Acesta este ultimul nostru studiu din seria despre creșterea spirituală. L-am intitulat „Cheile creșterii spirituale” deoarece există câteva lucruri specifice care deschid tezaurul lui Dumnezeu pe calea spre maturitatea creștină. Chiar la începutul studiului nostru, am împărtășit faptul că există o cheie universală pentru toate lacătele care trebuie deschise de-a lungul drumului, și aceasta este conceptul gloriei lui Dumnezeu. Aceasta este cheia universală în procesul creșterii spirituale. Apoi există câteva chei specifice care ne prezintă în mod practic ce înseamnă într-adevăr glorificarea lui Dumnezeu și le-am analizat, după cum știți.

V-am sugerat că, de fapt, creșterea spirituală este un angajament de a trăi spre gloria lui Dumnezeu. Și pe măsură ce trăim pentru gloria lui Dumnezeu, Duhul lui Dumnezeu însuflețește procesul maturizării spirituale și devenim tot mai asemănători cu Isus Cristos. Treci de la copilăria spirituală la maturitate, crești în har, crești în Cristos, așa cum afirmă Biblia. Deci, creșterea spirituală este un proces. Nu este ceva instantaneu, ci va continua toată viața ta. Este un proces care are nevoie pentru creșterea, dezvoltarea și împlinirea sa de o mentalitate orientată spre glorificarea lui Dumnezeu. Trebuie să ne luăm angajamentul să-L slăvim pe Dumnezeu ca să putem crește spiritual. Și acesta este doar un alt mod, așa cum am spus și în ultima noastră lecție, de a trăi viața plini de Duhul Sfânt, de a umbla prin Duhul, de a asculta Cuvântul lui Dumnezeu, de a lăsa Cuvântul lui Cristos să locuiască din belșug în noi, de a trăi după voia Sa, dând trupurile noastre ca niște unelte ale neprihănirii. Cu alte cuvinte, toate aceste lucruri sunt într-adevăr moduri diferite de a spune același lucru.

Am descoperit studiind Biblia de-a lungul anilor că, de fapt, în Biblie există doar câteva principii spirituale simple, repetate de mai multe ori în moduri diferite. Orice bun învățător biblic învață ceva. Există două lucruri de ținut minte atunci când înveți pe cineva. Unul dintre ele este uitarea. Oamenii tind să uite ce au auzit. Deci, trebuie să repetați continuu adevărurile Scripturii. Al doilea este familiarizarea. Nu puteți repeta același adevăr în același mod, pentru că oamenii vor crede că-l știu deja și nu mai sunt interesați. Deci, trebuie să repetați adevărurile mereu și mereu, dar întotdeauna să faceți asta într-un mod nou și proaspăt astfel încât să se nască un entuziasm și o emoție cu privire la o nouă dimensiune a adevărului.

Exact lucrul acesta îl face Biblia. Este nevoie doar de câteva principii spirituale de bază pentru ca tu, creștin fiind, să crești; și Biblia prezintă același concept din mai multe unghiuri. Cel mai cuprinzător mod de a privi la creșterea spirituală este potrivit cu ce ne-a spus Pavel în 2 Corinteni 3:18, de la un nivel de slavă, la un alt nivel de slavă, la un alt nivel de slavă, pe măsură ce suntem schimbați mai mult și mai mult după chipul lui Cristos.

Așadar noi trebuie să trăim pentru slava lui Dumnezeu. Cum facem asta? Până acum am împărtășit zece moduri prin care Îl putem glorifica pe Dumnezeu. Le voi menționa foarte repede. Mai întâi, Îl slăvim pe Dumnezeu mărturisind-L pe Isus ca Domn. De aici începe totul. Filipeni 2:11: „orice limbă să mărturisească spre slava lui Dumnezeu Tatăl că Isus Cristos este Domnul.” Trebuie să te naști pentru a crește. Trebuie să vii în familie. Trebuie să vii sub domnia lui Cristos pentru a începe procesul de maturizare spirituală.

În al doilea rând, Îi dăm slavă lui Dumnezeu îndreptându-ne întreagă viață pentru împlinirea acestui scop. Nu Îl vei proslăvi niciodată pe Dumnezeu decât dacă ți-ai propus acest lucru. Trebuie să faci din asta un scop. Și, de fapt, despre asta este vorba în 1 Corinteni 10:31 când spune acolo: „Deci, fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva”, - lucrurile cele mai banale din viață – să faceți totul pentru slava lui Dumnezeu.”

În al treilea rând, am învățat că Îl slăvim pe Dumnezeu atunci când ne mărturisim păcatul. Iosua 7:19 spune: „Dă slavă Domnului Dumnezeului lui Israel și mărturisește-ți păcatul”. Vedeți, Îl slăvim pe Dumnezeu atunci când ne recunoaștem păcătoșenia și o mărturisim, când ne întoarcem de la păcat, când ne pocăim. Și asta ne conduce pe calea maturizării. Nu te poți maturiza decât dacă iei păcatul în serios și îl elimini din viața ta.

În al patrulea rând, am învățat că Îl slăvim pe Dumnezeu atunci când ne încredem în El. Romani 4:20 ne spune că Avraam „nu s-a îndoit de făgăduința lui Dumnezeu, prin necredință, ci, întărit prin credința lui, a dat slavă lui Dumnezeu”. Pe măsură ce Îl crezi pe Dumnezeu și te lași condus de El având o încredere puternică, asta Îi aduce slavă lui Dumnezeu, pentru că asta spune de fapt: „Doamne, Tu ești vrednic de încredere”. Și asta Îi aduce slavă.

În al cincilea rând, am învățat din Ioan 15:8 că Îl slăvim pe Dumnezeu atunci când aducem roade. Îl slăvim pe Dumnezeu în viața noastră când există ceva vizibil legat de ceea ce face Dumnezeu în noi, când faptele noastre bune arată și Îl slăvesc pe Tatăl nostru care este în cer, așa cum a spus Domnul Isus. Trebuie să fim roditori. „prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit”, spune Ioan 15:8 „dacă aduceți multă roadă.”

În al șaselea rând, am spus că Îl slăvim pe Dumnezeu atunci când Îi aducem laudă. „Oricine aduce laude mă proslăvește”. Pe măsură ce contemplăm și rostim atributele lui Dumnezeu și lucrările Sale minunate și-I aducem mulțumiri pentru amândouă, deoarece ambele sunt active în viața noastră, acest lucru ne păstrează pe calea creșterii spirituale.

Apoi, în al șaptelea rând, am spus că vom crește spiritual atunci când suntem ascultători din dragoste, iubindu-L suficient pentru a asculta ceea ce El ne cere să facem. Și am văzut asta, nu-i așa, în Ioan capitolul 21, unde Isus îi spune lui Petru că va muri și că îl va costa viața. Și ce spune Domnul Isus: „Dacă mă iubești, Petre, dacă mă iubești cu adevărat așa cum ai spus de trei ori, atunci va trebui să fii gata să mori”. Și apoi El spune: „vino după mine”. Și când ești dispus să Îl urmezi chiar dacă asta înseamnă să mori pentru că Îl iubești atât de mult, atunci trăiești spre gloria Lui.

De asemenea, am spus că Îl slăvim pe Dumnezeu atunci când ne rugăm. Îl slăvim pe Dumnezeu prin rugăciune. Ioan 14 spune că dacă cerem ceva în Numele Lui, El va face, „ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul”. Trebuie să ne rugăm în așa fel ca Dumnezeu să poată fi văzut cum lucrează. Asta Îi dă slavă lui Dumnezeu, așa că rugăciunea este un mod esențial prin care Îl slăvim pe Dumnezeu.

Apoi am spus în al nouălea rând, că Îl slăvim pe Dumnezeu atunci când proclamăm Cuvântul Său. 2 Tesaloniceni 3:1 a fost versetul nostru și a vorbit despre Cuvânt „să aibă curs liber”, pentru ca Dumnezeu să fie glorificat.

Și apoi ultimul lucru pe care l-am discutat în ultimul nostru studiu a fost acela că Îl slăvim pe Dumnezeu aducându-i pe alții la El. Și am văzut că în 2 Corinteni 4:15, Biblia spune că Dumnezeu este proslăvit atunci când se adaugă o altă voce la numărul celor care Îi mulțumesc lui Dumnezeu. Când câștigi pe cineva pentru Cristos, dublezi potențialul pentru a-L slăvi pe El.

Vreau să vă las câteva lucruri în încheierea studiului nostru în această sesiune care vor completa și vor rezuma ceea ce trebuie să ne spună această temă extraordinară a creșterii spirituale.

În al unsprezecelea rând - și acesta este punctul esențial - Îl slăvim pe Dumnezeu prin puritatea morală. Noi Îl glorificăm pe Dumnezeu prin puritate morală. Și acesta este un adevăr absolut esențial. Nu poți crește spiritual cu un stil de viață imoral. Permiteți-mi să vă prezint 1 Corinteni capitolul 6 și vreau să deschideți Scripturile la textul acesta, pentru că vom rămâne la el pentru o vreme. Întâi Corinteni 6:19, spune așa: „Nu știți că trupul vostru este templul Duhului Sfânt care locuiește în voi, și pe care L-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri?”

Ceea ce ne spune Pavel este aceasta. Trebuie să recunoașteți că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi. Voi sunteți templul Duhului Sfânt. Apoi continuă: „Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți, dar, pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu”. Acum, aici ni se poruncește să-L slăvim pe Dumnezeu în trupul și în duhul nostru. Atât în ​​interiorul nostru cât și în exteriorul nostru, trebuie să trăim spre gloria lui Dumnezeu.

Ceea ce are în mod special în vedere Pavel aici este aspectul moralității personale. Ca să vă arăt asta întoarceți la versetul 12, 1 Corinteni 6:12. Și vreau să trecem puțin prin acest text, deoarece acest lucru este atât de important. Și sincer, astăzi este la fel de important ca orice altceva despre care am putea vorbi, pentru că trăim într-o astfel de societate amorală. Chiar în biserica lui Isus Cristos există o toleranță față de păcat - în special păcatul sexual – care nu exista în trecut în istoria bisericii. Și părem așa de permisivi în această societate, iar Pavel are un cuvânt foarte bun pentru noi în această privință. Să privim la 6:12. Pavel spune: „Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine.” Apoi spune: „Mâncările sunt pentru pântece și pântecele este pentru mâncări; Și Dumnezeu va nimici și pe unul și pe celelalte. Dar trupul nu este pentru curvie; el este pentru Domnul”. Ați prins ideea despre care vorbește Pavel. Curvia este un cuvânt grecesc, porneia de la care noi avem astăzi „pornografie” - care înseamnă „păcat sexual”. Este un cuvânt mare, ca o pătură, și acoperă orice păcat sexual posibil. Pavel spune că nu trebuie să fim implicați în păcate sexuale. Și dă trei motive în acest text și vreau să le observați.

În primul rând, rănește. În al doilea rând, controlează. Și în al treilea rând, pervertește.

În primul rând, observați versetul 12, pe care tocmai vi l-am citit. Aici Pavel ne spune că „toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine”. Cu alte cuvinte, el spune: „în ceea ce privește libertatea creștină, suntem liberi să facem anumite lucruri. Dar dacă ar fi să facem aceste lucruri, ele ne-ar face rău. Nu ar fi pentru binele nostru”.

El folosește cuvântul „folositor”. Acesta este cuvântul symphero. În mod literal înseamnă „a aduna împreună”. Și din acest sens literal, a ajuns în timp să însemne „a avea profit”. Ceea ce spune el este că există lucruri care sunt în regulă, dar nu sunt profitabile. Acum, Aristotel a folosit cuvântul acesta, de exemplu, în legătură cu plata marinarilor și cu prada soldaților. Vorbea astfel despre profitul pe care îl fac și în principiu asta înseamnă. Înseamnă „a avea profit de pe urma”.

Cuvântul englezesc este foarte interesant, expedient „folositor”. Partea de mijloc a cuvântului, P-E-D, este un cuvânt care are legătură cu picioarele. Vorbim despre „pedes” și ne referim la picioarele noastre. Este prezentat, în limba engleză, prin unirea acestui cuvânt, un sens foarte interesant. „Exped” înseamnă „a fi cu picioarele libere”. Acum, conceptul de expedient - „picioare libere” înseamnă următorul lucru în rădăcina Cuvântului. Înseamnă că picioarele tale sunt libere de orice legătură. Cu alte cuvinte, există anumite lucruri pe care aș putea să le fac, dar dacă le-aș face nu aș avea picioarele libere, m-aș împiedica. Sunt lucruri care mi-ar face rău.

Deci toate lucrurile sunt permise într-un sens în harul lui Dumnezeu, dar nu toate ne ajută. Unele lucruri ne încurcă, unele ne împiedică. Sunt creștin, nu? Sunt răscumpărat, sunt răscumpărat pentru totdeauna. Sunt liber să fac ce vreau. Am libertate și Dumnezeu mă va răscumpăra pentru că dragostea Lui este eternă. Dar, deși am acea libertate, există unele lucruri pe care nu le fac pentru că îmi vor încurca picioarele. Mă vor lega. Îmi vor face rău. Iar imoralitatea este unul dintre aceste lucruri. Imoralitatea nu ajută niciodată, doar distruge.

Uitați-vă la 1 Corinteni 6:18, „Fugiți de curvie!”. De ce? Ei bine, pentru că fiecare păcătuiește, ne spune Pavel la sfârșitul versetului „împotriva trupului său”. O să vă facă rău. Fugiți de ea.

Știi, oamenii spun: „Ei bine, știi, pot trăi oricum vreau. Sunt creștin și sunt sub har, iar Dumnezeu iartă totul și eu am fost eliberat. Sunt liber de puterea legii deoarece Cristos a purtat pedeapsa mea. Sunt liber de puterea păcatului pentru că El a plătit prețul. Sunt liber de judecata veșnică pentru că El a purtat judecata lui Dumnezeu în propriul Său trup. Sunt liber." Dar Pavel spune: „Da, asta e adevărat. Dar nu sunteți liberi să faceți lucruri care vă vor face rău.”

Știți, cartea Proverbelor are multe de spus despre cât de mult ne dăunează imoralitatea. În capitolul 5 din Proverbe, în capitolul 6 din Proverbe, în capitolul 7 din Proverbe și în capitolul 9 din Proverbe, există o listă destul de lungă de lucruri foarte practice care să ne arate cât de dăunătoare este curvia. În 1 Corinteni 10:8 Pavel scrie: „Să nu curvim cum au făcut unii din ei” - vorbește despre israeliți – așa că într-o singură zi au căzut, douăzeci și trei de mii”. Pavel spune: „Nu trăiți în curvie și să fiți în aceeași situație în care era poporul Israel când 23.000 dintre ei au murit într-o singură zi”.

În capitolul 12, cred, din 1 Corinteni, există o altă învățătură despre același lucru. Nu vom căuta în acest moment. Nu sunt sigur că e corect. Am presupus bine. Dar oricum undeva în 1 Corinteni Pavel vorbește despre asta. Păcatul are un efect devastator, în special păcatul imoralității.

Cu privire la acest aspect îmi vine în minte Psalmul 51 care îl are în vedere pe David, care a comis păcatul imoralității cu Bat-Șeba. Și în acea situație terifiantă și teribilă care a rezultat din asta, în care Urie, soțul ei, a fost ucis, și David a trebuit să trăiască cu această vinovăție incredibilă. Psalmul 51 ne spune că David s-a îmbolnăvit și a devenit slab, a ajuns singur și tristețea i-a cuprins inimă, s-a văzut vinovat, o stare de suferință profundă a venit peste David. Aveți asta chiar și în Epistola către Evrei, unde spune: „căsătoria să fie ținută în toată cinstea şi patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari şi pe preacurvari.” Există unele lucruri care ne fac rău, așa că trebuie să le evităm.

În al doilea rând, păcatul sexual nu numai că ne rănește ci ne și controlează. A doua parte a versetului 12 spune: „Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine”. Unul din lucrurile pe care le face acest păcat, ca orice alt păcat, este că îi înrobește pe oameni. Cineva îmi spunea la biserică despre o persoană care vine la biserica noastră și care a spus că vine în fiecare duminică și ascultă predica apoi după-amiază merge să vizioneze filme pornografice. Pentru că pur și simplu nu poate să se elibereze din robia acelei pofte cumplite. Este un lucru care te înrobește. Cu cât ești mai implicat în asta, cu atât te controlează mai mult. „Sclav” este o bună traducere a cuvântului grecesc „nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine”. Ceea ce spune apostolul este: „nu voi face nimic care să mă înrobească”. Și asta face păcatul sexual. Înrobește. Ajungi într-o robie teribilă, teribilă.

Vedem așadar că încă de la început, păcatul sexual are un efect puternic asupra noastră, dăunează, rănește și ne controlează. Dar mai există un alt lucru și anume, ne pervertește. Priviți la versetul 13. Păcatul sexual ne pervertește. Doar pentru a puncta acest lucru, există trei scopuri și rânduieli ale trupurilor noastre care sunt pervertite de păcatul sexual.

În primul rând, trupurile noastre, creștini fiind, sunt pentru Domnul. Să privim în versetele 13 și 14: „Mâncărurile sunt pentru pântece şi pântecele este pentru mâncăruri. Şi Dumnezeu va nimici şi pe unul, şi pe celelalte. Dar trupul nu este pentru curvie: el este pentru Domnul şi Domnul este pentru trup. Şi Dumnezeu, care a înviat pe Domnul, ne va învia şi pe noi cu puterea Sa". Pavel își exprimă părerea. El spune: „trupul este pentru Domnul”. De fapt, ar trebui să fie evident pentru dumneavoastră că trupurile noastre sunt pentru Domnul, deoarece într-o zi El va învia trupurile noastre. Într-o zi, așa cum El a fost înviat în trup, El va învia trupurile noastre pentru a locui în glorie. Atât de mult sunt cuprinse trupurile noastre în planul Său. „Trupul nu este pentru curvie, ci pentru Domnul”.

Dar ei aveau - și el îi ironizează într-un fel - aveau o mică frază, pe care el o folosește la începutul versetului 13. „Mâncărurile pentru trup și trupul pentru mâncare”. Apropo, în greacă, nu există verbe în expresia aceasta, ci doar „mâncare, trup, trup, mâncare”. Veți spune : „ei bine, ce înseamnă asta?” Ceea ce spun ei este de fapt un slogan. Mâncare pentru trup și trupul pentru mâncare. Aceasta este o funcție naturală". Și era un sinonim pe care îl puteau folosi pentru a vorbi despre relațiile sexuale. Ceea ce doreau să spună a fost: „Relația sexuală este la fel ca mâncatul, știi, trupul este pentru mâncare și mâncarea pentru trup. Trupul este pentru sex și sexul pentru trup. Este pur și simplu un fenomen natural. Este doar o funcție biologică ca oricare alta.”

Asta este ceea ce spun oamenii și astăzi: „Oh, de ce te impacientezi când vine vorba despre relațiile sexuale? Până la urmă, toți suntem ființe sexuale, știi. Mare lucru. Doar ieșim în oraș și ne simțim bine. Mâncăm, bem, dormim, mergem, alergăm, facem toate aceste lucruri. De ce să nu facem și sex? Este doar pur și simplu un act biologic". Așa cum spunea și Hugh Hefner: „Sexul este o activitate biologică, cum ar fi să mănânci sau să bei, și nu există niciun motiv să te scandalizezi. Găsește-ți o fată care gândește la fel și lăsați-vă purtați de val." Apropo, am citit acest citat în revista Eternity, unde Hugh Hefner a fost citat. Vreau doar să înțelegeți bine lucrul acesta.

Dar, spune Pavel, „micul vostru slogan” - „mâncarea este pentru trup și trupul pentru mâncare, este doar ceva biologic, se pierde ideea. Dumnezeu va distruge mâncarea și trupul tău. Dumnezeu va nimici sexul și trupul. Trupul este pentru Dumnezeu. Mâncarea este temporară. Sexul este temporar. Nu acesta este motivul pentru care Dumnezeu te-a răscumpărat. Acesta nu este planul pe care Îl are Dumnezeu pentru trupul tău. Dacă ești creștin, planul pe care Îl are Dumnezeu pentru corpul tău nu este sexul, este învierea, este glorificarea. Și de ce ați folosi pentru curvie acel trup care are acel scop minunat și special?” Și asta este în esență ceea ce spune el. Deci trupul este, în primul rând, pentru Domnul.

În al doilea rând, trupul este una cu Cristos, chiar aici și acum. Priviți la versetul 15: „nu știi că trupurile voastre sunt mădulare ale lui Cristos?” Nu știți că trupul vostru, chiar acum, este o parte a trupului lui Cristos? „Voi lua eu mădularele lui Cristos şi voi face din ele mădulare ale unei curve?” Oh, nu, nu, nu, me genoito, cea mai puternică negație în limba greacă, „Doamne ferește”. Nu îți poți permite să faci una ca asta. „Ce? Nu ştiţi că cine se lipește de o curvă este un singur trup cu ea? Căci este zis: „Cei doi se vor face un singur trup. Dar cine se lipește de Domnul este un singur duh cu El.”

Știi ce se întâmplă aici? Tu ești una cu Cristos. Te unești cu o curvă, L-ai făcut pe Cristos una cu acea curvă. Asta este ceea ce spune el. Nu poți să te comporți așa. Și apropo, vreți să știți cine este o curvă? Este orice persoană care face sex în afara căsătoriei, chiar dacă este logodit. Denaturezi scopul lui Dumnezeu pentru relațiile sexuale. Asta înseamnă.

Deci, mădularele noastre sunt mădularele lui Cristos, trupurile noastre fac parte din trupul Său și noi suntem una cu El. Și nu Îl putem trage într-o relație ticăloasă, de felul acesta, fără a afecta scopul pe care El l-a intenționat. De aceea, în versetul 18, el spune: „Fugiți de curvie. Orice alt păcat pe care-l face omul este un păcat săvârșit afară din trup; dar cine curveşte păcătuiește împotriva trupului său.” Orice alt păcat ne asaltează din exterior, dar acest păcat se ridică din interior și scoate la iveală o corupție interioară. Așa că Pavel punctează cu putere lucrurile. El spune: „nu poți face acest păcat pentru că ești una cu Cristos. Nu poți face acest păcat pentru că Dumnezeu are un alt scop pentru trupul tău".

Și apoi, în al treilea rând, el spune: „Nu poți face acest lucru pentru că trupul tău este templul Duhului Sfânt”. Versetul 19, „Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuiește în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați cu un preț" – 1 Corinteni 6:19." Vedeți, pentru că Duhul Sfânt locuiește în noi, pentru că suntem una cu Cristos și pentru că Dumnezeu a planificat o glorificare a trupurilor noastre, nu ar trebui sub nici o formă să ne implicăm în asta. De aceea, - spune versetul 20, și aici este cheia studiului nostru” - proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu”. În interior și în exterior, nu face ceea ce este rău și nici nu-ți dori să-l faci. Aceasta Îi aduce glorie lui Dumnezeu.

Știți, din când în când întâlnesc oameni care au o relație ilicită din punct de vedere moral și care au nerușinarea să-mi spună: „ei bine, Domnul ne-a adus împreună”. Uneori întâlnesc cupluri tinere care fac sex premarital și cred că Domnul le poate oferi binecuvântarea Lui în relația lor. Nu este deloc adevărat.

Există chiar persoane aflate într-o relație de căsătorie cu un necredincios și au întâlnit un creștin și au o aventură și încearcă să spună că Domnul este cu ei. Ascultați-mă bine. Nici vorbă de așa ceva. Nu Îl slăvești pe Dumnezeu. Și vă voi spune răspicat, dacă tu sau eu sau oricine altcineva trăiește într-o stare de imoralitate, nu Îl putem glorifica pe Dumnezeu în felul acesta. Astfel, nu se poate întrevedea o posibilitate de a crește spiritual. Creștem atunci când trăim în curăție, nu când trăim în imoralitate. Deci, pe măsură ce Îl slăvim pe Dumnezeu în trupurile noastre, creștem în harul Său.

Deci, ce putem spune atunci la al unsprezecelea punct? Creșterea spirituală implică glorificarea lui Dumnezeu prin trăirea vieților noastre în puritate.

Permiteți-mi să vă prezint a douăsprezecea cheie și poate că vom avea timp pentru încă una chiar la final. Îl slăvim pe Dumnezeu prin unitate, și acest lucru este foarte important. Îl slăvim pe Dumnezeu când trăim în unitate. Iată un alt element foarte important în creșterea spirituală, o altă cheie și aceasta este unitatea. Creștem - și vă rog să subliniați – creștem mai repede atunci când nu suntem nevoiți să creștem singuri, ci când suntem stimulați, așa cum se spune în Evrei ca să „ne îndemnăm unii pe alții la dragoste și la fapte bune”.

Avem în trupul lui Cristos daruri spirituale, nu-i așa, ca să ne slujim unii pe alții, și astfel să încurajăm creșterea spirituală.

Permiteți-mi să vă arăt acest lucru în Romani capitolul 15. Dumnezeu este proslăvit în unitatea sfinților. În Romani 15:5 scrie: „Dumnezeul răbdării şi al mângâierii să vă facă să aveți aceleași simțăminte unii față de alții, după pilda lui Cristos Isus”. Cu alte cuvinte, „doresc să vă înțelegeți unul cu celălalt. Vreau să simțiți la fel unul pentru celălalt. Vreau să aveți aceleași simțăminte în Trupul lui Cristos, o unitate minunată”. Versetul 6 continuă, „pentru ca ” - și apare din nou această clauză de scop pentru ca voi toți împreună cu aceeași gândire -„să gândiți la fel” - și cu o singură gură -„să vorbiți la fel” - să-L slăviți pe Dumnezeu”.

Observați, Dumnezeu este proslăvit în unitatea bisericii, prin unitatea credincioșilor. Acesta este un lucru esențial. Îl slăvim pe Dumnezeu în unitatea noastră, un lucru deosebit de important. Dumnezeu nu așteaptă ca noi să luptăm singuri pe calea maturizării spirituale. Ci El așteaptă ca noi să mergem unii în compania altora. În felul acesta ne dăm cinste unii altora. De aceea, el spune în versetul 7: „primiți-vă unii pe alții”. Nu puneți barieră nimănui. Nu faceți partide. Nu țineți pe nimeni departe. Nu țineți pe nimeni la distanță, ci „primiți-vă unii pe alții”. La urma urmei, „Cristos ne-a primit pe toți”, nu-i așa? Suntem noi mai buni decât El? Avem pentru grupul nostru un standard mai înalt decât El? De ce? „Spre slava lui Dumnezeu”.

Acest lucru este foarte important. Trebuie să interacționăm unii cu alții. Niciunul dintre noi nu poate crește în vid. Avem nevoie disperată unul de celălalt. Creștem prin unitate. Știți de ce? Îngăduiți-mi o ilustrație. În viața mea personală, am constatat că cu cât sunt mai aproape de cercul de oameni din jurul meu, cu atât îmi este mai ușor să trăiesc o viață neprihănită. Știi de ce? Pentru că acel cerc mă face responsabil de felul în care trăiesc, nu-i așa? Când am un cerc de prieteni evlavioși pe care îi iubesc, care sunt apropiați de mine, ei mă fac responsabil. Îmi privesc viața, sunt înaintea ochilor lor și dacă ceva nu este în regulă ei mă avertizează și asta mă obligă să păstrez linia.

Mă bucur atât de mult că Dumnezeu mi-a dat o familie. Mă bucur că Dumnezeu mi-a dat copii și o soție care au mari așteptări spirituale de la mine și mă bucur că familia mă obligă să merg pe o cale neprihănită. Și dacă mă îndepărtez de ea, unul sau altul sau uneori toți cinci vor interveni pentru a mă informa că sunt în afara liniei. Este foarte util. Dacă nu am asta, mă voi îndepărta. Și este foarte ușor pentru o persoană care spune: „ei bine, știi, voi trăi viața mea spirituală în cel mai bun mod în care pot. Nu mă voi implica într-o biserică sau nu voi avea prieteni foarte apropiați”. Nu am de gând să spun multe. Sunt genul de persoană liniștită. Anticipez deja că veți trece printr-o perioadă foarte dificilă, deoarece acolo unde nu există responsabilitate, nu există o presiune reală pentru a vă conforma.

Avem nevoie de provocarea din Evrei 10:24-25 pentru a ne forța să urmăm modele și căi drepte spirituale. Și astfel Dumnezeu este proslăvit atunci când există o adevărată unitate a dragostei, când ne întindem brațele unii spre alții, când ne iubim și ne slujim reciproc și ne ținem unul de celălalt, când gândim la fel.

Știți, când Pavel le-a scris corintenilor chiar la începutul primei sale scrisori, el a subliniat această problemă în mijlocul lor. El spune: „vă îndemn, fraților, pentru Numele Domnului nostru Isus Cristos, să aveți toți același fel de vorbire, să n-aveți dezbinări între voi, ci să fiți uniți în chip desăvârșit într-un gând şi o simțire.” Și apoi Pavel continuă să spună și să rezolve toate disputele și dezbinările, și micile grupulețe și toate celelalte, și le spune să se unească, fiindcă au nevoie unul de celălalt. Și eu spun că vom crește mai repede, devenim mai puternici, devenim mai maturi, pe măsură ce ne dedicăm viețile pentru frații și surorile noastre. Creșteți într-un grup, nu de unii singuri. Aceasta este forța și impulsul de care avem toți nevoie.

În final ultimul punct pe care vreau să vi-l dau se leagă cu acesta. Îl puteți lua ca parte din al 12-lea sau poate fi al 13-lea punct, dacă doriți. Dar aș vrea să priviți cu mine doar pentru o clipă la un alt pasaj din Scriptură, care este la sfârșitul primei epistole a lui Petru, în capitolul 4. Și indică un alt mod în care Îl slăvim pe Dumnezeu legat de acest concept al unității. Și este acesta. Îl slăvim pe Dumnezeu atunci când ne folosim darurile noastre spirituale, 1 Petru 4:10.

El spune: „fiecare după darul pe care l-a primit”. Cred că fiecare creștin a primit un dar. Ce este acest dar? Este acea înzestrare pe care ți-a dat-o Duhul lui Dumnezeu. Este acea combinație de daruri spirituale care se rezumă la acel dar unic pe care l-ai primit. Eu chiar cred că toți creștinii sunt diferiți. Cred că suntem ca niște fulgi de zăpadă spirituali. Niciunul dintre noi nu este ca ceilalți. Și cred că Domnul ia acele înzestrări, așa cum sunt cele enumerate în Romani 12 și în 1 Corinteni 12, și din această categorie de daruri - unii numără undeva între 11 și 19, în funcție de cele care continuă sau au încetat - din acea scurtă listă de daruri, Domnul alege o combinație care va deveni darul unic al unui singur credincios. Și apoi, în manifestarea unică și locul unic de slujire, acel dar special este un dar personal.

Și în timp ce tu și cu mine folosim în slujire acel dar oferim trupului lui Cristos o slujire unică, care nu poate fi egalată de nimeni altcineva. De aceea trebuie să folosim darurile cu înțelepciune. Așa că Pavel spune: „Pe măsură ce ați primit darul, slujiți-vă unii altora, ca niște administratori buni ai harului felurit al lui Dumnezeu”. Dacă Dumnezeu a fost atât de milostiv să vă ofere un dar spiritual, folosiți-l.

Acum versetul 11. „Dacă vorbește cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu. Dacă slujește cineva, să slujească după puterea pe care i-o dă Dumnezeu.” Nu da înțelepciune umană dacă este un dar de vorbire și nu-l folosi în firea pământească dacă este un dar de slujire. De ce? De ce să vorbim cuvintele lui Dumnezeu, de ce să slujim în puterea lui Dumnezeu? „Pentru ca Dumnezeu să fie proslăvit în toate lucrurile prin Isus Cristos, a Căruia să fie laudă și stăpânire în vecii vecilor. Amin." Cu alte cuvinte, folosiți-vă darul nu pentru gloria personală, ci pentru gloria lui Dumnezeu.

Deci, un alt mod prin care Îl slăvim pe Dumnezeu este cel al folosirii darurilor spirituale, și, pe măsură ce ne folosim darurile noastre spirituale, slujindu-ne unii pe alții, aceasta aduce unitatea trupului și în această unitate a slujirii reciproce suntem stimulați să creștem spiritual, observați?

În final rezumăm întreaga idee cu asta. Tot timpul, de-a lungul temei noastre ne-am ocupat de aspecte individuale. Am spus, de exemplu, că putem crește spiritual mărturisindu-L pe Isus ca Domn. Crești spiritual atunci când îți îndrepți viața către acest scop. Crești prin încrederea în Dumnezeu, prin rodnicie, prin laudă, prin rugăciune. Crești mărturisind, proclamând Cuvântul. Crești prin puritate morală. Crești prin toate aceste lucruri. Dar totul se rezumă la acest gând final, nu crești singur. Nu crești singur. Ai nevoie de mediul de răspundere și de slujire reciprocă pentru a produce tipul de creștere pe care Duhul lui Dumnezeu dorește să-l vadă în viața ta.

Deci Biblia ne spune că trebuie să creștem. De aici începe totul. Totul începe cu o poruncă, 2 Petru 3:18, „creșteți în harul și în cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Cristos”. Aceasta este o poruncă. Răspundem fie da, fie nu. Dacă spunem: „da, Doamne, vreau să cresc. Nu mă sperii de ce va urma. Vreau să mă maturizez. Vreau să cunosc plenitudinea binecuvântării. Vreau să Te înțeleg ca unul care este matur și poate cuprinde cât de mult este posibil pentru mintea mea limitată. Doamne, vreau să fiu de folos cât de mult pot. Vreau să văd puterea Ta descoperită într-o măsură cât mai mare posibilă. Nu mă mulțumesc doar cu câmpiile joase. Vreau să fiu pe vârful muntelui.” Dacă suntem gata să spunem asta, atunci spunem: „Cum ajung acolo?”

Și Biblia vine și ne spune: „Trăiește-ți viața pentru gloria Mea,” și ne oferă și o cale de urmat. Pe măsură ce urmăm calea respectivă și suntem încurajați de frații de credință, vom ajunge la nivelul unei adevărate maturități spirituale și asta este ceea ce urmărește Dumnezeu în viața noastră.

Permiteți-mi să închei studiul nostru cu acest gând. În timp ce tu și cu mine trăim spre gloria lui Dumnezeu, ce rezultă din asta? Care este rezultatul? Care este efectul? Ce obținem din asta? Ne întoarcem iar de unde am început. David a spus, în Psalmul 16:8-9, „Am pe Domnul necurmat înaintea ochilor mei”. Țineți minte asta. Cu alte cuvinte, David a spus: „Eu trăiesc spre slava lui Dumnezeu”. Apoi el a spus: „de aceea inima mi se bucură”. Care este rezultatul trăirii unei vieți spre slava lui Dumnezeu? Care este rezultatul maturizării spirituale? Bucuria. „Inima mea se bucură”.

Asta vrea Dumnezeu să facă în viața noastră. Catehismul are dreptate. În catehism ni se spune: „Care este scopul suprem al omului?”, este întrebarea. Răspunsul este: „scopul principal al omului este să-L glorificăm pe Dumnezeu și să ne bucurăm de prezența Lui pentru totdeauna”. Dumnezeu vrea, potrivit cu Efeseni 2:6 să-și reverse bunătatea Sa asupra noastră pentru toată veșnicia. Dumnezeu vrea să toarne în viața noastră multă bucurie. Cred că bucuria este un produs secundar al unei vieți care progresează spiritual. Nu cred că veți cunoaște vreodată bucuria decât dacă veți crește, pentru că în urmă creșterii spirituale Dumnezeu oferă bucuria. Și odată cu aceasta, cred că vine și un sentiment profund de mulțumire.

Voi încheia cu un verset. Efeseni 3:21 însumează tot ceea ce am spus. Suntem biserica lui Isus Cristos, nu-i așa? Toți cei care credem suntem biserica lui Isus Cristos și aceasta este suma tuturor învățăturilor, pentru ca „a Lui să fie slava în biserică”. Observați, Dumnezeu vrea să fie glorificat. Acesta este mandatul. Dumnezeu vrea ca noi să trăim pentru gloria Sa ca biserică a Lui. Pe măsură ce ascultăm această chemare El ne umple viața de bucurie. Și putem să fim închiși undeva într-o închisoare sau să ne aflăm într-o împrejurare cumplită și totuși să avem o inimă plină de bucurie la fel ca Pavel, care, în mijlocul unor circumstanțe cumplite, le-a scris filipenilor: „Bucurați-vă totdeauna, iarăși zic bucurați-vă.” Acesta este darul lui Dumnezeu pentru un creștin care crește.

Și care este finalul acestui proces? Cuvintele apostolului Ioan, în 1 Ioan, suma, scopul, finalul sunt afirmate astfel. „Preaiubiților, acum suntem copiii lui Dumnezeu” Așa este. Acum suntem copiii Lui. „Și ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar când se va arăta El vom fi, - ”cum anume?" - ca El; pentru că Îl vom vedea așa cum este”.

Acesta este obiectivul final al creșterii spirituale. Cândva, când Îl vom vedea pe Isus, vom fi ca El. Și, spune Ioan, „Oricine are nădejdea aceasta în El se curăță”. Dacă într-adevăr credeți că într-o zi veți fi ca Isus Cristos, acest lucru ar trebui să vă determine să vă puneți viața în rânduială chiar acum și să începeți să trăiți spre gloria Lui. Să ne rugăm.

Părinte, Îți mulțumim pentru aceste șase lecții despre glorificarea Ta care constituie calea spre maturitate. Și Doamne, ne dăm seama că în și prin noi înșine în fire, chiar dacă putem cunoaște aceste lucruri, nu le putem împlini. Și astfel rugăciunea noastră trebuie să fie întotdeauna: „Doamne, Tu poți realiza în noi aceste realități”.

Noi nu ne putem supune domniei lui Cristos fără puterea Ta. Nu ne putem mărturisi păcatele fără să fim convinși de Tine. Nu putem avea încredere în Tine decât dacă ne dai darul credinței. Nu putem fi roditori decât dacă Tu vei produce roadele în noi. Nici măcar nu Te putem lăuda dacă nu ne umpli inimile cu laude. Și nu ne putem ruga decât dacă suntem inundați de Duhul Tău.

Tată, nu putem proclama Cuvântul Tău decât dacă Duhul tău ne învață. Nu putem să-i aducem pe alții la Tine decât dacă Îi naști cu puterea Ta. Nu putem fi puri decât dacă Tu ne cureți. Nu putem fi una decât dacă Tu ne faci una. Așadar, Părinte, depindem în totalitate de Tine pentru a împlini toate aceste lucruri bune în noi, pentru a putea fi asemeni lui Cristos și pentru a cunoaște bucuria care umple inima celor care cresc.

În numele lui Cristos ne rugăm. Amin.

SFÂRȘIT