut lumii, ai fost insensibil față de Dumnezeu.

Dintr-odată, prin transformarea mântuirii, ai fost așezat în trupul lui Cristos. Ai fost salvat din moarte la viață. Și poți să Îl simți pe Dumnezeu, poți să Îl simți, poți să Îl cunoști, poți păși în viață veșnică. Și, apropo, viața veșnică nu este o viață nesfârșită ca timp. Viața veșnică este un mod de viață. Și aceasta este viața nouă care vine în Cristos. În acest fel înțelegi mântuirea și ce a făcut pentru tine.

Acum, în al doilea rând doresc să privim puțin la această idee de a-ți înțelege statutul. Acum, faptul că ești în trupul lui Cristos, că ești creștin ce înseamnă aceasta? Ascultați-mă. Ce înseamnă să fii în trupul lui Cristos în adevăratul sens al cuvântului? Ca să începem, (a): poziția ta este în Cristos. Acum, mă refer la sensul cel mai real. Când Dumnezeu Se uită la tine, te vede ca și cum ai fi înglobat în Cristos. Tu ești precum un embrion; ești precum un fetus în pântece, ești precum un copil încă nenăscut. Totul despre tine este în Cristos. De aceea poate Dumnezeu să îți atribuie ție neprihănirea pentru că te vede în Cristos. De aceea Dumnezeu poate să ierte păcatul tău, pentru că te vede în Cristos. De aceea Romani 8 spune că ești împreună moștenitor, pentru că tot ceea ce are Cristos, este și al tău, pentru că tu ești în Cristos. Așadar, când tu ai devenit creștin, ai fost identificat în mod unic cu persoana lui Isus Cristos. Acesta este un concept extraordinar.

În 2 Timotei 1:9 spune: „El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Cristos Isus, înainte de veșnicii, dar care a fost descoperit acum prin arătarea mântuitorului nostru Cristos Isus”. Dumnezeu te-a avut în Cristos înainte să înceapă lumea. Te-a văzut în acest fel chiar și atunci, iar acum s-a manifestat, de când Cristos a venit.

În Efeseni capitolul 1, versetul 5 spune: „ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiați prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale, spre lauda slavei harului Său pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui”. Cum? Cum ne-a acceptat Dumnezeu? „În Preaiubitul Lui”. Singurul mod în care Dumnezeu te poate accepta este să fii în Cristos. Când tu ai devenit creștin și L-ai primit pe Cristos, ai devenit literalmente în Cristos. Efectiv te-ai mutat în El. Iar personalitatea Lui te acoperă, așa că Dumnezeu te vede în Cristos.

Efeseni 1:17 este o rugăciune care te ajută să înțelegi acest concept.

El spune: „Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înțelepciune şi de descoperire, în cunoașterea Lui, şi să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeți care este nădejdea chemării Lui, care este bogăția slavei moștenirii Lui în sfinți şi care este față de noi, credincioșii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui, pe care a desfășurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morți şi L-a pus să șadă la dreapta Sa, în locurile cerești”.

Acum, ceea ce spune el aici este - „Mă rog să înțelegeți ce înseamnă să fiți în Cristos”. Înseamnă să moștenești tot ce are El: „bogăția și slava”. Să moștenești tot ce este al Lui, versetul 19, „nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui, pe care a desfășurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morți”. Fiecare posesiune a lui Cristos și fiecare împuternicire a lui Cristos devin ale noastre pentru că suntem în Cristos. Este un concept extraordinar. Și, bineînțeles, din acest motiv spunem că un credincios, nu poate să își piardă mântuirea. Pentru că asta ar însemna ca Domnul Isus Cristos să piardă mântuirea. Iar El este Dumnezeu și tu ești în Cristos. Înțelegeți? Este siguranță în Cristos. Identificarea ta este în El.

În Eclesiastul, este un verset interesant. Sunt multe interesante, însă unul este pentru tema noastră, Eclesiastul 3:14. Vreau să prezint acest verset pentru că vreau să înțelegeți cât de desăvârșiți sunteți în Cristos: „Am ajuns la cunoștința că tot ce face Dumnezeu dăinuie în veci”. Acesta este un principiu bun. Dacă Dumnezeu face ceva, acela este un lucru veșnic. „La ceea ce face El, nu mai este nimic de adăugat şi nimic de scăzut, şi că Dumnezeu face aşa pentru ca lumea să se teamă de El”.

Când Dumnezeu face ceva, nu mai poate fi adăugat nimic și nimic nu mai poate fi scăzut. Acest lucru este adevărat cu privire la orice lucru și este adevărat și cu privire la mântuirea ta. Dacă Dumnezeu te-a mântuit, este ceva stabilit.

Este total, este complet, nu ești mântuit pe jumătate, sau mântuit pe trei sferturi, sau mântuit până într-un punct și trebuie să mai adaugi și tu puțin ceva. Dacă ești mântuit, Dumnezeu a făcut acest lucru. Nu poți adăuga nimic, nu poți lua nimic. Ai devenit un creștin complet în momentul când ai crezut.

Știți, când un copil se naște în lume, el nu se naște ca un mormoloc. El nu vine în lume și apoi, dintr-o dată, la vârsta de trei luni îi apare o mână, apoi la șase luni dintr-o dată îi mai apare un picior, și destul de curând ai o mică broască formată. Nu. Copiii vin pe lume și încă de când sunt mici au toate membrele micuțe formate, așa-i? Au toate membrele, iar acestea se dezvoltă. Asta e tot. Atât.

Când tu devii creștin, nu ești un mormoloc spiritual, care ai doar o mică codiță, iar pe măsură ce te maturizezi îți apar noi părți. Tu ești un creștin întreg. Singura problemă este procesul maturizării, al creșterii. Înțelegeți la ce mă refer? Este doar un proces de dezvoltare a ceea ce deja ești, pentru că tu ești desăvârșit în El. Coloseni 2:10 spune: „Voi aveți totul deplin în El”. 2 Petru 1:3 spune: „Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce privește viața şi evlavia”. Nu îți lipsește nimic, nu sunt ingrediente pe care să nu le ai, nu îți lipsește nimic, eşti un copilaș deplin și perfect format în Cristos.

Acum, ai nevoie să crești și ai nevoie ca fiecare parte să ți se maturizeze și să ajungă în stadiul în care să poată fi folosite la capacitate maximă, însă nu îți lipsește nici un mădular. Ești complet în mod absolut. Acest concept este foarte, foarte important. Acum, pentru că suntem în Cristos, Dumnezeu ne vede ca fiind cei care am împlinit toate cerințele lui Dumnezeu, pentru că Cristos a venit și a împlinit toată Legea. Din moment ce ești în Cristos, în ochii lui Dumnezeu, tu, de asemenea, ai împlinit întreaga Lege.

Ca să vă ofer o idee despre cum funcționează aceasta, este o foaie albă pe care v-am dat-o, și care se numește „Practicarea statutului”. Doresc să vă arăt ceva care este foarte important și apoi puteți să o luați și să o studiați.

Aceasta este și în cartea Biserica, Trupul lui Cristos. Dacă aveți cartea, o găsiți și acolo. Veți vedea în schiță to ce înseamnă că suntem în Cristos. Toate sunt acolo.

Tu ești viu din punct de vedere spiritual față de Dumnezeu, ești mort față de păcat, ești iertat. Cam cât de iertat ești? Te-a iertat de toate păcatele. Ești neprihănit, ești un copil al lui Dumnezeu, eşti proprietatea lui Dumnezeu, moștenitor al lui Dumnezeu, binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovnicești în locurile cerești. Ești cetățean cerului. Ești rob lui Dumnezeu. Tu ai o viață nouă, ești liber de Lege, ești răstignit față de lume, ești o lumină pentru lume, ești biruitor asupra lui Satan. Eşti curățat, ești sfânt, fără pată, ești liber.

Ești în Cristos, ești în siguranță în Cristos, ești un posesor al păcii, ești una, ești în har, ești în părtășie, ești plin de bucurie, ești locuit și călăuzit de Duhul. Ai primit daruri de la Duhul, ești împuternicit pentru slujire și ai dragoste. Destul de interesant, nu-i așa? Acesta ești tu. În ochii lui Dumnezeu aceasta este poziția ta. Acum, cealaltă coloană din schiță îți spune cum să trăiești la înălțimea statului tău. Aceasta este practica ta. Din moment ce ești viu spiritual pentru Dumnezeu, trăiește viața. Din moment ce ești mort față de păcat, nu mai lăsa niciun loc păcatului. Înțelegeți? Statutul pe care îl ai înaintea lui Dumnezeu, modul în care te vede Dumnezeu, poate fi diferit de felul în care te comporți.

Îmi aduc aminte când eram copil mic , un alt copil din cartier a avut asupra mea o influență negativă, înțelegeți? M-a făcut să cred că era chiar drăguț să fumezi o țigară. Așa că am fumat o țigară și am gândit: „Oh, asta este viața”. Mare lucru. Apoi mi-a arătat cum puteam să fur niște lucruri dintr-un magazin de mărunțișuri. Eu chiar eram un copil cuminte. Doar că am avut o tovărășie rea. Așa-i? În fine, în cele din urmă ne-am hotărât să furăm ceva lucruri de la magazinul Sears.

În timp ce ieșeam din magazin, am fost prinși de pază.

Și ne-au băgat la închisoare, în închisoarea orașului, de unde l-au sunat pe tata, care în acel moment juca golf cu câțiva diaconi din biserică. Săracul, nu știa ce s-a întâmplat. În cele din urmă a venit la închisoare. A crezut că este o greșeală. Și erau și diaconii cu el. „Nu poate fi fiul meu” gândea tata. În cele din urmă a venit. Eram în celulă și stăteam acolo. A venit tata, a plătit cauțiunea și m-a scos de acolo.

Și știți, îmi aduc aminte că mergeam la biserică și tata era predicatorul, toată lumea știa cine eram și toți au aflat despre isprava mea cu închisoarea. Asta nu a ajutat foarte mult la imaginea familiei mele. Oricum, oamenii obișnuiau să îmi spună: „Oh, cum ai putut să faci așa ceva? Nu știi cine este tatăl tău?” Mama îmi spunea: „Nu realizezi…. Nu realizezi cum ne-ai dezonorat familia?”. „Cum poți tu, fiul pastorului, să faci așa ceva?”, îmi spuneau oamenii.

Înțelegeți care a fost problema, nu am trăit la înălțimea poziției mele. Datorită a ceea ce eram, era o cerință pentru un anumit fel de trăire pentru mine, iar eu nu am trăit așa. Aceasta este adevărata spiritualitate. Dacă vă uitați în coloana din stânga, acolo suntem noi. Tu trăiești la această înălțime? Ei bine, acolo ar trebui să fii. Acum, Scriptura ne prezintă ambele coloane. Sunt multe versete cu privire la poziția noastră și sunt multe versete care descriu experiența noastră sau practica noastră. Și trebuie să le avem pe amândouă. Trebuie să fim consecvenți.

Am un prieten care a fost transferat la echipa de fotbal la alta. Numele lui este Marvin Fleming, iar în liceul unde am învățat în L.A. la Centennial HighSchool, era un atlet destul de înalt. A jucat pentru cinci sau șase ani sub conducerea lui Vince Lombardi la Green Bay Packers. Adesea obișnuia să spună cât de minunați au fost anii în care Lombardi îi antrena, au fost anii în care câștigau tot felul de campionate… când jucau din răsputeri.

Era un simțământ aparte când își puneau uniforma Packer și îi făcea să dea ce au mai bun din ei. Era o demnitate aparte să fii un Green Bay Packer și te făcea să trăiești la înălțimea numelui și a reputației.

În anii de glorie a echipei New York Yankees a trăit același simțământ, spunea că era suficient să îmbraci uniforma Yankee și acest lucru te transforma ca și jucător. Într-un anumit sens, cred că această idee se aplică și la a fi creștin. Este o anumită poziție pe care o avem fiind creștini, la înălțimea căreia trebuie să trăim. Aspectul tragic care are loc în viața creștină este faptul că adesea practica nu corespunde statului.

Ce are de spus Duhul Sfânt în această privință este: „De ce te porți așa? Nu știi cine ești? Nu știi cine este Tatăl tău?” Așadar, practica ta trebuie să se potrivească cu poziția ta, care este perfectă. Tu ești în Cristos și poziția ta te-a asigurat pentru veșnicie. Tocmai am finalizat manuscrisul unei cărți, Chei pentru creșterea spirituală, iar în prima secțiune fac această distincție, și anume, că această creștere spirituală nu are nimic de a face cu statutul tău. Statutul tău este desăvârșit. Creșterea spirituală are loc în viața ta când practica ta va începe să se potrivească statutului tău. Acest lucru este foarte important.

Bine, am înțeles poziția noastră. Poziția ta, întâi de toate, este în Cristos. În al doilea rând, din moment ce tu ești în Cristos, tu ești , de asemenea, în trupul lui Cristos, în biserică. Tu ai o poziție foarte importantă acolo. Vreau să vă ajut să înțelegeți și să avem o privire de ansamblu. Bineînțeles, în centrul bisericii este Cristos, Duhul lui Cristos. Cristos este Cel care conduce Biserica prin evangheliști și păstori învățători.

Avem această organizare a bisericii care este ca o imagine de cercuri concentrice. Duhul lui Cristos conduce prin evangheliști și păstori-învățători, iar lucrarea lor este să-i echipeze pe sfinți. Sfinții sunt echipați de către liderii bisericii pentru slujire. Când un sfânt slujește, trupul lui Cristos este edificat sau zidit și rezultatul este că cei aleși sunt adăugați, oamenii sunt mântuiți.

Aceasta este o privire simplă asupra structurii bisericii. Inima sau capul bisericii este Cristos, Duhul lui Cristos.

Prin evangheliști și păstori-învățători sau bătrânii bisericii, sfinții sunt echipați. Din moment ce sfinții sunt echipați, ei încep să slujească. Când încep să slujească, trupul este zidit, iar când trupul este zidit, cei aleși sunt adăugați, oamenii fiind mântuiți. Aceasta este structura bisericii.

Acum, ca nou creștin tu te încadrezi aici. Tu ești un sfânt. Iar sarcina ta este să fii echipat, să te supui învățăturii din Cuvântul lui Dumnezeu și să studiezi, așa cum am spus ieri. Să fii echipat ca să poți sluji. Pentru că atunci când slujești, trupul va fi zidit și alți oameni vor fi mântuiți. Aceasta este o privire simplă asupra organizării bisericii. Partea noastră este să ne supunem învățăturii și conducerii.

Aș vrea să facem un pas mai departe și să vedem cum funcționează trupul lui Cristos, aspect prezentat într-un alt grafic pe care îl avem. Acum, să presupunem că această imagine reprezintă trupul lui Cristos. Și fiecare persoană din trupul lui Cristos, bineînțeles, are un loc, iar indivizi diferiți reprezintă diferite părți ale trupului lui Cristos. Noi numim asta unitate. Suntem una în Cristos. Fiecare este în trupul lui Cristos. Toți suntem o parte a trupului Lui.

Dar în cadrul trupului ajungem la un concept la care doresc să ne uităm cu atenție. Cred că îl aveți trecut în lista voastră. Ajungem la conceptul darurilor. Cu toate că suntem una, există o diversitate a darurilor în cadrul trupului. Această idee poate fi văzută prin mica diagramă, care ilustrează că fiecare dintre noi are un loc anumit în cadrul trupului lui Cristos, un loc de slujire. Vedeți săgețile care merg înainte și înapoi. Toți suntem în stare să slujim cu darurile spirituale variate pe care le avem.

Acum, când vreunul dintre noi nu face acest lucru, când nu studiem Cuvântul lui Dumnezeu și nu recunoaștem obligația noastră față de alți creștini din trup, atunci încetăm să slujim. Și când încetăm să slujim, atunci trupul lui Cristos începe să devină infirm. Apoi mărturia lui Cristos în lume este împiedicată pentru că lumea nu mai primește o adevărată imagine.

Așadar, acolo unde este unitate în trupul lui Cristos, este și diversitate, pentru că sunt diferite daruri și acolo este și, în al treilea rând, reciprocitate, sau împărtășire multiplă a acestor daruri variate. Acum, aceasta îți oferă doar o imagine a felului în care funcționează trupul lui Cristos.

Aș dori să vă vorbesc despre aceasta pentru un minut. Toți suntem posesori ai darurilor spirituale. Când ai fost mântuit, Duhul lui Dumnezeu a așezat în tine anumite abilități. Veți vedea în notițele voastre, aveți o foaie mare galbenă în care vedeți principiile de operare a darurilor spirituale și aveți de asemenea o mică foaie albă în care sunt definite aceste daruri. Puteți să rămâneți la acestea și vrem să deveniți familiarizați cu modul în care funcționează darurile spirituale și care sunt ele , astfel încât să puteți avea timp suficient să determinați care sunt ale voastre.

Nu trebuie să fie nimeni în Biserică care doar să stea și să primească ce se face. Suntem aici ca să ne maturizăm, în așa fel ca sfinții să slujească. Vă amintiți acea parte mică din diagramă? Ca să ne slujim unii altora. Cuvântul „a sluji” înseamnă a servi. Ne slujim unii pe alții cu darurile noastre. Acum, sunt o mulțime de daruri, vă rog să vă uitați în listă să vedeți pe care îl aveți.

Poți avea darul prorociei, învățăturii, credinței, înțelepciunii, cunoștinței, deosebirii duhurilor, milei, îndemnării, dărniciei, cârmuirii, slujirii, minunilor, vindecărilor, limbilor, tălmăcirii limbilor – ultimele patru fiind daruri semne temporare. Acestea au fost daruri date bisericii primare. Darurile enumerate la început continuă și în ziua de azi. Și acele daruri au fost date pentru slujirea reciprocă a sfinților. Și este foarte important să acceptăm slujirea pe care am primit-o de la Dumnezeu.

Acum, noi credem că fiecare credincios are anumite daruri. 1 Corinteni capitolul 12 ne descrie această idee. Spune așa: „Sunt felurite daruri, dar este același Duh; sunt felurite slujbe, dar este același Domn; sunt felurite lucrări, dar este același Dumnezeu, care lucrează totul în toți”.

Ce vrea să spună e că sunt felurite daruri. E primul lucru. Eu pot avea darul învățăturii, darul predicării. Tu poți avea darul dărniciei, poți avea darul credinței, poți avea darul milosteniei, poți avea darul ajutorării. De asemenea, poți avea darul învățării. Așadar, sunt felurite daruri, și cu siguranță sunt și printre noi cei care le au.

Acum, un dar este, ascultați, este un mijloc oferit de Dumnezeu prin Duhul Sfânt pentru a sluji. Nu este o abilitate umană. Nu poți spune: „Darul meu este să cânt la pian”. Acela nu este un dar spiritual, acela este un talent. Sau „Darul meu este scrisul, pot scrie”. Nu, acela nu este darul tău spiritual, ci este o abilitate pe care o ai, acela nu este un canal spiritual prin care Duhul Sfânt să poată sluji.

Tu poți să îți folosești scrisul ca să îți exprimi darul. Poate tu ai darul milosteniei și poți trimite minunate scrisori, care pot fi scrisori frumoase, care să încurajeze pe oameni când trec prin necazuri. Poate darul tău este darul îndemnării și poți scrie scrisori care să încurajeze. Sau poate este darul de învățătură și poți scrie cărți care să învețe pe alții. Dar, să nu confundăm abilitățile fizice și mentale cu daruri. Sunt lucruri diferite. Este acest lucru clar? Dacă nu, puteți să puneți o întrebare asupra acestui subiect puțin mai târziu.

Însă tu ai daruri spirituale. Acum, nu sunt doar daruri diferite, ci fiecare credincios le are, conform versetului 11. „Dar toate aceste lucruri le face unul şi același Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voiește”. Duhul hotărăște cine și ce să primească. Tu nu poți să le cauți, nu le poți câștiga, nu poți să le dorești și astfel să le primești, Dumnezeu este Cel care ți le va da, dacă este în planul Său. Iar El pune darurile împreună în felul în care vrea, pentru zidirea Bisericii Sale. Însă nu sunt doar diferite daruri, versetul 5 spune că sunt și diferențe în administrarea lor. Sunt moduri diferite în care aceste daruri sunt administrate.

De exemplu, în biserica noastră avem mulți oameni cu darul învățăturii, mulți dintre ei.

Dar nu toți dintre ei vin aici să învețe, pentru că sunt diferite moduri în care același dar poate fi administrat. Mă gândesc la Brad (bred), se pare că Brad are darul de învățător. Mă gândesc că și el simte că îl are și mă gândesc că și noi, de asemenea, am văzut aceasta. Modul în care el își administrează darul este într-o mică clasă de studiu. Eu am darul de învățător. Însă modul în care Duhul a ales ca să administrez acest dar este la un număr mare de oameni, așadar, ai același dar, însă în moduri diferite în care să fie folosit.

Nu trebuie să crezi că, dacă ai același dar pe care îl are altcineva, trebuie să faci același lucru pe care îl face el. Nu, sunt tot atâtea moduri de administrare câte daruri sunt, și probabil mai multe. Sunt și o mulțime de operațiuni. Însă fiecare din trupul lui Cristos are un dar. Sunt convins în inima mea, din studiul Scripturii, că fiecare în trupul lui Cristos, cel mai probabil, are mai mult de un singur dar, cu toate că nu poate fi obligatoriu. Poate fi undeva, cineva care să aibă un singur dar.

Însă mie mi se pare că pluralitatea darurilor pare să fie norma, nu doar unul singur. Iar darul care, indiferent de moment, este folosit mai mult, poate fi darul care este necesar într-o anumită situație. Însă toți dintre noi avem daruri spirituale și acestea sunt abilități prin care Duhul Sfânt poate sluji trupul Lui. Darul meu nu este pentru mine, este pentru tine. Darul meu de învățător nu îmi face mie niciun bine, ci îți face ție. Darurile tale îmi folosesc mie. Vedeți, este o interschimbare. Așadar, aceste lucruri sunt foarte importante.

Acum, în ce privește darurile spirituale și recunoașterea lor în trupul lui Cristos, darurile pe care le ai ca să funcționezi… trebuie să îți știi darul și trebuie să îți folosești darul… de asemenea, este nevoie de existența părtășiei. Este foarte important să înțelegem că trebuie să fim împreună în părtășie. Acum, când vorbim despre părtășie, nu înseamnă că fiecare trebuie să gândească la fel despre același lucru, ci aș dori să vă explic ce înseamnă.

Noi nu ne slujim doar unii altora cu darurile spirituale, noi nu doar că împărtășim aceste daruri, dar părtășie înseamnă că între noi există o preocupare reciprocă și o grijă unii de alții.

De exemplu, Noul Testament spune: „Mărturisiți-vă păcatele unii altora”. Poți să treci prin tot Noul Testament și să găsești de câte ori spune „unul altuia”. Încurajați-vă unii pe alții. Mustrați pe cei ce păcătuiesc. Îndemnați-vă unii pe alții. Ridicați-vă unii pe alții. Iubiți-vă unii pe alții. Rugați-vă unii pentru alții. Zidiți-vă unii pe alții. Toate aceste expresii „unii pe alții” sunt responsabilitatea unui creștin față de celălalt creștin. Frate sau soră. Noi nu trebuie doar să slujim cu darurile noastre, ci, de asemenea, trebuie să și exprimăm această părtășie reciprocă unul cu altul, un lucru foarte important.

Așadar, când tu devii creștin, tu intri în trupul lui Cristos. Tu ești în Cristos, pozițional, așa că totul este în siguranță. Tu ești perfect din punct de vedere pozițional. Practica ta trebuie să fie în armonie cu acest lucru. Când tu ai devenit creștin, nu ai fost doar în Cristos, ci ai fost așezat și în trupul lui Cristos. Și ca mădular al trupului trebuie să funcționezi împreună cu ceilalți. Un trup care nu cooperează cu sine este paralizat și este nefuncțional. Ne uităm la el și ne pare rău pentru el.

Un trup care cooperează este un lucru frumos. Ne uităm la un atlet care își coordonează bine mișcările și este priceput și spunem: „Nu este minunat să vezi o astfel de dezvoltare?” Și suntem încântați când vedem pe cineva care este bine coordonat. Ei bine, de asemenea, lucrurile sunt la fel și în domeniul spiritual. Mărturia noastră în lume depinde de felul în care prezentăm trupul lui Cristos în lume.

Un trup care funcționează este un trup care cooperează în care piciorul și mâna fac ceea ce trebuie să facă și nu stau și zic: „aș fi dorit să fiu nas”, și așa mai departe, aceasta este problema din 1 Corinteni 12. Așadar, unde va fi cooperare, va fi și mărturie și eficiență în lucrare.

Apoi, în plus față de darurile reciproce pe care le folosim în trup, suntem responsabili unul față de altul să ne asigurăm că trăim acel fel viață care trebuie trăit. Vrem să ne zidim unii pe alții, să ne rugăm unii pentru alții, să ne îndemnăm unii pe alții, să ne mustrăm unii pe alții dacă este nevoie, să ne mărturisim unii altora și așa mai departe. Acestea sunt responsabilitățile unui credincios în trup.

Acum, subiectul chei, ultimul lucru din notițele voastre, subiectul cheie pentru toate cred că este dragostea. Dacă există dragoste în trupul lui Cristos, toate aceste slujiri vor funcționa. Și aș mai adăuga faptul că dragostea există numai acolo unde este smerenie. Dragostea există unde este adevărata smerenie. Și într-adevăr avem nevoie de un simțământ al smereniei, și acesta cred că vine din cunoașterea lui Dumnezeu și din cunoașterea lui Cristos. Și când vedem cât de slăvit e Dumnezeu vom înțelege cât de jos suntem noi și acesta este începutul adevăratei smerenii. Și dacă suntem smeriți vom putea să slujim altor oameni.

Știu că am încercat să acoperim un subiect foarte, foarte larg, această idee a modului cum funcționează trupul și este foarte dificil să îl acoperim pe deplin. Însă nădăjduiesc că puțin din această idee v-a ajutat. Aș vrea să facem un pas mai departe și să vă ofer acest gând. În viața bisericii, este important ca fiecare dintre noi să avem o lucrare, să ne folosim darurile și să fim responsabili în ce privește părtășia. Uneori această lucrare va fi în organizată de biserică, alteori nu.

Cu alte cuvinte, unii dintre voi s-ar putea să predați un studiu biblic care este un studiu biblic independent. Vă întâlniți într-o seară în casa voastră și aveți studiu biblic. Alții poate predați la o clasă chiar aici la biserică. Indiferent, fă lucrarea la care ești chemat.

Alții din voi poate ajutați în vreo lucrare oficială în biserică, precum lucrarea cu cei bolnavi și ajutați acolo. Sau poate ajutați altfel pe anumiți creștini pe care îi cunoașteți, într-o lucrare specială. Indiferent, tot ceea ce vreau să spun este că lucrarea ta poate fi în cadrul structurii bisericii sau în afara structurii bisericii, indiferent cum te călăuzește Duhul lui Dumnezeu.

Însă este important să recunoaștem că biserica are nevoi și că Duhul lui Dumnezeu călăuzește biserica să își dezvolte anumite lucrări și anumite modele de slujire, și avem nevoie de oameni care pot să participe. Astfel, din când în când, s-ar putea să auziți că este un grup de pregătire util pentru cineva care ar vrea să lucreze cu copiii, sau de un grup de pregătire a celor care ar putea lucra cu tinerii, sau un grup de pregătire pentru cei care ar dori să lucreze cu bolnavii, dacă au darul milei sau al ajutorării. Sau poate cineva să ajute la administrarea unor proiecte, dacă are darul administrării, sau orice altceva.

Vei auzi apelul aceasta din când în când și dacă Duhul lui Dumnezeu îți vorbește inimii și te provoacă să faci aceasta, acesta este un lucru bun. Însă poate fi în cadrul bisericii, sau în afara ei. Însă cred că este util, de asemenea, să te oferi pe tine bisericii locale în care ești, indiferent care ar fi, să spui: „Știți, simt că acestea sunt darurile pe care le am. Și dacă Duhul lui Dumnezeu poate să mă folosească în această lucrare aici undeva, sunt disponibil”. Avem oameni care fac asta tot timpul. Ei vin și spun: „Am anumite daruri și anumite talente, puteți să mă folosiți? Și dacă puteți, m-aș bucura foarte mult să slujesc”.

Și mare parte din lucrarea de la Grace Church (Biserica Harul) se bazează pe laici. De fapt, cea mai mare parte a ei este efectuată de laici. Vorbeam zilele trecute despre o lucrare de ucenicie și vizitare și discutam despre o anumită abordare a ei în biserici care angajează o grupare de oameni care să meargă și să facă vizitele. Și uneori au până la 25 de oameni care sunt angajați cu normă întreagă și care doar îi vizitează pe frați.

Ei bine, nu este neapărat nevoie să fie așa, dacă noi creștinii, acceptăm faptul că vizitarea este doar o parte din religia curată, așa cum spune Iacov, și mergem și luăm parte la viețile oamenilor arătându-le că ne pasă și că îi iubim.

Așa că mai degrabă preferăm să îi vedem pe frați lucrarea pe care le-a încredințat-o Dumnezeu, decât să angajăm o mulțime de profesioniști ca să o facă, și nu să o facem noi. Este important să fim disponibili în cadrul bisericii locale, să slujim și să servim în cadrul bisericii locale cum putem mai bine. Bine? Aceasta este o introducere sumară la subiectul cum să funcționăm în trupul lui Cristos. Aș mai adăuga încă o notă de subsol, și anume, să te asiguri că te rogi pentru liderii tăi. Foarte, foarte important.

SFÂRȘIT