În seara aceasta am ajuns la ultimul mesaj din această serie scurtă cu privire la armata invizibilă a lui Dumnezeu, studiul despre îngerii sfinți. Aceasta este partea a treia din studiul nostru. Prin primele două părți – și prin această a treia parte de asemenea - vrem să ne pregătim inimile pentru un studiu din cartea Coloseni. Vom începe acest studiu, cu voia Domnului, săptămâna viitoare. Așadar, ați putea să citiți cartea Coloseni în această săptămână și să vă pregătiți inimile ca să începem duminica viitoare.

Acum, am discutat în aceste mesaje multe lucruri despre îngerii sfinți. Anii trecuți și în mesajele trecute, am acoperit unele detalii cu privire la îngerii căzuți, la demoni, așa că am simțit că ar trebui să alocăm măcar tot atâta timp studiului despre îngerii sfinți ai lui Dumnezeu, cei care nu au căzut. Și sper că în urma acestui studiu avem cu toții o înțelegere mai bună despre îngeri. Sunt sigur că avem, dar dincolo de asta, sper că vom avea o înțelegere mai profundă a lui Dumnezeu. Cred că unul dintre lucrurile pe care le-am câștigat din acest studiu, și care îmi revine în minte, este grija enormă a lui Dumnezeu pentru a garanta și pentru a asigura siguranța copiilor Săi din punct de vedere fizic. A ridicat o mare parte din povara pe care aș purta-o în mod normal cu privire la accidente sau boli sau orice alte pericole, prin simplul fapt că știu că îngerii lui Dumnezeu slujesc pentru siguranța fizică, protecția și călăuzirea copiilor lui Dumnezeu.

Acum, am văzut că sunt ființe uimitoare. Și sunt sigur că nu îi vom înțelege pe deplin decât atunci când îi vom întâlni, iar atunci poate că înțelegerea noastră ne va ajuta să întrezărim cum sunt ei cu adevărat. Am început să vorbim puțin săptămâna trecută, și voi sări direct la acest punct, dacă îngerii cântă sau nu. Esther Vernon a cântat acea cântare despre cântarea îngerilor, iar acea cântare a fost cea mai comentată cântare care a fost cântată vreodată în această biserică. După aceea toți au venit și au analizat teologia cântării. S-a ridicat imediat întrebarea: îngerii cântă? Îngăduiți-mi să vă arăt ceva interesant, pentru început în această seară, Iov capitolul 38 versetul 7, descriind în această secțiune creația lui Dumnezeu, atunci când a creat lumea. Versetul 4 vorbește despre cum a așezat temeliile pământului, și versetul 5, despre măsurarea lui și așa mai departe. Versetul 7 spune că toată această creație a fost făcută când stelele dimineții cântau împreună și toți fiii lui Dumnezeu – și bineînțeles, asta se referă la îngeri – au strigat de bucurie. Așadar, știm că îngerii cântau la crearea lumii, la crearea universului. Toate stelele dimineții cântau împreună. Așadar, știm că îngerii cântă.

Acum, să vă ofer o paralelă, uitați-vă la Apocalipsa capitolul 5, versetul 11. Apocalipsa 5 versetul 11: „M-am uitat, şi împrejurul scaunului de domnie, în jurul făpturilor vii şi în jurul bătrânilor am auzit glasul multor îngeri. Numărul lor era de zece mii de ori zece mii şi mii de mii. Ei ziceau cu glas tare: „Vrednic este Mielul””. Aici îngerii strigă: „Vrednic este Mielul”. Iar întrebarea este: cântă ei cumva? Din versetul 9, de mai sus aflăm „cântau o cântare nouă”. Cele patru făpturi, care sunt îngeri și cei douăzeci și patru de bătrâni, despre care cred că reprezintă Biserica, împreună cu restul îngerilor se unesc într-o cântare nouă. Așadar, da! – notați asta – îngerii în Biblie cântă de două ori. O dată la crearea lumii și o dată la revenirea lui Isus Cristos. Știți ce este interesant cu privire la acest lucru? Nu avem nicio consemnare că ei ar cânta între aceste două situații. Se pare că imediat după ce Dumnezeu a creat lumea și după ce omul a căzut, îngerii și-au pierdut cântarea. Iar lucrul care va restaura cântarea îngerilor va fi revenirea lui Isus Cristos, și apoi vor cânta din nou.

Acum, între timp, cât timp nu cântă, ei sunt foarte ocupați să facă alte lucruri și am studiat acest aspect. Am vorbit despre existența lor, despre originea lor, despre faptul că sunt ființe create, despre natura lor, faptul că sunt duhuri, și totuși au o formă, pentru că se mișcă dintr-un loc în altul. Așadar, am văzut că există, am văzut originea și natura lor, și ultima dată am început să ne uităm la lucrarea lor. Și am afirmat că slujirea îngerilor se împarte în patru categorii. Ei Îl slujesc pe Dumnezeu, Îl slujesc pe Cristos, îl slujesc pe credincios și-l slujesc pe cel necredincios. Acestea sunt cele patru domenii în care îngerii slujesc.

Întâi de toate, am spus că-L slujesc pe Dumnezeu, ei sunt slujitori responsabili cu închinarea și responsabili cu slujirea. Îi vedem pe îngeri în Biblie stând în jurul tronului lui Dumnezeu spunând: „Sfânt, sfânt, sfânt”. Doar lăudându-L pe Dumnezeu, doar înălțându-L pe Dumnezeu, doar închinându-Se lui Dumnezeu. Apoi îi vedem slujindu-L pe Dumnezeu. Dumnezeu are ceva de făcut și îi trimite pe îngerii Săi ca mesageri.

În al doilea rând, am spus că îngerii sunt responsabili cu slujirea faţă de Cristos. Am văzut că îngerii L-au slujit pe Cristos atunci când au anunțat nașterea Sa. L-au slujit chiar atunci când a avut loc nașterea Sa și în întreaga Sa viață de pe pământ. L-au slujit când a fost ispitit, la început. Mai târziu, la învierea Sa, și au fost de față când a avut loc înălțarea Sa la ceruri, și vor fi împreună cu El când Se va întoarce. Dar am spus că, de-a lungul vieții lui Cristos, a fost un moment când îngerii nu L-au ajutat. Vă amintiți când a fost? A fost atunci când a murit. Acela a fost momentul când a spus: „Dacă aș vrea, aș putea să chem 12 legiuni de îngeri”, dar nu a făcut asta, pentru ca să moară pentru tine și pentru mine. În afară de acest moment, îngerii L-au însoțit de-a lungul întregii Sale vieți. Și ei încă Îl slujesc și El Se va întoarce împreună cu ei la a doua Sa venire.

În al treilea rând, legat de slujirea îngerilor am început să vedem slujirea îngerilor față de credincioși, modul în care îngerii ne slujesc nouă, creștini fiind. Și acest lucru a fost extraordinar. În Evrei 1:14, pe care l-am luat ca verset de bază, spune: „Nu sunt oare toți duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moșteni mântuirea?” Îngerii sunt slujitori, trimiși să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moșteni mântuirea. Aceia suntem noi. Îngerii au lucrarea de purtare de grijă a credincioșilor. Acum, acest lucru înseamnă o slujbă full-time. Fără îndoială! Dumnezeu le-a dat de lucru unora dintre ei să se îngrijească de noi. Se pare că sunt anumiți îngeri rânduiți pentru anumiți credincioși. Oamenii întotdeauna mă întreabă: „Noi avem un înger păzitor?” Ei bine, nu sunt sigur că avem numai unul. Mai degrabă aș crede că avem o mulțime, care urmează poruncile cu privire la nevoile noastre.

Ce fac îngerii pentru credincios? Întâi de toate, am văzut data trecută – asta este o scurtă recapitulare – ei ne privesc. Ei privesc biserica. Vă amintiți că v-am spus că ei privesc femeile ca să se asigure că sunt supuse? Ei îl urmăresc pe predicator. Ei se uită la viața credinciosului. De fapt, Daniel îi numește pe îngeri „străjeri”. În al doilea rând, ei descoperă adevărul lui Dumnezeu. Îi vedem de multe ori în vremurile biblice ca fiind agenții prin care au fost aduse Scripturile lui Dumnezeu. Când Dumnezeu a scris Legea cu degetul Lui pe piatră, pe muntele Sinai, îngerii au luat Legea și au adus-o la Moise. Ei sunt agenții care aduc revelația lui Dumnezeu în multe cazuri. În al treilea rând, pentru credincioși, ei se ocupă cu călăuzirea. Îi vedem de-a lungul istoriei lui Dumnezeu, pe îngeri, ca fiind cei care îi călăuzesc pe oamenii lui Dumnezeu în diferite locuri. Un înger l-a călăuzit pe Filip. Un înger l-a călăuzit pe Corneliu. Un înger l-a călăuzit pe Petru. În al patrulea rând, ei sunt ocupați să poarte de grijă. Vă amintiți când Ilie a fugit și nu avea ce să mănânce? Un înger a venit și l-a slujit și l-a atins și l-a hrănit, l-a îngrijit. Așadar, ei privesc, descoperă, călăuzesc și poartă de grijă. Și apoi am ajuns la o a cincea slujbă, cea de la care vom începe în seara asta.

Cea de-a cincea slujbă pe care îngerii o au față de credincioși și pe care o găsim în Biblie este protecția. Ei ne protejează. Ei păzesc poporul lui Dumnezeu de pericolul fizic. Îngerii sunt implicați în protecție. Aș dori să vă ofer o ilustrație a acestui adevăr. Deschideți Biblia la Daniel capitolul 3. În Daniel capitolul 3 – și îmi place atât de mult această relatare, este superbă! Nebucadnețar avea o problemă a eului – ca să fim blânzi în exprimare – și a vrut ca nimeni să nu se mai închine vreunui zeu, ci numai lui. Și toți au trebuit să i se închine lui Nebucadnețar, a dat o lege. Ei bine, au fost câțiva evrei cărora nu le-a păsat. Așa că ei s-au decis I să se închine lui Dumnezeu. Șadrac, Meșac și Abed-Nego – vă amintiți întâmplarea – au spus: „Nebucadnețar” - versetul 16, susținând „Nebucadnețar, noi nu suntem datori să-ți răspundem în această privință”. Cu alte cuvinte, nici măcar nu suntem preocupați de așa ceva. Nici măcar nu avem vreo temere față de acest lucru, Nebucadnețar. Noi vom face ceea ce am făcut totdeauna.

„Iată, Dumnezeul nostru, căruia îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins, şi ne va scoate din mâna ta, împărate. Şi chiar de nu ne va scoate, să știi, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi, şi nici nu ne vom închina chipului din aur pe care l-ai înălțat!” Noi nu ne închinăm. Ei bine, Nebucadnețar s-a mâniat. Și îmi place mult: „și-a schimbat faţa”. Știți ce înseamnă asta? Înseamnă că și-a schimonosit fața, atât de nervos a fost. Oh, a fost furios! „A luat din nou cuvântul şi a poruncit să încălzească de șapte ori mai mult cuptorul, de cum se cădea să-l încălzească.” Încălziți cuptorul, vor intra în el. „Apoi a poruncit unora din cei mai voinici ostași din oștirea lui” – s-a temut să nu aibă loc vreo luptă – așa că i-a pus pe cei cu brațe puternice „să-i lege pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, şi să-i arunce în cuptorul aprins, oamenii aceștia au fost legați cu hainele lor, cămășile, mantalele şi celelalte articole de îmbrăcăminte pe care le aveau şi au fost aruncați în mijlocul cuptorului aprins. Fiindcă porunca împăratului era aspră şi cuptorul era neobișnuit de încălzit, flacăra a ucis pe toți oamenii, care îi aruncaseră în el pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego.”

Soldații care i-au aruncat în cuptor au murit arși, pentru că focul era prea încins. „Dar acești trei oameni: Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, au căzut legați în mijlocul cuptorului aprins. Atunci împăratul Nebucadneţar s-a înspăimântat şi s-a sculat repede. A luat cuvântul şi a zis sfetnicilor săi: „N-am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni legați?” Ei au răspuns împăratului: „Negreșit, împărate!” El a luat iarăși cuvântul şi a zis: „Ei bine, eu văd patru oameni umblând slobozi în mijlocul focului, şi nevătămați; şi chipul celui de-al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei!” Versetul 26 - Apoi Nebucadneţar s-a apropiat de gura cuptorului aprins, şi, luând cuvântul, a zis: „Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, slujitorii Dumnezeului celui Prea Înalt, ieșiți afară şi veniți încoace!” Şi Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au ieșit din mijlocul focului.”

Uimitor, nu-i așa? „Dregătorii, îngrijitorii, cârmuitorii, şi sfetnicii împăratului s-au strâns şi au văzut că focul n-avusese nicio putere asupra trupului acestor oameni, că nici perii capului lor nu se pârliseră, hainele le rămăseseră neschimbate, şi nici măcar miros de foc nu se prinsese de ei.” Nu au fost afectați deloc. „Nebucadneţar a luat cuvântul şi a zis: „Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, care a trimis pe îngerul Său”. Știți cine a fost cel de-al patrulea? Unii spun că a fost Isus Cristos. Cu siguranță că a fost un înger – poate că a fost îngerul Domnului. „Chipul celui de-al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei”, a fost comentariul păgânilor. Un înger i-a izbăvit din mijlocul cuptorului aprins, dar care i-a mistuit pe oamenii care i-au aruncat în el.

Aș dori să vă mai arăt ceva în Daniel 6. Îngerii au fost preocupați de viața lui Daniel și a prietenilor săi. De data aceasta este un alt împărat, Dariu, care are aceeași problemă ca Nebucadnețar, a vrut ca toți să i se închine lui și religiei sale. Așadar, la versetul 16 din Daniel 6 aflăm că l-au prins pe Daniel și l-au aruncat în groapa cu lei. Ei bine, împăratul a poruncit să facă asta. „Împăratul a luat cuvântul şi i-a zis lui Daniel: „Dumnezeul tău, căruia necurmat Îi slujești, să te scape!”” Știți ce cred, cred că împăratul acesta chiar a ținut mult la Daniel. Și cred că el chiar credea în Dumnezeul lui Daniel, pentru că i-a spus: „Nu te teme, Daniel. Am auzit veștile despre Dumnezeul tău și vei fi bine. Vei merge acolo și El te va scoate afară”. Acum, aceasta este ceea ce se numește credința unui păgân, vedeți? „Au adus o piatră şi au pus-o la gura gropii. Împăratul a pecetluit-o cu inelul lui şi cu inelul mai marilor lui, ca să nu se schimbe nimic cu privire la Daniel.” Iată-l pe el în groapă. Versetul 18 „Împăratul s-a întors apoi în palatul său, a petrecut noaptea fără să mănânce”. Nu a mâncat. „Nu i s-a adus nicio țiitoare şi n-a putut să doarmă.” Cred că s-a plimbat de jur împrejur toată noaptea, fiind îngrijorat cu privire la Daniel.

„În revărsatul zorilor, însă, împăratul s-a sculat şi s-a dus în grabă la groapa cu lei. Şi apropiindu-se de groapă, a chemat pe Daniel cu un glas plângător. Împăratul a luat cuvântul şi i-a zis lui Daniel: „Daniele, robul Dumnezeului celui viu, a putut Dumnezeul tău, căruia îi slujești necurmat, să te scape de lei?” – Daniel, eşti acolo? – Şi Daniel a zis împăratului: „Veșnic să trăiești, împărate! Dumnezeul meu a trimis pe îngerul Său şi a închis gura leilor, care nu mi-au făcut niciun rău”” Oh, ce relatare deosebită, nu-i așa? Cum l-a protejat Dumnezeu pe Daniel? Prin faptul că l-a trimis pe îngerul Său sau poate pe îngerii Lui, în acest caz.

Îngerii lui Dumnezeu sunt ocupați să îi protejeze pe credincioși. Să ne uităm la 2 Împărați capitolul 6. Am făcut referire la acest episod, cred, la începutul studiului nostru, dar să ne uităm la asta din nou. 2 Împărați 6:8: „Împăratul Siriei era în război cu Israel. Şi, într-un sfat pe care l-a ținut cu slujitorii săi, a zis: „Tabăra mea va fi în cutare loc.”” Așadar, era război între Israel și Siria, vreau doar să stabilesc asta. Versetul 14: „A trimis acolo cai, care şi o oaste puternică. Au ajuns noaptea şi au înconjurat cetatea. – versetul 15 – Slujitorul omului lui Dumnezeu s-a sculat dis-de-dimineață şi a ieșit. Şi iată că o oaste înconjura cetatea, cu cai şi care. Şi slujitorul a zis omului lui Dumnezeu – Elisei este aici: „Ah! domnul meu, cum vom face?” Uită-te la noi, suntem înconjurați de dușman, de sirieni. Și el a spus: „Nu te teme, căci mai mulți sunt cu noi, decât cu ei”. Robul s-a scărpinat în cap și a spus „Ce vrei să spui?” „Elisei s-a rugat şi a zis: „Doamne, deschide-i ochii să vadă.” Şi Domnul a deschis ochii slujitorului – care ce a văzut? – care a văzut muntele plin de cai şi de care de foc împrejurul lui Elisei.” Era o întreagă armată angelică care îi înconjura.

Știți ce a făcut această oaste de îngeri? Interesant. Versetul 18: „Sirienii s-au pogorât la Elisei. El a făcut atunci următoarea rugăciune către Domnul: „Lovește, rogu-Te, pe poporul acesta cu orbire.” Şi Domnul i-a lovit cu orbire, după cuvântul lui Elisei.” Se pare că îngerii au venit și i-au lovit cu orbire. Nu știu dacă au făcut asta la fel ca în Sodoma, oricum au făcut-o, se pare că au făcut asta frecvent. I-au orbit pe toți și apoi i-au condus la Samaria, unde erau neajutorați în afara teritoriului lor, doar i-a dus acolo, orbi, la Samaria. Și iarăși Dumnezeu Și-a izbăvit, Și-a protejat poporul. Poate spui: „Ei bine, dar cum rămâne cu Noul Testament? Avem în Noul Testament vreo ilustrație cu îngeri protejând poporul lui Dumnezeu?” Da. Fără îndoială.

În capitolul 27 din Fapte. Acum, vă amintiți, de când l-am studiat, este un capitol deosebit. Pavel este în drum spre Roma, pe această corabie și la versetul 14 din Fapte 27 aflăm: „Dar nu după multă vreme, s-a dezlănțuit asupra insulei un vânt furtunos, numit Eurachilon” – un vânt foarte puternic pe marea Mediterană – un ciclon, dacă doriți – și „Corabia a fost luată de el, fără să poată lupta împotriva vântului, şi ne-am lăsat duși în voia lui.” Cu alte cuvinte, au renunțat să controleze corabia și au lăsat-o în voia vântului, i-au dat drumul. „Am trecut repede pe la partea de jos a unui ostrov, numit Clauda, şi abia am putut să punem mâna pe luntre.” Cu alte cuvinte, s-au temut că vor pierde luntrea, care era legată în spate, așa că s-au chinuit să o țină legată, iar furtuna se întețea – și „când au pus mâna pe ea”, au reușit să o ridice ca să nu o piardă: „au întrebuințat mijloace de ajutor, au încins corabia cu frânghii”. Aceasta este ceea ce se numește legarea corabiei. Au aruncat frânghii dintr-o parte în alta în timpul furtunii, au încins corabia cu frânghii și au securizat-o și au strâns-o cu chei, ca să fie încordată literalmente și să nu se destrame.

Versetul 17 spune că – „de teamă să nu cadă peste Sirta, au lăsat pânzele în jos.” Sirta era un fel de cimitir pentru corăbii în partea de nord a Mediteranei, și a mai venit și acest vânt din nord-est, Eurachilon, cel mai de temut vânt. Îi împingea către cimitirul de corăbii spre coasta de nord a Africii, iar ei încercau să țină corabia întreagă. „Au lăsat pânzele în jos”, asta înseamnă că au lăsat cârma, au coborât totul și s-au lăsat purtați de vânt. „Astfel s-au lăsat mânați de vânt. Fiindcă eram bătuți foarte tare de furtună, a doua zi au început să arunce în mare încărcătura din corabie”. Au început să arunce încărcătura din corabie. „Și a treia zi, noi, cu mâinile noastre, am lepădat uneltele corabiei. Soarele şi stelele nu s-au văzut mai multe zile, şi furtuna era aşa de puternică încât la urmă pierdusem orice nădejde de scăpare.” Vedeți, în întuneric, fără soare și fără stele, nu puteau să navigheze, și fiind purtați de o așa furtună, nu știau de ce anume se vor izbi.

„Oamenii nu mâncaseră de multă vreme” – acest lucru este uimitor – „Atunci Pavel s-a sculat în mijlocul lor şi a zis: „Oamenilor, trebuia să mă ascultați, şi să nu fi pornit cu corabia din Creta, ca să fi scăpat de această primejdie şi de această pagubă. Acum vă sfătuiesc să fiți cu voie bună;” – oameni buni, capul sus – „pentru că niciunul din voi nu va pieri; şi nu va fi altă pierdere decât a corabiei.” Acum, gândiți-vă! Cum vi s-ar părea o astfel de veste. „Oameni buni, nu se va îneca nimeni, doar vom pierde corabia.” Așa va fi. Și ce vom face aici fără corabie? Poate spui: „De unde știi tu aceste lucruri?” Versetul 23: „Un înger al Dumnezeului, al căruia sunt eu, şi căruia Îi slujesc, mi s-a arătat azi noapte”. Și știți ce a spus îngerul? „Nu te teme, Pavele; tu trebuie să stai înaintea Cezarului; şi iată că Dumnezeu ţi-a dăruit pe toți cei ce merg cu corabia împreună cu tine.”

Știți, în timp ce acea corăbioară era lovită de valuri pe marea Mediterană, de acel vânt, era o întreagă legiune de îngeri care îi protejau pe toți și toate. Dumnezeu Și-a trimis îngerii Lui. Întâmplarea aceasta incredibilă continuă și ne arată cum au ajuns la un loc minunat pe uscat. Nu puteau să creadă. În loc să fie duși spre sud, ei de fapt au fost purtați către destinația lor. Când au ajuns, întreaga corabie a fost distrusă de stânci, și toți au căzut în valuri. Puțin mai târziu, când au ajuns pe țărm, au verificat și fiecare persoană era acolo, iar corabia a fost distrusă în totalitate, așa cum a spus îngerul. Îngerii lui Dumnezeu se îngrijesc de poporul lui Dumnezeu.

Cineva mi-a spus odată că mergeau cu mașina pe autostradă. Erau foarte obosiți, iar dintr-o dată au simțit toți o zdruncinătură și s-au trezit că erau parcați pe banda laterală a autostrăzii. Iar explicația a fost: „Nu știu ce s-a întâmplat. Am adormit la volan. Ultimul lucru pe care mi-l amintesc este că mergeam pe banda de viteză. Iar următorul lucru a fost că eram parcat pe bordură”. Înțelegeți? Trebuie să fi fost îngerii. Modul în care conduceți unii dintre voi îi suprasolicită pe îngeri. Nu este de niciun folos să le dai îngrijorări inutile. Ei protejează. Știți, mă gândesc la acest lucru cu referire la copiii mei. Voi nu? Când realizez că Dumnezeu Și-a trimis îngerii ca să aibă grijă de ei, nu mă mai îngrijorez atât de mult, pentru că acei îngeri pot să facă lucruri pe care eu nu le pot face nici dacă sunt de față. Și când mă gândesc la acea experiență despre care v-am spus, din avion, nu sunt prea sigur, dar cred că erau îngerii sub acele aripi și aveau grijă de acel lucru.

Bine, aș dori să mergem la un al șaselea gând, și acesta este oarecum la fel, dar este la un nivel puțin diferit. Îngerii de asemenea acționează în dreptul credincioșilor prin faptul că îi izbăvește. Și asta nu înseamnă doar prevenirea necazurilor, ci înseamnă să te scoată din încercare – izbăvindu-te. Îmi place întâmplarea din Fapte 5, una din întâmplările mele favorite din toată Biblia, pentru că vedem iarăși purtarea de grijă a lui Dumnezeu față de poporul Său. Ei bine, biserica primară predică și crește, iar comunitatea liderilor evrei era din ce în ce mai deranjată de biserică. În versetul 17, marele preot, probabil Caiafa „şi toți cei ce erau împreună cu el, adică partida Saducheilor” – ei erau cei înstăriți – „s-au sculat plini de pizmă”. Oh, erau furioși cu privire la creșterea acestei noi mișcări religioase, creștinismul. Erau chiar supărați. „Și au pus mâinile pe apostoli”. Așa cum am spus și altă dată, nu și-au pus mâinile peste ei ca să îi ordineze, credeți-mă. „Au pus mâinile pe apostoli, şi i-au aruncat în temnița de obște”. I-au aruncat în închisoare, închisoarea publică care le era destinată criminalilor.

Acum, ceea ce îmi place cu privire la asta este versetul următor: „Dar un înger al Domnului a deschis ușile temniței, noaptea, i-a scos afară şi le-a zis: „Duceți-vă, stați în Templu, şi vestiți norodului toate cuvintele vieții acesteia.”” Vedeți, ceea ce este așa de interesant este faptul că saducheii erau cei care negau existența îngerilor. E ca și cu Dumnezeu ar fi spus: „Poftim, saducheilor” și a trimis un înger ca să-i elibereze, după ce saducheii i-au întemnițat. Acest lucru este bun, pentru că ne spune: „Când au auzit ei aceste vorbe, au intrat dis-de-dimineață în Templu, şi au început să învețe pe norod. Marele preot şi cei ce erau cu el, au venit pe neașteptate, au adunat Soborul şi toată bătrânimea fiilor lui Israel, şi au trimis la temniță să aducă pe apostoli.” Nu știau că ei erau deja în Templu și predicau. „Aprozii, la venirea lor, nu i-au găsit în temniță. S-au întors şi au spus astfel: „Temnița am găsit-o încuiată cu toată grija”” – Este o închisoare bună – „Ne-am dus acolo - totul era încuiat”. I-am găsit „pe păzitori stând în picioare la uși”. Oh, paznicii erau la datorie și ușile încuiate. Singură problemă este, „dar, când am deschis, n-am găsit pe nimeni înăuntru.” Cum au ieșit din temniță? Da, îngerul le-a dat drumul.

Îngerii lui Dumnezeu sunt implicați în izbăvirea poporului Său. Este așa de bine să știi asta! Nu poți să ajungi în nicio situație din care Dumnezeu să nu te poată scoate, dacă El hotărăște să facă asta. Minunat! Știți, acest adevăr ar trebui să ofere îndrăzneală unui misionar. Să meargă într-un loc în care ar putea să se teamă și să realizeze: „Dacă dau peste o problemă aici și Dumnezeu vrea să mă izbăvească din ea, atunci Dumnezeu îi are pe toți îngerii la un semn din partea Lui și îi cheamă să mă scoată de acolo”.

Acum, îl avem pe Petru în Fapte 12 – uitați-vă la asta – și este din nou în închisoare pentru predicare. Fapte 12:5, persecuția se accentuează, l-au omorât pe Iacov, fratele lui Ioan. Iar acum Petru este în închisoare și se înalță rugăciuni pentru el. Versetul 6: „În noaptea zilei când avea de gând Irod să-l înfățișeze la judecată – Irod se gândea ca să îl judece în următoarea zi, probabil cu gând să-l omoare - Petru dormea între doi ostași, legat de mâini cu două lanțuri; şi niște păzitori păzeau temnița la ușă.” Acum e bine să reținem. Este într-o închisoare de maximă siguranță, este în interiorul închisorii, sunt paznici afară la ușa celulei, iar în celulă el este legat de doi paznici, legat de mâini. Aceasta este pază de-a adevăratelea. Și acum ascultați! „Şi iată, un înger al Domnului a stat lângă el pe neașteptate, şi o lumină a strălucit în temniță. Îngerul a deșteptat pe Petru, lovindu-l în coastă, şi i-a zis: „Scoală-te, iute!” Lanțurile i-au căzut jos de pe mâini.” Cei doi paznici dorm profund. Îngerul îl atinge doar, lanțurile cad și îngerul i-a spus: „Încinge-te, şi leagă-ţi încălţămintele!” Îmbracă-te și încalță-te, pentru că plecăm! Şi el a făcut aşa. Îngerul i-a mai zis: „Îmbracă-te cu haina, şi vino după mine!” Ia-ți haina, să mergem!

„Petru a ieșit afară, şi a mers după el, fără să știe dacă ce făcea îngerul este adevărat. I se părea că are o vedenie.” Se aștepta să se trezească în orice moment și să fie încă întins și legat între cei doi paznici. El nu a realizat că era adevărat. „După ce au trecut de straja întâia şi a doua, au ajuns la poarta din fier, care dă în cetate şi ea li s-a deschis singură; au ieșit, şi au trecut într-o uliță. Îndată, îngerul a plecat de lângă el. Când şi-a venit Petru în fire – în cele din urmă s-a trezit și a realizat că stă în stradă – şi a zis: „Acum văd cu adevărat că Domnul a trimis pe îngerul Său, şi – ce a făcut? - m-a scăpat din mâna lui Irod”. Bineînțeles, de acolo s-a dus la întâlnirea de rugăciune unde se rugau ca să fie eliberat. A bătut la ușă și ei au venit la ușă și au spus: „Nu se poate să fii tu, tu ești în închisoare” și au închis ușa și l-au lăsat acolo. Ce credință mare! Nu-i așa?

Vedeți, una din lucrările îngerilor este izbăvirea poporului lui Dumnezeu. O paralelă modernă uimitoare vine din experiența creștinului india, un creștin indian renumit pe nume Sundar Singh. Unii din voi ați citit despre el. Din ordinul șefului, lama dintr-o anumită comunitate tibetană, Sundar Singh, a fost aruncat într-o fântână goală care avea un capac deasupra tocmai pentru acest scop de a-i arunca pe oameni înăuntru, și capacul a fost așezat și închis. Acolo, Sundar Singh a fost lăsat să moară. El a spus că erau acolo multe oase și era chiar și carne în putrefacție, ale celor care au fost aruncați înaintea lui, din același motiv. În a treia noapte când a strigat către Dumnezeu în rugăciune, a scris el, a auzit că cineva desface capacul. Și o voce i-a spus să se țină de frânghia care i-a fost aruncată. A făcut așa și s-a bucurat să găsească un nod la capătul frânghiei, unde să își pună piciorul, pentru că și-a rupt mâna când a fost aruncat. A fost ridicat cu putere, apoi capacul a fost pus și închis și când s-a uitat împrejur în întuneric ca să-i mulțumească salvatorului său, nu era nimeni acolo.

Când a venit dimineața, Singh s-a întors în orașul în care a fost arestat și a început să predice. Veștile au ajuns repede la șeful lama, care a negat că s-a întâmplat asta de vreme ce singura cheie a lacătului de la capac era prinsă de brâul pe care îl purta.

Cum s-a întâmplat? Se poate să fi fost unul din îngerii lui Dumnezeu. Acum, în astfel de cazuri, vedem izbăvirea lui Dumnezeu. Acum, Dumnezeu este activ în această privință. Să ne gândim cât de activ a fost în viețile tuturor acestor oameni din Evrei capitolul 11. Mă refer la faptul că le-a purtat de grijă acestor oameni și i-a izbăvit pe toți aceștia care sunt prezentați, eroii: Ghedeon, Barac, Samson, Iefta, David, Samuel – numai să ne gândim cât de activi au fost îngerii în viețile celor care prin credință au cucerit împărății, au făcut dreptate, au căpătat făgăduințe, au închis gurile leilor, au stins puterea focului, au scăpat de ascuțișul sabiei, et cetera, et cetera, et cetera, et cetera. Să ne gândim numai la modul în care îngerii au slujit poporul lui Dumnezeu prin protecție și izbăvire de-a lungul istoriei. Și știți, îngerii vor continua să fie activi în viitor, păzind poporul lui Dumnezeu.

În timpul perioadei numită Necazul cel mare, după ce Domnul va răpi biserica, Dumnezeu va lua 144000 de evrei – conform cu Apocalipsa 7 – câte 12000 din fiecare seminție și îi va face evangheliști. Tot Israelul va fi mântuit, ne spune Romani 11, dar 144000 din ei vor deveni evangheliștii care vor predica Evanghelia. Și ca să se asigure că nimeni nu-i va răni pe acești evangheliști, Apocalipsa 7:1 spune: „După aceea am văzut patru îngeri, care stăteau în picioare în cele patru colțuri ale pământului. Ei țineau cele patru vânturi ale pământului, ca să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac.” Uitați-vă! „Şi am văzut un alt înger, care se suia dinspre răsăritul soarelui – venea de la est – şi care avea pecetea Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri, cărora le fusese dat să vatăme pământul şi marea, zicând: „Nu vătămați pământul, nici marea, nici copacii, până nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!””

Vine un înger și îi pecetluiește. Știți de ce? Ca să nu poată fi atinși, să nu poată fi făcuți să sufere și să nu poată fi răniți în perioada necazului. Ei sunt evangheliștii lui Dumnezeu. Ei sunt misionarii lui Dumnezeu. Iar pecetea angelică îi va păzi de moarte de mâna fiarei. Este un semn de identificare, poate, pentru îngeri, ca să știe pe cine să protejeze atunci când va avea loc măcelul din timpul Necazului cel mare.

Mai devreme Pavel a citat acea afirmație din Isaia 63:9, unde descrie modul în care îngerii au ajutat la izbăvirea lui Israel din Egipt. „În toate necazurile lor” – îmi place așa de mult – „În toate necazurile lor” El a fost cu ei în necaz. Dumnezeu S-a uitat la Israel și de fiecare dată când un israelit era bătut cu biciul în timpul confecționării cărămizilor, Dumnezeu a simțit acea durere. De fiecare dată când un israelit era lovit peste față și aruncat la pământ, Dumnezeu a simțit durerea. În toate necazurile lor, El a fost în necaz. „Îngerul care este înaintea Feței Lui i-a mântuit; El Însuși i-a răscumpărat, în dragostea şi îndurarea Lui, şi necurmat i-a sprijinit şi i-a purtat în zilele din vechime.” Israel și Egipt, Dumnezeu i-a iubit pe amândoi și i-a purtat în brațele Sale și le-a purtat de grijă și Și-a trimis îngerul care era în prezența Sa – este nimeni altul decât Cristosul întrupat, este o teofanie – ca să îi elibereze. Dumnezeu Își izbăvește poporul prin îngerii Săi.

Șapte, o a șaptea slujire pe care îngerii o au, este faptul că ei sunt activi ca să aducă răspuns la rugăciuni. Acum, doresc să clarific acest lucru. Îngerii nu răspund la rugăciune, ci ei aduc răspunsul. Ei sunt activi aducând răspunsuri la rugăciune. De exemplu, tocmai v-am citit Fapte 12. Îngerul l-a scos pe Petru din închisoare, acel pasaj începe spunând: „Biserica nu înceta să înalțe rugăciuni către Dumnezeu pentru el.” Și Dumnezeu a trimis un înger ca răspuns la rugăciunile lor. În Daniel 9 avem un lucru similar: o rugăciune și Dumnezeu trimite un înger. În Daniel 10, aveți din nou asta: o rugăciune și Dumnezeu trimite un înger. În Fapte 12: biserica se roagă și Dumnezeu trimite un înger. Noi nu ne rugăm îngerilor, pentru că îngerii nu au libertatea să își exercite propria voință. Îngerii sunt doar slujitori. Ei nu îşi dau ordine. Ei nu fac niciodată ceea ce vor. Ei I se supun lui Dumnezeu, iar rugăciune pe care noi o facem lui Dumnezeu este singura rugăciune auzită. Dar Dumnezeu va trimite un înger ca răspuns la acea rugăciune. Și cred că este în regulă să spui „Doamne, am nevoie de îngerii Tăi. Poți să te lipsești de câțiva? Poți să trimiți câțiva în calea mea? Să mă ajute în această problemă?” Dumnezeu a răspuns rugăciunii lui Sundar Singh, care s-a rugat trei nopți, și foarte probabil că un înger l-a izbăvit.

Așadar, ce fac îngerii pentru credincioși? Îi privesc, le descoperă adevărul lui Dumnezeu, îi călăuzesc, le poartă de grijă, îi protejează, îi izbăvesc și le aduce răspunsuri la rugăciune. Aș dori să mai adaug unul. Un alt lucru pe care îngerii îl fac pentru credincioși este să aibă grijă de ei la moartea lor, să fie prezenți la moartea lor. Am indicat asta data trecută, nu-i așa? Îngerii sunt prezenți când mori.

Reverendul William Kendall a murit pe 1 februarie 1858. În această zi este aniversarea morții sale. A murit cu aceste cuvinte către familia sa: „De ce s-a coborât cerul pe pământ? Văd îngerii. Ei zboară prin casă”. Doamna Anna Krosen a spus că ultimele cuvinte ale mamei sale înainte de a muri au fost: „Oh, Anna, văd îngerii. Tu nu îi vezi?” O veche scrisoare pe care am găsit-o spune așa „Domnișoara Bernard a murit după multă suferință. Sfârșitul a fost foarte liniștit și ultimele sale cuvinte au fost acestea: Văd doi îngeri care vin după mine”.

Acum, acest lucru este încântător. Deschideți alături de mine la Luca 16 și să vedem dacă avem suport biblic pentru asta în Scriptură. Luca 16 versetul 19: „Era un om bogat, care se îmbrăca în porfiră şi in subțire; şi în fiecare zi ducea o viață plină de veselie” și mânca bine „şi strălucire” – era un om bogat. „La ușa lui, zăcea un sărac, numit Lazăr, plin de bube.” Lazăr stătea acolo la ușa bogatului, era plin de bube. Și era și o persoană destul de patetică: „dorea să se sature cu fărâmiturile”. Adică, ar fi vrut să mănânce măcar gunoiul. Stătea la poarta bogatului ca să mănânce din gunoiul acestuia. Mai mult: „câinii veneau și-i lingeau rănile”. Acum, aceasta este o condiție jalnică, de-a dreptul. Uitați ce spune la versetul 22. „Cu vremea săracul a murit”. Poate spui „Mare lucru”. Ar fi bine să crezi că a fost mare lucru. „Și a fost dus de” - către cine? de „îngeri în sânul lui Avraam”. Poate că acel om nu a fost important pentru nimeni în lumea asta, dar când a murit, Dumnezeu i-a trimis pe îngerii Lui să îi aducă sufletul în sânul lui Avraam.

Așadar, în aceste moduri multiple îngerii îi slujesc pe cei credincioși. Ce realitate fantastică, să știi că îngerii puternici slujesc în folosul nostru! Și chiar și în viitor ei vor sluji. În zilele care urmează în viitor, în timpul perioadei Necazului celui mare, îngerii îi vor sluji pe sfinții din necaz, creștinii care sunt mântuiți, care sunt răscumpărați în perioada Necazului celui mare vor cunoaște o slujire angelică. Când Se va întoarce Isus, spune în Matei 24:31: îi „va trimite pe îngeri să-i adune pe aleșii Săi”. Așadar, îngerii vor fi cei care îi vor strânge pe sfinți împreună. Îngerii vor fi cei care îi vor strânge pe toți credincioșii. Și în vremea Împărăției, în perioada Împărăției îngerii ne vor sluji din nou. Spune în 1 Corinteni 6:2 și 3 că noi vom domni în Împărăție. 1 Corinteni 6 – vă voi citi – versetul 2: „Nu știți că sfinții vor judeca lumea?” Versetul 3: „Nu știți că noi vom judeca pe îngeri?” În Împărăția care va veni, vom domni alături de Cristos având statut de coregenți, ca împreună moștenitori și îngerii vor fi cei care ne vor sluji și îngerii vor fi cei care ne vor servi și îngerii ne vor fi supuși. Ei ne slujesc acum, ei ne vor sluji în viitor.

Ce ar trebui să simtă un credincios față de îngeri? Care ar trebui să fie atitudinea noastră față de ei? Ei bine, în primul rând, ar trebui să-i respectăm. La urma urmei, sunt slujitorii lui Dumnezeu și sunt sfinți. Doi, ar trebui să-i apreciem. Ei bine, nu știu cum sunteți voi, dar eu îi apreciez mai mult ca oricând știind ce fac. Trei, simt că ar trebui să le urmăm exemplul, pentru că ei I se închină lui Dumnezeu fără încetare și Îl slujesc pe Dumnezeu necurmat și nu există niciun moment de pauză în niciuna din acestea. Oh, ce model frumos, nu-i așa? Și în timp ce pot fi mulțumitor și apreciativ și să le urmez exemplul, trebuie să adaug asta: Nu putem să ne închinăm îngerilor, pentru că ar fi un păcat. Îngerii nu doresc închinarea noastră. Ascultați-mă! Îngerii I se închină lui Dumnezeu. Ei stabilesc pentru noi un exemplu de închinare înaintea lui Dumnezeu.

Scriptura interzice să ne închinăm îngerilor. Coloseni 2:18 spune: „Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcându-şi voia lui însuși printr-o smerenie şi închinare la îngeri”. Nimeni să nu vă înșele printr-o închinare la îngeri. Vă veți pierde premiul alergării. Și știți, îngerii nu vor închinarea voastră. Nu o doresc deloc. În Apocalipsa 19:10 Ioan a căzut la picioarele unui înger, ca să i se închine: „Și el mi-a spus: Ferește-te să faci așa ceva!” „Ridică-te, Ioane, sunt împreună slujitor cu tine, închină-te lui Dumnezeu”. Acel înger a știut. Îngerii nu vor închinare. Și din nou. Apocalipsa 22:8: „Eu, Ioan, am auzit şi am văzut lucrurile acestea. Şi după ce le-am auzit şi le-am văzut, m-am aruncat la picioarele îngerului, care mi le arăta, ca să mă închin lui. Dar el mi-a zis: „Ferește-te să faci una ca aceasta! – Ioan - Eu sunt un împreună slujitor cu tine. Închină-te lui Dumnezeu.”” De două ori Ioan a făcut asta. De două ori i-a spus să nu i se închine.

Astfel, îngerii fac toate aceste lucruri pentru noi și ce cer în schimb? Nimic – absolut nimic – decât să ne închinăm lui Dumnezeu. Îngerii sunt doar o extensie a dragostei lui Dumnezeu. Ei sunt o extensie a îngrijirii lui Dumnezeu, ei sunt o extensie a puterii lui Dumnezeu, sunt o extensie a harului lui Dumnezeu, sunt o extensie a purtării de grijă a lui Dumnezeu. Atât. Și slava e a lui Dumnezeu. Slava e a lui Dumnezeu. Nu vă închinați la îngeri, închinați-vă lui Dumnezeu!

Aceasta ne conduce la o ultimă categorie, pe scurt. Îngerii Îl slujesc pe Dumnezeu, pe Cristos, pe creștini sau pe credincioși, și pe necredincioși. Ce fac îngerii pentru cei necredincioși? Cum lucrează ei? Într-un singur fel. Doar într-un singur fel, Biblia ne spune: ei sunt executorii lui Dumnezeu. Au fost implicați în distrugerea nimicitoare a cetăților Sodoma și Gomora, cetățile păcătoase. Ei au fost cei care i-au omorât pe întâii născuți. Exodul 12. În 2 Împărați 19 un înger a omorât 185000 de necredincioși ca răspuns la rugăciunea lui Ezechia. Ei sunt cei care aduc pedeapsa lui Dumnezeu asupra necredincioșilor.

În Fapte capitolul 12 întâlnim un om pe nume Irod, unul dintre acei mulți Irozi. Irozii au fost o familie regală. Și Irod – a fost atât de mândru de sine că a stabilit o zi de sărbătoare pentru sine. Era ziua națională a lui Irod și avea să primească toată slava. Nu era încântat cu ce se petrecea din punct de vedere politic și deci erau și ceva influențe politice în această sărbătoare. Așadar, versetul 21 – se presupune că era ziua comemorării lui Cezar, a lui Claudiu Cezar, dar el a transformat-o în ziua lui Irod. „Într-o zi anumită, Irod s-a îmbrăcat cu hainele lui împărătești” – de fapt dacă îl citiți pe Iosefus, istoricul evreu, el spune că purta argint, avea o haină regală de purpură și peste ea o robă argintie, făcută din argint. Adică, era îmbrăcat ca să omoare. „A șezut pe scaunul lui împărătesc, şi le vorbea.” Chiar s-a așezat. Strigăte peste strigăte în amfiteatrul din Cezarea de lângă mare, ruinele sale mai sunt și azi, strigăte peste strigăte de ovații, oamenii strigau, atunci când Irod s-a ridicat și și-a ținut discursul. „Norodul a strigat: „Glas de Dumnezeu, nu de om!”” „Nu e incredibil? Este divin, acest Irod!”

Dar lui Dumnezeu nu I-a plăcut. „Îndată l-a lovit un înger al Domnului, pentru că nu dăduse slavă lui Dumnezeu. Şi a murit mâncat de viermi.” Ce scenă dramatică! Dumnezeu a trimis un înger și l-a lovit, iar viermii l-au devorat.

Îngerii apar în Scriptură, vedeți, în relație cu necredincioșii într-un singur fel: ca fiind cei care aduc pedeapsa. De exemplu, să ne uităm în Apocalipsa pentru o clipă. De la capitolul 6 la capitolul 19, îngerii apar din nou și din nou și din nou ca emisari ai judecății.

Capitolul 8 de exemplu, versetul 7: „Îngerul dintâi a sunat din trâmbiță. Şi a venit grindină şi foc amestecat cu sânge, care au fost aruncate pe pământ: şi a treia parte a pământului a fost ars, şi a treia parte din copaci au fost arși, şi toată iarba verde a fost arsă”, iarba verde. „Al doilea înger a sunat din trâmbiță. Şi ceva ca un munte mare de foc aprins a fost aruncat în mare; şi a treia parte din mare s-a făcut sânge”. Acesta este un fel de meteorit care a căzut din cer, a nimicit și a poluat apa. Versetul 10: „Al treilea înger a sunat din trâmbiță. Şi a căzut din cer o stea mare, care ardea ca o făclie; a căzut peste a treia parte din râuri şi peste izvoarele apelor. Steaua se chema „Pelin”; şi a treia parte din ape s-au prefăcut în pelin. Şi mulți oameni au murit din pricina apelor, pentru că fuseseră făcute amare. Al patrulea înger a sunat din trâmbiță. Şi a fost lovită a treia parte din soare, şi a treia parte din lună, şi a treia parte din stele”. Știți ce va face asta? Va da calendarul peste cap, anotimpurile peste cap, mareea, totul, va fi haos. Iarăși, îngerul a spus zburând prin cer, dacă voi credeți că până acum a fost rău „„Vai, vai, vai de locuitorii pământului, din pricina celorlalte sunete de trâmbiță”.

La capitolul 9: „Îngerul al cincilea a sunat din trâmbiță. Şi am văzut o stea care căzuse din cer pe pământ, și s-a deschis Adâncul, și au ieșit tot felul de demoni”, și continuă. Acestea se continuă pe măsură ce îngerii vin cu hotărâri de judecată, fapte de izbăvire a pământului de oamenii neevlavioși. Judecăți teribile, teribile! În capitolul 16 avem desfășurate evenimentele cu potirele de mânie vărsate de îngeri, acea fază de judecată finală care este atât de dureroasă. Spune în 16:2: „Cel dintâi s-a dus şi a vărsat potirul lui pe pământ. Şi o rană rea şi dureroasă a lovit pe oamenii”. Un alt înger a vărsat un potir: „Şi marea s-a făcut sânge, ca sângele unui om mort. Şi a murit orice făptură vie, chiar şi tot ce era în mare.” Al treilea înger a vărsat, în versetul 4, „în râuri şi în izvoarele apelor. Şi apele s-au făcut sânge”, și continuă. În versetul 8, al patrulea înger a vărsat „peste soare. Şi soarelui i s-a dat să dogorească pe oameni cu focul lui.” Al cincilea înger a vărsat: „și își mușcau limbile de durere”, răni, lucruri teribile care aveau loc fizic, și continuă cu astfel de lucruri.

Vedeți, îngerii sunt instrumentele de judecată ale lui Dumnezeu pentru necredincioși. În 2 Tesaloniceni capitolul 1 versetul 7 spune: „şi să vă dea odihnă atât vouă”. Un creștin are odihnă, dar ascultați ce zice despre ceilalți: „la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui – ce să facă? – într-o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos. Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veşnică, de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui”. Va veni o zi când Isus Cristos va fi descoperit din ceruri cu îngerii puterii Sale într-o flacără de foc și se va răzbuna. Îngerii sunt instrumentele mâniei lui Dumnezeu și ale judecății Sale. Pentru un necredincios, aceasta este lucrarea îngerilor. Îngerii nu-i călăuzesc pe necredincioși. Nu-i protejează. Nu-i izbăvesc. Nu veghează asupra lor. Nu îi duc în prezența lui Dumnezeu după moarte. Ei nu aduc răspunsuri la rugăciuni. Tot ceea ce fac este să aștepte vremea când vor fi trimiși ca să aducă judecata.

În Matei 13:41: „Fiul omului va trimite pe îngerii Săi, şi ei vor smulge din Împărăția Lui toate lucrurile, care sunt pricină de păcătuire şi pe cei ce săvârșesc fărădelegea, şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul şi scrâșnirea dinților”. Acest lucru îl fac îngerii. Ei sunt cei care aduc pedepsele lui Dumnezeu pentru cei necredincioși, pentru cei care au respins dragostea Domnului Isus Cristos. În Matei capitolul 25 versetul 41: „Apoi va zice celor de la stânga Lui – aceia sunt cei necredincioși - „Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!” Și își vor petrece veșnicia alături de îngerii căzuți, aceia care s-au răsculat împotriva lui Dumnezeu. Iar această judecată va fi dusă la îndeplinire, conform versetului 31, de Fiul omului și de îngerii Lui. Iarăși vedem rolul lor ca cei care vin cu judecata.

Este un lucru tragic să ne gândim la opțiunile pe care cineva le are, fie primești slujirea îngerilor care este oferită credincioșilor, fie lucrarea îngerilor faţă de necredincioși. Mai devreme sau mai târziu, fiecare va primi atenția îngerilor. Așa e. Și fiecare din noi alege ce slujire vom primi: purtarea de grijă a îngerilor sau pedeapsa. Dacă Îl alegi pe Isus Cristos și crezi în El și Îl primești ca Mântuitor, îngerii vor fi ai tăi pentru veghere, călăuzire, protecție, purtare de grijă, izbăvire, pentru a aduce răspunsuri la rugăciune și te vor duce în ceruri. Dacă alegi să-L respingi pe Isus Cristos, te vor arunca în iad. Ei sunt cei care aduc pedeapsa lui Dumnezeu.

Poate spui: „Ei bine, dacă îngerii ar fi avut posibilitatea să aleagă, ce ar fi ales?” Oh, cred că e ușor! Uitați-vă la Luca 15. Nu cred că îngerilor le face deloc plăcere lucrarea de judecată. Ascultați ce spune în Luca 15:8: „Sau care femeie, dacă are zece lei din argint, şi pierde unul din ei, nu aprinde o lumină, nu mătură casa, şi nu caută cu băgare de seamă până când îl găsește?” Care femeie nu ar căuta? „După ce l-a găsit, cheamă pe prietenele şi vecinele ei, şi zice: „Bucurați-vă împreună cu mine, căci am găsit leul, pe care-l pierdusem.” – versetul 10, ascultați - Tot aşa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăiește.”” Care este lucrarea pe care ar prefera să o facă? Ar prefera mai degrabă să îți poarte de grijă sau să fie cei care vin cu pedeapsa? Este ușor. „Este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăiește.” Să ne rugăm!

Tată, am văzut atât de multe într-un timp atât de scurt în acest studiu pentru ca să ne deschidem inimile și să înțelegem această dimensiune specială a purtării Tale de grijă față de noi. Și cât de mulțumitori suntem! Cât de cutremurați suntem când știm că i-ai trimis pe îngerii Tăi pentru noi! În același timp, Doamne, suntem foarte, foarte conștienți de faptul că sunt oameni care nu știu și nu experimentează acea lucrare minunată a îngerilor, care le este dată celor care sunt copiii lui Dumnezeu. Singurul lucru pe care îl vor experimenta cu adevărat va fi teroarea și judecata pe care îngerii o vor aduce în acea zi de pedeapsă. Tată, ne rugăm să nu fie nimeni în mijlocul nostru în seara asta care să nu-și fi deschis inima față de Isus Cristos, care nu L-a recunoscut pe Isus ca Domnul și Mântuitor, ca îngerii să fie trimiși imediat ca să le poarte de grijă. Lasă să fie bucurie în prezența îngerilor lui Dumnezeu în seara asta pentru că un păcătos se pocăiește și se întoarce la Cristos.

Suntem atât de mulțumitori, Tată, pentru că harul Tău cel minunat a făcut posibil ca noi să evităm pedeapsa îngerilor și ca să ne putem bucura de purtarea lor de grijă. Ne rugăm ca nimeni în seara asta să nu rămână fără o experiență personală a acelei iubiri și a acelei iertări, a acelei mântuiri pe care numai Tu o poți da, și promisiunea acelei purtări de grijă pe care numai oastea Ta cerească ne-o oferă. Binecuvântează-ne acum la încheiere, cât mai suntem împreună în aceste câteva momente care ne-au mai rămas. În Numele lui Cristos, amin.

SFÂRȘIT