Studiem Epistola către Efeseni și avem parte de un timp extraordinar făcând asta și ajungând la versetul 18 din capitolul 5, în studiul nostru despre umblarea vrednică a credinciosului, ne-am oprit pentru o scurtă digresiune deoarece atât de mulți oameni au pus întrebarea privitoare la consumul de vin. În versetul 18 citim: „Nu vă îmbătați de vin, aceasta este destrăbălare, dimpotrivă, fiți plini de Duh”. Acum, am studiat asta în context, totuși s-a ridicat întrebarea.

Știm că nu trebuie să fim beți, știm că Biblia ne interzice să fim beți, știm că asta este un păcat, că asta face parte din viața noastră trecută. Cuvintele lui Petru răsună din nou: „Ajunge că în trecut ați făcut voia neamurilor”. Și apoi continuă să vorbească despre trăirea în desfrânări, în pofte, în beții, în ospețe, în chefuri și în slujiri idolești neîngăduite. Știm că asta face parte din viața trecută, știm că beția este un lucru interzis și știm că trebuie să fim umpluți de Duhul. Dar întrebarea care se pune este următoarea: Suntem de acord că beția este un păcat, dar ce ziceți despre consumul de vin? Care va fi poziția creștinului în ceea ce privește consumul de băuturi alcoolice? Și din moment ce aceasta este o problemă atât de importantă astăzi și o discuție atât de actuală și necesară, ne-am îndepărtat de textul în sine pentru a discuta chiar această problemă. Ar trebui un creștin să bea sau ce spune Biblia despre creștini și băuturile alcoolice?

Acum, vă veți aduce aminte că am încercat data trecută să împărtășim împreună câteva principii pe care trebuie să le folosim ca întrebări verificatoare în această discuție. Biblia nu spune că nu puteți bea vin. V-am spus data trecută că dacă ar spune asta, aș citi versetul și aș pleca acasă. Dar nu spune asta. Așa că trebuie să găsim alte principii pentru a hotărî dacă este corect sau greșit și dacă este, atunci când este și când nu este și așa mai departe. Așadar ar trebui un creștin să consume băuturi alcoolice? Avem în fața noastră o problemă foarte importantă. Deci, dacă Cuvântul lui Dumnezeu are ceva de spus despre asta, atunci avem de-a face cu un public larg care ar trebui să asculte.

Acum, v-am spus că vor fi opt principii sau întrebări verificatoare prin care trebuie să trecem pentru a ajunge la un răspuns. Am trecut prin primele două data trecută. Dați-mi voie vi le reamintesc. Prima întrebare pe care am pus-o este: Este la fel? Cu alte cuvinte, vinul de astăzi este același cu vinul consumat în vremurile biblice? Și motivul pentru care trebuie să ne ocupăm de această problemă este pentru că oamenii vor spune fără excepție – și aici ne referim la cei credincioși care beau vin sau băuturi alcoolice – pentru că și cei care au trăit în vremurile menționate în biblie au băut așa că, dacă au practicat asta în vremurile biblice, atât în perioada Vechiului Testament cât și perioada Noului Testament, atunci cu siguranță nu este nicio problemă să facem același lucru și astăzi. Așa că întrebarea este: băutura din perioada menționată în Biblie este aceeași cu cea de astăzi? Produsul a fost același? Vinul era la fel? Am prezentat asta în detaliu duminica trecută și am constatat că răspunsul a fost care? Nu. Vinul consumat în vremurile biblice era un vin care nu avea un conținut de alcool de 9 până la 11 la sută cum este vinul pe care îl consumă oamenii din ziua de astăzi.

V-am arătat că în realitate, există trei tipuri de vin. Mai întâi am vorbit despre gleukos, cuvântul grecesc gleukos, care avea legătură cu vinul nou (mustul), cu vinul proaspăt. În Vechiul Testament avem cuvântul tirosh, și acesta ar fi foarte asemănător cu sucul de struguri. Bineînțeles că putea fermenta foarte repede și, prin urmare, putea provoca beție așa că era amestecat cu apă, iar cea mai mică diluare ar fi trei părți de apă la o parte de vin, reducând orice conținut de alcool la un procent de alcool foarte scăzut, neglijabil, astfel încât nici măcar nu ar fi considerată drept băutură alcoolică și ar trebui să stai acolo și să bei și să bei și să bei, până când nu mai poți, ca să te îmbeți. Apoi am vorbit despre oinos – oinos – este cuvântul folosit cel mai des pentru vin în sens general. În forma sa lichidă, am văzut că vinul era mereu amestecat cu apă.

În Noul Testament, vinul normal care stătea mult timp într-un recipient mare era apoi amestecat cu apă de la 10 - 15 părți de apă și una de vin, până la 3 părți de apă și una de vin, astfel încât să nu conțină o concentrație mare de alcool şi să provoace beție. Deci era vinul proaspăt, care era și amestecat cu apă, era vinul fermentat, care putea fi amestecat și cu apă, după care era acel vin care era de fapt o pastă groasă, fiartă. Ei luau vinul nou, îl fierbeau în apă, evaporând toată apa, ucigând toate bacteriile - în consecință, vinul nu putea fermenta – după care îl păstrau în burdufuri de vin și apoi, când voiau să-l bea, îl storceau, iar el era ca o pastă densă ca mierea, care se amesteca din nou cu apă – Pliniu, istoricul roman, spune că amestecul era de 20 la 1 pentru că era un concentrat gros – după care se putea consuma fără a fi fermentat.

Deci vinul din Biblie era fie nefermentat, o pastă din struguri care era amestecată cu apă, fie o substanță lichidă care era de asemenea amestecată cu apă. Dar vinul curat, așa cum îl cunoaștem astăzi, cu un conținut de alcool de 9 până la 11 la sută, ar fi fost clasificat ca fiind shakar în Vechiul Testament, sau sikera în Noul Testament, și care poate fi tradus ca băutură tare. Și v-am arătat că atât istoricii, cât și păgânii și textele Scripturii au văzut asta ca pe o băutură consumată de barbari. Așa că acel vin nediluat așa cum îl cunoaștem astăzi, cu un conținut de alcool de 9 până la 11 la sută nu a fost consumat în mod obișnuit de către oamenii prezentați în Biblie, ca să nu mai vorbim despre celelalte băuturi alcoolice de astăzi care variază între 15 și 50 la sută alcool, ceea ce înseamnă în realitate alcool sută la sută. Deci vinul menționat în Biblie a fost diferit și trebuie să facem această afirmație pentru că nu dorim să ne bazăm consumul de băuturi din zilele noastre pe faptul că oamenii din Biblie au băut, din moment ce băutura nu era aceeași.

A doua întrebare pe care am pus-o, întrebare prin care ne putem verifica, este să vedem nu numai dacă este la fel, ci și dacă este necesar. Am subliniat că, pentru majoritatea oamenilor din Vechiul Testament, era oarecum necesar să bea vin. Nu aveau de ales între apă, lapte de capră sau de vacă și vin. S-ar putea să fi fost și alte lucruri pe care le-au inventat, dar, practic, cam asta au avut și, în mod normal, era destul de necesar să bei un fel de vin.

După cum am spus, a fost diluat pentru cursul normal al vieții, cu excepția cazului în care se dorea să se consume băuturi tari doar pentru îmbătare sau ca sedativ pentru o boală gravă. Dar în perioada descrisă în Biblie, problema lor era în ce privește decizia pe care o luau. Aveau opțiuni destul de limitate. Dar astăzi nu avem această problemă, așa că ne-am întrebat atunci, în al doilea rând: Este necesar? Răspunsul este: Nu, astăzi nu este necesar să bei vin. Pentru că se încadrează în categoria unei opțiuni, se încadrează în categoria unei preferințe, se încadrează în categoria unei dorințe. I-am auzit pe unii oameni spunând: „Păi, pur și simplu îmi place gustul” bun, înțeleg. Este ceva ce-ți place sau o preferință sau o dorință, însă nu este o necesitate.

Noi nu facem parte din acele culturi – și, apropo, pot exista oameni din unele culturi ale lumii care vor asculta această casetă și care în situația lor particulară, sunt foarte limitați, care pur și simplu nu au de ales într-o anumită circumstanță, la un moment dat, însă acesta poate fi doar un caz izolat. Dar în societatea noastră și sincer, în cea mai mare parte din întreaga lume, nu este ceva necesar. Aș îndrăzni să spun că în fiecare loc în care am fost, în fiecare limbă, în fiecare cultură, în fiecare climat, undeva există Coca-Cola. Și pe lângă Coca-Cola, chiar și în țările arabe din Orientul Mijlociu– am fost în zona centrală a piramidelor și erau oameni care vindeau suc. Trebuia să-ți verifici sucul pentru a vedea ce înota în el, dar totuși era suc.

Așadar chiar nu este o necesitate astăzi. Avem metode sofisticate în ceea ce privește producerea de băuturi și avem refrigerare și lucruri de genul ăsta pentru a ocoli fermentația așa că nu suntem în aceeași situație. Așadar prima întrebare: Este la fel? Nu. A doua întrebare: Este necesar? Nu. Deci ajungem la concluzia că este o alegere. Dacă alegi să bei, este pentru că alegi să bei. Este o alegere și oamenii vor spune: „Ei bine, am libertate în Cristos, sunt liber, toate lucrurile îmi sunt îngăduite, așa citim în 1 Corinteni 6:12, toate lucrurile îmi sunt îngăduite, nu mai sunt obligat, nu mai sunt sub lege, nu mai există mâncare sfântă, nu mai există mâncare curată și necurată, Faptele Apostolilor capitolul 10, Romani capitolul 14, așa că nu e cazul să-mi fie teamă de băutură. Libertatea îmi permite această prerogativă. Deci este o alegere și pot alege să o fac sau nu”.

Dați-mi voie să vă pun a treia întrebare atunci: Este cea mai bună alegere? Este cea mai bună alegere? Există o mulțime de lucruri care sunt de fapt o alegere, știți, Biblia nu spune că nu poți să-ți bagi frunze în gură și să le aprinzi. Biblia nu spune asta. Dacă vrei să-ți bagi frunze în gură și să le aprinzi și să-ți sufli fumul pe nas, ai dreptul să faci asta. Asta nu este ceva interzis în Biblie. Bineînțeles, cineva a spus că dacă Dumnezeu ar fi vrut să fumezi, El te-ar fi creat cu un horn, dar s-ar putea ca asta să nu fie adevărat. Însă asta nu este ceva interzis în Biblie, asta este pur și simplu o alegere pe care o faci, doar că unii oameni îți spun că nu este cea mai bună alegere. Ai de ales să bei cafea sau să nu bei cafea. Unii oameni cred despre cafea că este extraordinară; Alții cred despre cofeină că are un efect negativ și s-ar putea să nu fie cea mai bună alegere, deși aveți libertatea de a bea cafea, de a arde plantele în gură și, de asemenea, de a bea vin dacă alegeți să folosiți această libertate. Deci este o chestiune de alegere, dar este cea mai bună alegere? Aș vrea să ne ocupăm de acest aspect pentru câteva minute.

Aș vrea să vă arăt o progresie a adevărurilor biblice pentru a vă ajuta să vedeți care este cea mai bună alegere, bine? Să mergem la capitolul 10 din Levitic. Sunt convins că veți găsi lucru acesta ca fiind ceva fascinant. Acum, în economia de bază a lui Dumnezeu, în ce privește poporul Israel, a existat o separare între oameni. Au existat standarde mai înalte pentru oameni și responsabilități mai mari. Nu știu dacă știți cu adevărat asta, însă asta este realitatea. Acest lucru poate fi ilustrat în multe moduri. Luați, de exemplu, jertfa pentru păcat. Aduceți-vă aminte că erau anumiți oameni care trebuiau să vină – bine, într-un fel, toată lumea trebuia să vină - și să aducă o jertfă pentru păcat, dar dacă era vorba de păcatul unei națiuni, atunci trebuiau să aducă un taur. Dacă era vorba de păcatul unui mare preot, trebuia să jertfească tot un taur. Dacă era vorba de păcatul unui conducător, atunci trebuiau să aducă un țap. Dacă era vorba de un păcat al unui om de rând, se putea aduce o pereche de turturele sau o pereche de porumbei tineri sau chiar făină. Cu alte cuvinte, se pare că, cu cât mergi mai sus, cu atât cerința pentru jertfă era mai mare. Cu cât rangul teocratic era mai înalt, cu atât ofranda era mai costisitoare. Și întrucât adunarea în sine era o națiune preoțească, ei trebuiau să aibă o ofrandă care să fie echivalentă cu cea a marelui preot.

Marele preot trebuia să aducă cea mai mare ofrandă, un taur. Sub el, domnitorii trebuiau să aducă o capră; sub ei, oamenii puteau să aducă porumbei și chestii de genul ăsta pentru că cu cât rangul era mai înalt, cu atât responsabilitatea era mai mare și vina era mai gravă. Vedeți, asta scrie și în Iacov 3:1, să nu fiți mulți învățători că știți că veți primi o judecată mai aspră. Acesta este motivul pentru care Domnul a spus: „Cui i se dă mult” – ce? – „i se cere și mai mult”. Cu cât rangul teocratic este mai înalt, cu atât responsabilitatea este mai mare și, în consecință, păcatul este mai grav. Păcatul poartă mai multă vinovăție cu cât poziția este mai înaltă pentru că atunci când păcătuiești într-o poziție înaltă, ramificațiile lui sunt de mare anvergură, nu-i așa? Un păcat în inima marelui preot sau al conducătorului sau al regelui a avut un impact extraordinar de mare în rândul poporului și asta este realitatea în ceea ce privește standardele lui Dumnezeu.

Acum, Dumnezeu a stabilit anumite standarde pentru poporul Său, dar în perioada Vechiului Testament, El i-a chemat pe anumiți oameni să trăiască mai sus de aceste standarde zicându-le: „Iată, îți pun un standard mai înalt”. Și prima ilustrare a acestui lucru este în Leviticul 10 versetul 8, aici Dumnezeu prezintă cerințele pentru preoție și cerințele sunt foarte interesante. El i-a spus lui Aaron, care era mare preot: „Să nu bei vin sau băutură tare, nici tu, nici fiii tăi după tine, când veți intra în cortul întâlnirii, ca să nu muriți”. Acum, aceasta este o cerință destul de puternică, fără vin sau băutură tare. Observați ce se întâmplă? În timp ce oamenii consumau vin, care era amestecat cu apă, sau acea pastă care ieșea din burduf, în timp ce oamenii de rând puteau să consume asta sau alții care erau mai pătimași consumau chiar și băutură tare, preoții însă erau chemați la un nivel mai înalt, observați? „Tu și fii tăi împreună cu tine să nu beți vin, nici băutură amețitoare când veți intra în cortul întâlnirii, ca să nu muriți: aceasta va fi o lege veșnică printre urmașii voștri, ca să puteți deosebi ce este sfânt, ce este necurat de ce este curat”. Cu alte cuvinte, „Sunteți chemați la o separare, la o consacrare, la un nivel mai înalt de devotament, la un nivel mai înalt de angajament față de Dumnezeu”.

Iar unii comentatori spun că asta are de-a face numai cu momentul în care au slujit la Cortul Întâlnirii, doar cu momentul în care au slujit Domnului, iar alții spun că are legătură cu întreaga lor viață. Ei bine, în orice caz, ideea este că atunci când au slujit Domnului, când au fost chemați să slujească lui Dumnezeu, ei trebuiau să practice abstinența totală. Abstinența totală. De ce? Ca nu cumva judecata lor sau funcțiile lor preoțești să fie întunecate în vreun fel prin consumul vreunei băuturi alcoolice. Dumnezeu a vrut ca mintea lor să fie curată, limpede și clară, așa că li s-a interzis să facă asta și într-un fel Dumnezeu îi ridică la un alt standard, la un nivel deasupra oamenilor.

Proverbe 31, în ultimul capitol al cărții, începând cu versetul 4 – vedem din nou același standard, nu numai pentru preoți, ci și pentru împărați și prinți. Versetul 4 din Proverbe 31 spune: „Nu se cade împăraților, Lemuele, nu se cade împăraților să bea vin, nici voievozilor să umble după băuturi tari”. De ce? „Ca nu cumva bând să uite legea și să calce drepturile tuturor celor nenorociți”. Cu alte cuvinte, nu numai preoții au fost chemați să fie în această poziție de abstinență, ci și împărații și voievozii. Dumnezeu nu a vrut ca judecata lor să fie tulburată. Dumnezeu nu a vrut ca gândirea lor să fie încețoșată sau neclară. Dumnezeu a vrut ca ei să fie puși deoparte. Dumnezeu a vrut ca ei să fie consacrați. Dumnezeu a vrut ca ei să fie separați și diferiți de oameni. Iar versetul 6 spune că dacă vei da băuturi tari cuiva, băuturile tari ar trebui să fie date doar oamenilor gata să piară. Cu alte cuvinte, oricine altcineva consuma așa ceva era barbar. O băutură tare, cum ar fi vinul curat, neamestecat, ar trebui să fie dat cuiva care piere. Sau altfel spus, să fie dat ca sedativ pentru cineva care suferă de moarte.

Acum, vinul care era vinul normal, amestecat, trebuia dat celor cu sufletul amărât. Ca să bea și să-și uite sărăcia și să nu-și mai aducă aminte de necazurile lor. Căldura și bucuria care o poate aduce vinul să fie pentru cei care au probleme profunde, sau băutura tare să fie dată celor care sunt pe moarte, dar împărații, voievozii, și preoții, dacă putem adăuga și ceea ce spune Leviticul la această idee, ei trebuie să practice abstinența totală. Așadar a existat un nivel de consacrare la nivel de conducere care cerea un standard mai înalt.

Acum, haideți să ne uităm la Numeri capitolul 6 și vă voi arăta că nu numai împărații, prinții, preoții și marii preoți, ci și anumiți oameni din poporul Israel au ales acest standard. Oricine putea alege să urce la acest standard – acesta era cel mai înalt standard. Și vă veți aduce aminte că în Numeri capitolul 6 cu versetul 1, Domnul a vorbit lui Moise și i-a zis: „Vorbește copiilor lui Israel și spune-le, când un bărbat sau o femeie se va despărți de ceilalți pentru a face un jurământ de nazireat, ca să se închine Domnului”.

Acum, opriți-vă puțin aici. Orice om din poporul Israel putea să spună: „Vreau să-mi închin toată viața lui Dumnezeu, vreau să-mi dedic toată viața Domnului, vreau să mă pun deoparte pentru Dumnezeu, vreau să spun nu lucrurilor din această viață și da la lucrurile lui Dumnezeu, vreau să fiu diferit, vreau să fiu consacrat”. Așa că Dumnezeu a spus: „Prin aceasta voi institui cel mai înalt act de consacrare, un act care se numește jurământul de nazireat, care vine de la cuvântul „nazir” iar „nazir” înseamnă cel consacrat. Un nazireu este un om consacrat. Deci, când un evreu voia să se separe și să se dedice cu adevărat, atunci trebuia să facă jurământul de nazireat. Nazireul avea să facă un jurământ de separare. Sfârșitul versetului 2 spune: „Se va despărții de ceilalți pentru Domnul”. Un jurământ de sfințenie, un jurământ de consacrare, un jurământ prin care este pus deoparte.

Și care ar fi caracterul acestui jurământ? Versetul 3: „Să se ferească de vin și de băutură tare (îmbătătoare), să nu bea nici oțet făcut din vin, nici oțet făcut din vreo băutură tare, să nu bea nicio băutură stoarsă din struguri, și să nu mănânce struguri proaspeți sau uscați. În tot timpul nazireatului lui, să nu mănânce nimic care vine din viță, de la sâmburi până la pielița strugurelui. În tot timpul nazireatului, briciul să nu treacă pe capul lui”. Acesta era jurământul de nazireat. Nu aveai voie să te tunzi și să te atingi de vin. Cel mai înalt nivel de consacrare a implicat abstinența. Era ca și cum ar fi urcat la un alt nivel și s-ar fi identificat cu preoții, împărații și prinții și cu cei care erau puși deoparte pentru Dumnezeu. Ei puteau să facă un jurământ de nazireat pentru 30 de zile, 60 de zile, 90 de zile sau chiar pe viață, iar în Biblie sunt menționați trei oameni care au fost nazirei pe viață: Samuel, Samson și Ioan Botezătorul. Și ceea ce este cel mai fascinant este nu doar că au fost nazirei pe viață, ci că în cazul soției lui Manoah, mama lui Samson, îngerul a venit la ea și i-a zis: „Să nu bei nici vin, nici băutură tare, nici copilul pe care-l vei naște”.

Dacă întoarcem înapoi în Judecătorii capitolul 13 cu versetul 4, citim următoarea afirmație despre mama lui Samson, doar ca să știți cum stau lucrurile. „Acum ia bine seama, să nu bei nici vin, nici băutură tare și să nu mănânci nimic necurat. Căci vei rămâne însărcinată”. Apoi, în versetul 7, ultima parte a versetului 7, „Pentru că acest copil va fi închinat lui Dumnezeu din pântecele maicii lui până în ziua morții lui”. Acum, când ajungem în Noul Testament, în Luca capitolul 1 versetul 15, găsim ceva și mai interesant. Zaharia și Elisabeta primesc de la un înger vestea că vor avea un fiu – în versetul 13 – el va fi o pricină de mare bucurie și veselie, și mulți oameni se vor bucura de nașterea lui. Iar versetul 15 din Luca 1 spune: „Căci el va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură amețitoare, ci va fi umplut de Duh Sfânt încă din pântecele mamei sale”.

Acum, îl avem în fața noastră pe cel mai mare om care a trăit vreodată. Isus a afirmat în Matei 11:11, că cel mai mare om care a trăit vreodată este Ioan Botezătorul. Cel mai mare om care a trăit vreodată a practicat abstinența totală, toată viața lui. Vedeți, există un nivel, există un nivel mai înalt decât cel comun, nivel în care Dumnezeu a ridicat anumiți oameni. Acesta a fost nivelul la care a trăit cel mai mare om. Așadar, pentru vremuri speciale, fie că vorbim de preoți, împărați, voievozi, sau mari judecători precum Samson sau mari oameni ai lui Dumnezeu precum Samuel sau mari oameni ai lui Dumnezeu ca profetul Ioan Botezătorul, a existat un alt nivel de consacrare, un alt nivel de devotament. A fost un jurământ mai înalt decât cel care a fost cerut oamenilor de rând. Și apropo, acest lucru era ceva obișnuit acelor lideri. Oricine putea face asta și erau mulți nazirei în Israel. Nu știu în ce măsură putem realiza asta, dar chiar dacă nu știm câți au fost, știm că au fost mulți.

De exemplu, în Amos capitolul 2, cu versetul 11 citim ​​că Dumnezeu spune: „Am ridicat prooroci dintre fiii voștri, și nazirei dintre tinerii voștri. Nu este așa, copii ai lui Israel? zice Domnul”. Cu alte cuvinte, Dumnezeu spune: „Eu am ridicat profeți și tot Eu am ridicat și nazirei. Am ridicat niște oameni care sunt puși deoparte. Unii care au făcut un jurământ mai înalt. Care aveau un standard mai mare sau un standard de viață mai înalt printre voi. Și, bineînțeles, continuă să prezinte felul în care i-au corupt, iar Amos spune oamenilor: „Iar voi ați dat nazireilor să bea vin și proorocilor le-ați poruncit: „Nu profețiți!” Ei i-au profanat pe acei nazirei, pe aceia pe care Dumnezeu i-a pus deoparte și i-a consacrat pentru El prin abstinență totală, poporul lui Dumnezeu chiar a profanat astfel de oameni și le-a dat vin. Acum, mi se pare că mulți dintre cei menționați în Amos 2 pe care Dumnezeu i-a rânduit ca nazirei ar fi putut foarte bine să fi fost nazirei pe viață, însă au fost profanați sau în realitate forțați sau poate ademeniți la neascultare de către ceilalți oameni.

Așadar Dumnezeu a stabilit acest jurământ de consacrare și au fost mulți oameni care l-au făcut. Dumnezeu a stabilit acest jurământ înalt și a ridicat oameni care să trăiască la un astfel de nivel, preoți, împărați, conducători, profeți speciali, judecători și oameni speciali ca Samson și alții pe care El i-a ridicat la un astfel de nivel și, dintr-un motiv greu de înțeles, oamenii simțeau că trebuie să-i tragă la nivelul lor. Știți, observăm ceva foarte interesant la oameni. În loc să ajungă la cel mai înalt nivel, ei vor să prindă oamenii de la cel mai înalt nivel și să-i tragă înapoi la nivelul lor. Asta s-a întâmplat în Israel. Și Ieremia, care avea o inimă binecuvântată, văzând ce se întâmplă în jurul lui, a fost folosit de Dumnezeu pentru a vorbi despre acea problemă și i-a spus lui Iuda: „Ești neascultător, Iuda”. În capitolul 35 din Ieremia, el a spus: „Ești neascultător”.

Dați-mi voie să vă prezint un contrast. În capitolul 35 din Ieremia, el spune: „Vă aduceți aminte de Recabiți? Recabiții, fiii lui Ionadab? Vă aduceți aminte cum Ionadab le-a spus Recabiților: „Să nu beți niciodată vin, nici băuturi tari, nici voi, nici fiii, nici fiicele voastre, nici nevestele voastre, nici cineva care locuiește în casa voastră?” Cu alte cuvinte, o familie întreagă și-a luat jurământul de abstinență. O familie întreagă a urcat la cel mai înalt nivel. Și Dumnezeu spune: „Am pus înaintea fiilor Recabiților vase plini cu vin, dar ei nu l-au băut”. Ieremia 35 versetele de la 2 la 6. „Am pus înaintea lor vase cu vin și nu au vrut să bea”. Și după ce se prezintă hotărârea lor în tot acest capitol, la final se prezintă următoarea concluzie: „Uitați-vă la ispitele pe care le-au avut de a bea vin și nu au răspuns niciodată ispitei, dar voi ați fost neascultători”. „Ați fost neascultători față de Mine”. Aici era un grup de oameni care erau ascultători puși în contrast cu poporul Israel care era neascultător, iar scopul ascultării lor era abstinența lor totală. Ei luaseră acel angajament și Dumnezeu i-a folosit ca exemple.

Acum, veți zice: „Ce legătură are asta cu mine?” Ei bine, asta poate implica o mulțime de lucruri. Doi Corinteni 6:17, „Ieșiți din mijlocul lor și fiți” – cum? – „separați, nu vă atingeți de lucrurile necurate”. Doi Corinteni 7:1, „Să ne curățim de orice întinăciune a cărnii, și a duhului și să ne ducem sfințirea până la capăt în frica de Dumnezeu”. Toți suntem chemați la cel mai înalt nivel; suntem cu toții ajutați să facem cele mai bune alegeri. Când citim învățătura Noului Testament, preaiubiților, nu cred că se schimbă standardul, chiar nu cred. Nu cred că se schimbă. Nu cred că în Noul Testament Dumnezeu și-a coborât standardul. Luați seama, pentru că dacă un preot trebuia să fie tot timpul cu mintea limpede și să nu ofere niciodată prilejul de a fi ispitit, dacă acesta era standardul pentru un împărat, pentru un prinț, pentru un judecător, dacă asta era chemarea unui mare conducător ca Samuel, dacă acesta a fost standardul pentru un profet ca Ioan Botezătorul, este oare un alt standard pentru cei care conduc în biserica lui Isus Cristos pe care a cumpărat-o cu Însuși sângele Său? Ar trebui să fie un alt standard, mai jos?

Ei bine, ceea ce vreau să spun este următorul lucru: în Biblie este prezentat un standard mai înalt pentru cei cu responsabilitate spirituală și conducere, iar pentru mine aceasta este cea mai bună alegere. Știți, dacă toți suntem preoți, dacă toți facem parte dintre cei care sunt puși deoparte pentru Dumnezeu ca fiind sfinți prin lucrarea Duhul Sfânt, dacă toți suntem chemați – Romani 12:1 – să aducem trupurile noastre ca o jertfă vie, dacă toți trebuie să trăim ca o jertfă vie, oferindu-ne în totală consacrare ca un act de închinare naturală și normală, atunci mi se pare că toți ne-am putea gândi bine să facem cea mai bună și cea mai înaltă alegere.

Așadar ne întrebăm, este la fel? Nu. Este necesar? Nu. Este cea mai bună alegere? Păi, se pare că nu. Poate că cea mai bună alegere este să fii de partea celor care au fost puși deoparte pentru Dumnezeu atât în Vechiul cât și Noul Testament, și în prezent, de partea celor care sunt chemați să conducă biserica.

Haideți să punem o a patra întrebare. Dacă avem de gând să consumăm băuturi alcoolice, ar trebui să ne confruntăm cu întrebarea: Se formează obiceiuri? sau creează dependență? Acum, aceasta este o problemă grea, deoarece multe lucruri se transformă în obiceiuri. De exemplu unii pot spune: „Eu îmi pun șoseta pe piciorul stâng în fiecare zi înaintea piciorului drept. Este o obișnuință pentru că am făcut-o de mult timp, dar asta nu e ceva care să mă afecteze”. Ei bine, în ideea aceasta de formare a obiceiurilor ne referim la un obicei care creează un răspuns negativ. Asta ne duce la 1 Corinteni 6:12. Unu Corinteni 6:12, și l-am citat parțial puțin mai devreme, dar iată ce spune: „Toate lucrurile îmi sunt îngăduite”. „Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos”.

Nu toate sunt de folos. Sunt lucruri pe care le-aș putea face, dar mă vor împiedica, mă vor lega. Toate lucrurile sunt permise, dar unele mă vor împiedica, altele mă vor încurca. Și unul dintre lucrurile pe care le face alcoolul, deși putem spune: „Ei bine, am libertatea, am libertatea de a face asta”, am putea descoperi că, folosind această libertate, el devine un lucru care mă poate încurca, deoarece sfârșitul versetului spune: „Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să” – ce? – „ să pună stăpânire pe mine”. Alcoolul are capacitatea de a te încurca, dar mai mult decât atât, are puterea de a te aduce sub puterea unei alte influențe. Poate crea dependență, și e un obicei care poate provoca un faliment al propriilor procese de gândire și alegere.

Acum cred că am ajuns la miezul acestei probleme: eu vreau să evit păcatul și cred că și voi vă doriți la fel. Eu chiar îmi doresc asta. Așa că, dacă sunt conștient cu privire la ceva cum că ar fi un păcat, vreau în inima mea să evit asta. Dar aș face un pas mai departe și aș spune că vreau să evit și acele lucruri care pot fi un cadru propice pentru păcat. La fel este și cu mâncarea. Lăcomia este un păcat, iar dacă nu știu cum să gestionez lucrurile în ce privește mâncarea, pot avea multe probleme. Acum, nu prea am de ales în ceea ce privește mâncarea – trebuie să mănânc mâncare. Nu este ca și cum ai bea vin, nu are aceleași implicații. Dar știi ce îmi place să fac? Îmi place să-mi modific alimentația și uneori să mă abțin complet de la mâncare în mod oarecum regulat, doar pentru a avea în continuare controlul asupra a ceea ce mănânc, astfel încât mâncarea să nu mă poată controla. Și cred că acesta este un lucru elementar în viața creștină. Nu vrem niciodată să ajungem sub controlul și sub puterea unor influențe neevlavioase, care ne pot face să cădem în păcat. Așa că, aș putea spune că cel mai sigur drum este evitarea păcatului și, totodată, evitarea a ceea ce poate crea un mediu propice pentru nelegiuire.

Oamenii care lucrează la Institutul pentru Alcool au spus că alcoolul formează obiceiuri, deoarece are capacitatea de a ataca creierul și de a crea această dependență și cred că toți suntem conștienți de această realitate. E ceva ce știe fiecare. Acum, unii oameni pot practica asta fără a deveni un obicei pentru ei, însă are potențialul de a deveni un obicei. Poate deveni un obicei. Deci trebuie să răspundem la întrebare. Poate forma obiceiuri? Ei bine, da, poate. Poate forma un obicei, poate crea o dependență și ne poate aduce sub puterea sa, astfel încât să facem lucruri, să spunem lucruri și să gândim lucruri care nu sunt propriile noastre gânduri, ci sunt induse în noi de puterea și prezența alcoolului.

Haideți să trecem la a cincea întrebare. Dacă poate forma un obicei (crea dependență), atunci are și potențial distructiv? Dacă poate forma obiceiuri sau poate crea potențial pentru se forma obiceiuri, poate deveni distructiv? Iar răspunsul la asta este da. Am o scrisoare chiar aici în mâna mea de la o domnișoară dragă din biserica noastră și nu am timpul necesar să vă citesc întreaga scrisoare în această dimineață, așa că mă voi rezuma la esența scrisorii – vă voi prezenta doar un gând, foarte pe scurt. „Duminica trecută, când ați predicat din Efeseni 5:18, am fost obligată să vă împărtășesc ceva. Pe 15 august 1978, mama mea a murit la Spitalul General la terapie intensivă din cauza unui stop cardiac și insuficiență respiratorie. Avea scleroză hepatică, hipertensiune arterială, rinichii afectați și, propriul meu diagnostic, o inimă distrusă. E inutil să vă spun că scumpa mea mamă era alcoolică. A fost alcoolică de la vârsta de 20 de ani până în ziua în care a murit la 66 de ani.

„După ce mi-am încredințat viața lui Cristos, în mod firesc, am avut o preocupare profundă pentru mântuirea mamei mele. I-am împărtășit Evanghelia de multe ori, iar ea a spus că Dumnezeu nu o poate ajuta pentru că era o persoană îngrozitoare. I-am spus că Dumnezeu o iubește indiferent de ceea ce a fost sau este acum, dar totul i s-a părut fără speranță. Când vorbeam la telefon sau în diferite alte situații, uneori îmi cerea să mă rog pentru ea. Citea și Biblia din când în când și Îl căuta pe Dumnezeu. Ultimele ei zile au fost petrecute într-un hotel vechi din Los Angeles, unde odată a fost bătută și de mai multe ori a fost jefuită.

„Într-o zi a fost dusă la spital pentru o criză de astm, iar când am sunat la spital, mi-au spus că era în comă. A avut două stopuri cardiace și un atac de cord. Iar, în comă, nu era nicio modalitate de a ajunge la ea pentru a i-L prezenta pe Isus, așa că i-am rugat pe toți prietenii mei, inclusiv pe cei din grupul de rugăciune în situații de urgență al Bisericii Grace, să se roage ca ea să iasă din comă. Iar a doua zi a ieșit din comă. Era intubată pentru a putea respira și avea un aparat care monitoriza ritmul cardiac și încă un tip de aparat pentru rinichi. Era îngrozitor. Am rămas cu ea și cea mai mare parte a zilei m-am rugat și am împărtășit cu ea dragostea și darul mântuirii lui Dumnezeu. Era foarte neliniștită şi nu părea să fie conștientă întotdeauna că sunt acolo”.

Apoi ea continuă să descrie starea medicală. „Am întrebat-o dacă a crezut că Isus Cristos este Mântuitorul ei și că El a murit pentru păcatele ei și i-am spus să mă strângă de mână dacă a crezut în Cristos iar ea mi-a strâns mâna. După aceea, ritmul cardiac a început să scadă și în cele din urmă a scăzut de la 94 de bătăi pe minut și apoi a ajuns doar la câteva bătăi pe minut. A devenit mai liniștită atunci după care, două zile mai târziu, inima mamei mele s-a oprit și a murit. Ea continuă spunând că alcoolul și stilul de viață al oamenilor care consumă alcool și faptul că a fost alcoolică este ceea ce i-a cauzat moartea”.

Nu mă îndoiesc de faptul că toți suntem conștienți de această realitate. Nu știu exact ce s-a întâmplat în sufletul acelei doamne înainte de-a muri. Nădăjduiesc că a vrut să transmit schimbarea din viața ei prin acea strângere de mână, nu-i așa? Însă sunteți conștienți de relele pe care alcoolul le aduce și știți că are un potențial distructiv. Vreau însă să ne uităm la Efeseni 5:18 nu doar din punct de vedere al mărturiei, ci și să ne uităm la text. În Efeseni 5:18, există un cuvânt mic dar care este foarte puternic. „Nu vă îmbătați de vin, aceasta este destrăbălare”. Cuvântul la care vreau să mă refer este cuvântul asōtia, A-S-O-T-I-A. Avem de-a face cu un cuvânt foarte interesant și foarte important, asōtia. Inițial a însemnat – acum, sper să înțelegeți asta – a însemnat inițial să fii bolnav incurabil, fără nicio speranță. Să fii bolnav incurabil, fără nicio speranță. Acum citiți versetul așa. „Nu vă îmbătați de vin, pentru că asta duce în situația de a fi bolnav incurabil, fără speranță”. Credeți că Dumnezeu știe că beția poate duce la destrăbălare? Da. Da.

Am putea spune că sensul literal în perioada în care Pavel a scris ar fi acesta: O persoană asōtia ar fi aceea care prin felul său de viață s-a distrus pe sine. Una care prin felul său de viață s-a distrus pe sine. Beția duce la boli și afecțiuni incurabile, fără speranță. Exact asta spune Biblia. Apropo, în Luca 15:13, e folosit acest cuvânt asōtia. Acolo citim că un tânăr s-a dus la tatăl său și a zis: „Tată, dă-mi partea de avere care mi se cuvine”, și vă aduceți aminte că a luat totul și a plecat într-o țară îndepărtată unde a început să ducă o viață destrăbălată. Vă aduceți aminte? Un trai revoltător. În Luca 15:13 găsim cuvântul asōtia. A început să ducă o viață desfrânată, s-a angajat într-o viață care duce la boli incurabile și fără speranță, a avut o viață a cărei manieră trebuia să ducă la distrugere, o viață sălbatică, indisciplinată, desfrânată. Nu există nicio îndoială că acest cuvânt indică faptul că Dumnezeu ne spune: beția duce la destrăbălare, beția duce la distrugere. Dacă studiezi acest subiect pe tot parcursul Bibliei vei găsi aceeași idee.

Biblia spune că vinul este batjocoritor și băuturile tari sunt gălăgioase. În Proverbe 4:17, se menționează că cei ce beau vin sunt caracterizați de violență. Dacă te întorci în cartea Geneza vei observa că acolo unde este beție, acolo este și imoralitate; acolo unde este beție, este și incest. Dacă te întorci în Deuteronom 21:20: unde este beție, este și lăcomie; unde este beție, acolo este și răzvrătire; unde este beție, este și neascultare față de părinți; acolo unde este beție, există o viață destrăbălată. Spre asta duce beția. Nu vă îmbătați de vin pentru că produce o boală incurabilă și fără speranță. Oameni buni, Biblia spune că beția poate duce la dezastru (distrugere).

Nu știu dacă știți asta, dar o pătrime din toți pacienții internați în spitalele de boli psihice au o problemă cu alcoolul. Îți distruge mintea și o face bucăți. Și știm că din punct de vedere fizic produce scleroza hepatică. Ficatul obstrucționat provoacă umflarea vaselor. Poate provoca chiar umflarea venelor esofagului, conform unui raport medical pe care l-am citit. Pereţii venelor subțiate sunt mai predispuși la rupere atunci când alimentele sunt înghițite și provoacă o hemoragie gravă și fatală, astfel încât unele persoane care mor din cauza aceasta mor după ce au mâncat recent.

În plus, probabil că ați neglija dacă nu v-ați aduce aminte de faptul că alcoolul nu numai că-i ucide pe cei care beau, dar ucide și o mulțime de alți oameni nevinovați care se află prin preajmă. Știați că în 41,2% din toate decesele violente, alcoolul este factorul decisiv? Aproape jumătate din toți cei care mor de o moarte violentă – ​​aproape jumătate – sunt victime pe care alcoolul le cauzează. Un studiu efectuat în Delaware indică faptul că alcoolul intervine în jumătate din decesele noastre din trafic. În New York, un studiu comun realizat de Departamentul de Sănătate al Statului New York și Universitatea Cornell a arătat că 73 la sută dintre șoferii responsabili de accidentele în care au rezultat morți, au consumat alcool – 73 la sută. În comitatul Westchester, New York, au fost efectuate teste de sânge pe 83 de șoferi care au murit în accidente în care a fost implicat un singur vehicul. Testele au arătat că 79 la sută dintre acești șoferi se aflau sub influența băuturilor alcoolice.

Alcoolul este un lucru mortal. El duce la destrăbălare, asōtia, la boli incurabile și fără speranță, iar cartea Proverbe vorbește despre asta iar și iar și iar. Isaia capitolul 28, dați-mi voie să vă citesc versetul 7. Spune: „Dar și ei se clatină” – și acum ascultați – „de vin și băuturile tari îi amețesc”. “Preoții și proorocii sunt îmbătați prin băuturi tari, sunt stăpâniți de vin, au amețeli din pricina băuturilor tari, se clatină când prorocesc, se poticnesc când judecă. Toate mesele sunt pline de vărsături murdare și nu mai este niciun loc curat”.

Deci, cine a mai rămas să dea învățătură? Cine a mai rămas să vorbească pentru Dumnezeu? Preoția a fost afectată, profeții s-au stricat. De aceea, vedeți, Dumnezeu i-a ridicat pe toți cei care și-au dorit să fie în conducere. De aceea El i-a înălțat pe acești oameni. Pentru că aveau potențialul de a conduce la un grup de lideri care stătea în jurul unei mese, unde vărsau și se purtau dezgustător. Așa că Dumnezeu i-a ridicat. În Ioel, Dumnezeu le-a retras dreptul de a bea. Ioel 1:5: „Treziți-vă, bețivilor și plângeți! Văietați-vă toți cei ce beți vin, căci vi s-a luat mustul de la gură”. Dumnezeu spune: „Gata cu băutura”. Cum? Au intrat lăcustele și au distrus recolta iar El spune: „Nu veți mai bea niciodată o băutură atâta timp cât veți trăi”.

Nelegiuirea lui Efraim din Osea capitolul 7 a fost legată de vin. Amos scrie în mai multe locuri, capitolul 2, capitolul 4, capitolul 6, despre desfrânarea cumplită care vine în urma beției și a vinului. Știm că poate duce la o astfel de stare, așa că, se pune următoarea întrebare: dacă poate duce la o astfel de stare, de ce am pune în fața noastră ceva care ne poate duce acolo, din moment ce n-ar trebui să facem așa ceva? Habacuc 2:15: „Vai de cel care dă aproapelui său să bea, vai de tine care-i torni băutură spumoasă și-l amețești, ca să-i vezi goliciunea. Te vei sătura de rușine, în loc de slavă. Bea și tu și dezvelește-te! Îți va veni și ție rândul să iei paharul din dreapta Domnului și va veni rușinea peste slava ta”. Iată ce verset. Dacă faci așa ceva și Dumnezeu va vărsa asupra ta. Dumnezeu te va face să bei paharul judecății Lui. Dacă îți îmbeți aproapele, ia seama că Dumnezeu Însuși va vărsa peste tine. Asta e cât se poate de serios.

Vedeți, Dumnezeu știe ce rezultă din asta. Cred că ați trecut pe lângă ghetouri, și ați văzut oameni care se plimbă prin zona aceea. Știți ce se întâmplă în acele locuri, și felul în care sunt înjunghiați oameni nevinovați care nu s-au putut apăra ei înșiși împotriva unui astfel de atac. Ați văzut genul ăsta de viață. Am crescut spiritual, în primii mei ani de predicare, și făcând misiune după misiune în astfel de zone, și știu foarte bine cum stau lucrurile și la fel și voi. Știți la ce duce alcoolul. Trebuie să-mi pun întrebarea: dacă vorbim despre un lucru care are un potențial atât de distructiv, este înțelept pentru mine să mă angajez într-un astfel de joc?

Așadar – este la fel?, este necesar?, este cea mai bună opțiune?, creează dependență?, are potențial distructiv? În al șaselea rând – și ultimele trei le vom parcurge foarte repede. Este piatră de poticnire pentru alți credincioși? Iată un alt criteriu de verificare. Trebuie să-ți pui următoarea întrebare: dacă beau, voi fi o piatră de poticnire pentru alți credincioși? Vei zice: „Sunt liber. Nu vreau să intru într-o robie legalistă. Sunt liber să fac ce vreau și mă pot descurca”. Cineva mi-a spus săptămâna trecută, următorul lucru: „Mă descurc, nu știu de ce ești atât de supărat. Mie îmi place să beau doar o doză mică de whisky dimineața și una mică seara și mă descurc, nu are niciun efect asupra mea”. Eu zic, da: „Într-adevăr, poate te descurci. Poate tu poți. Dar poate că altcineva care te vede făcând asta, nu poate”.

Acum însă ascultați următorul lucru. În 1 Corinteni capitolul 8 cu versetul 9, există un principiu general, după care devine foarte specific în Romani 14, însă în 1 Corinteni 8:9, citim „Luați seama însă ca nu cumva această slobozenie a voastră să ajungă piatră de poticnire pentru cei slabi”. Am avut părinți care au venit la mine și mi-au spus: „Știți, obișnuiam să bem și am băut până când copiii noștri au devenit adolescenți, apoi ne-am oprit din băut pentru că am văzut că ei ne-au urmat exemplul și au început să bea, însă ei nu au putut să țină lucrurile sub control”. Adevărul este că la mulți părinți li s-a întâmplat asta. Li s-a întâmplat să îi sune poliția și să le spună: „L-am luat pe copilul tău aici. Era beat. Și l-am găsit întins pe stradă”. Vedeți, s-ar putea ca unii să aibă libertatea și moderația, s-ar putea ca unii să aibă maturitatea și puterea, dar poți oferi un exemplu cuiva care nu poate să țină lucrurile sub control.

Mai mult, pe vremea lui Pavel, beția era asociată cu religia păgână, vă mai aduceți aminte de asta? Bacus și Dionis și toate lucrurile de care ne-am ocupat ultima dată. Beția a fost asociată cu religia păgână, iar când oamenii au devenit creștini, la fel cum nu mai doreau să mănânce carnea care era jertfită idolilor, mulți dintre ei nu au vrut să mai aibă nicio legătură cu băutura. Și oameni buni, atunci când au devenit creștini, unul dintre lucrurile pe care le-au lăsat în urmă a fost băutura. Au devenit abstinenți. Iar atunci când unii creștini veneau și spuneau: „Noi avem libertatea să bem” și consumau vin, era ceva foarte ofensator pentru acești oameni care toată viața lor au petrecut-o în păgânism și au asociat băutura cu ceremoniile lui Satana.

Acum întoarceți la Romani 14 și vom privi la asta pentru că tocmai aceasta este problema despre care vorbește Pavel. Iată câțiva oameni care, la Roma, fuseseră expuși la toată această beție îngrozitoare care era legată de închinarea păgână iar acum ajunseseră creștini, iar unii dintre creștini – care probabil că erau creștini evrei, și care nu trăiseră într-un astfel de context nu aveau o problemă cu băutura, însă, unii dintre acești creștini, care făceau parte dintre neamuri, asociaseră beția, desfrânarea, imoralitatea, lăcomia, răul și toată destrăbălarea teribilă care însoțea beția. Așa că, oameni buni, atunci când au creștini, nu voiau să mai aibă nimic de-a face cu asta. Și unii creștini veneau și spuneau: „Hai, bea! nu-i mare lucru”, iar ei erau profund jigniți. Și nu credeau că pot avea această libertate deoarece pentru ei, asta făcea parte din viața veche iar acum în viața nouă, totul trebuie să fie diferit.

Iar unii creștini care și-ar lua această libertate de a bea în fața acelor creștini care nu pot avea această libertate din cauza trecutului lor, ar fi foarte ofensatori și ar face pe fratele lor să se poticnească, făcând asta l-ar răni și l-ar întrista, așa că în Romani 14, Pavel spune că nu ar trebui să faci așa ceva. În versetul 13, el spune – uitați-vă la sfârșitul versetului 13: „Să nu faceți nimic care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire”. Nu faceți asta; îl veți jigni.

În plus, există o altă categorie de oameni. Sunt unii oameni care nu pot ține sub control anumite lucruri. Iar dacă tu o faci, ei vor zice: „Oh, trebuie să fie în regulă”, o vor face și ei și vor deveni alcoolici, înțelegeți? Nu doar că îi vei jigni pe unii, dar îi vei face pe alții să se poticnească și să devină slabi. Așa că el spune să nu faceți asta, să nu faceți oamenii să se poticnească, fie făcând ceva ce simt că este fundamental greșit, fie făcând ceva ce cred că au dreptul să facă și atunci când o fac devin alcoolici.

Știți, am întâlnit foarte mulți alcoolici. L-am văzut pe Isus Cristos schimbându-i pe foarte mulți alcoolici. Am fost la prea multe întâlniri ale Alcoolicilor Anonimi stând în spate și urmărind ce se întâmplă. Am participat la prea multe din chestiile astea ca să-mi doresc vreodată în viața mea să fiu responsabil pentru că prezint cuiva ideea că poate merge mai departe și poate să consume ce vrea. Pentru că nu am control asupra celor ce-mi vor urma exemplul iar unii vor ajunge să aibă o viață dezastruoasă. Astfel el spune aici: „Un lucru nu este necurat în sine” – versetul 14. Problema nu este cu privire la un anumit lucru în sine. Dar dacă faci pe fratele tău să se mâhnească din pricina unei mâncări – versetul 15 – „atunci nu mai umbli în dragoste”. Cu alte cuvinte, tu zici: „Uite, nu-mi pasă ce crezi. Eu o să beau dacă îmi place și tu poți să faci ce vrei”. În cazul acesta nu-ți iubești fratele. Nu-ți iubești fratele. Căci versetul 17 spune: „Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci neprihănire, pace și bucurie în Duhul Sfânt”. Ceea ce vrei să cultivi este neprihănirea, pacea și bucuria, nu libertatea de a bea și de a mânca.

Așadar – versetul 19 – „Să urmărim, lucrurile care duc la pacea și la zidirea noastră”. Faceți doar ceea ce este ziditor pentru cineva, nu ceva ce îl poate dărâma. Nu faceți ceva ce îi poate face să se poticnească, să-i slăbească sau să îi jignească. „Să nu nimiciți” – versetul 20 – „pentru o mâncare lucrul lui Dumnezeu”. „Drept vorbind, toate lucrurile sunt curate, totuși a mânca din ele, când faptul acesta ajunge un prilej de poticnire, este rău”. S-ar putea să fie bine să bei, și să nu fie nimic în neregulă cu vinul în sine, dacă este diluat corespunzător și nu îți anulează simțurile, dar dacă o faci nu poate afecta asta pe cineva? Deci, versetul 21 cere abstinența totală în anumite situații. „Bine este să nu mănânci carne și să nu bei vin”. Nu bea deloc „dacă asta poate fi pentru fratele tău, un prilej de cădere, de păcătuire sau de slăbiciune”. Vedeți? Lăsați-o deoparte. El nu vorbește aici despre orice mâncare, ci despre carnea jertfită idolilor, așa că spune să nu mănânci carne jertfită idolilor și să nu bei vin dacă asta poate fi o pricină de cădere sau un prilej de poticnire.

Acuma vei spune: „Trebuie să trăiesc toată viața adaptându-mă la alți oameni”. Cam ăsta e sensul. Asta vrea Dumnezeu să faci. Știți, există oameni care au ieșit dintr-un mediu alcoolic și este unul dintre lucrurile cele mai frumoase pe care Cristos le-a făcut pentru acești oameni prin faptul că i-a eliberat. Este cel mai interesant lucru la care se pot gândi, și anume la faptul că Domnul Cristos i-a eliberat, i-a mântuit și i-a spălat și a îndepărtat de la ei acel păcat groaznic al alcoolismului și al beției. Așa că este foarte ofensator ca unii creștini să vină și să se laude cumva în fața lor cu faptul că au libertatea de a bea. Ca să nu mai spunem despre greșeala de a-ți lăsa copiii sau vreun frate mai slab să vadă că bei, astfel încât ei să cadă într-o groapă groaznică, teribilă.

Așa că ne punem întrebarea: este la fel? Iar răspunsul este nu. Este necesar? Răspunsul este nu. Este cea mai bună alegere? Răspunsul este nu. Poate crea dependență? Da, poate. Are un potențial distructiv? O da. Este jignitor pentru alți creștini? Foarte des este. S-ar putea să existe unele locuri în lume în care acest lucru nu este adevărat, dar într-o societate postprohibiționistă ca a noastră, creștinismul a fost întotdeauna asociat cu abstinența și pe această bază este cu siguranță ofensator pentru mulți oameni iar pentru alții ar fi o pricină de poticnire și ar fi foarte jigniți pentru că văd asta ca făcând parte din vechea lor viață.

Dați-mi voie să mai pun două întrebări foarte repede. Va dăuna mărturiei mele creștine? Ei bine, oamenii spun: „Păi, dacă beau, mă pot apropia de oameni. Dacă fac și eu ceea ce fac ei, mă vor accepta”. Oare chiar va ajuta mărturiei tale sau, pe de altă parte, îi va face rău? Ei bine, în Romani 14:16, se spune: „Luați seama ca binele vostru să nu fie vorbit de rău”. Este foarte posibil să fii un om bun cu o slujire bună, dar dacă îți exerciți libertatea de a bea în fața celorlalți oameni, aceasta va diminua mărturia și slujirea ta și vor avea o părere mai proastă despre tine. Și știu ce spun. Dacă m-aș ridica la amvon și v-aș spune: „Acum, vreau să știți că eu beau, dar băutura nu pune stăpânire pe mine”. Unii dintre voi ați pufni. Alții v-ați lua Biblia Scofield și ați bârfi pe la colțuri, ați auzit, „John MacArthur bea”. Și de fiecare dată când m-aș ridica să vorbesc v-ați aduce aminte din nou: „El bea. El bea. Mă întreb dacă într-adevăr are mintea limpede”. Vedeți? Asta v-ar deranja pe mulți. Pe unii dintre voi nu v-ar deranja deloc, dar pe alții v-ar deranja.

Așa că, pentru niciun motiv nu vreau ca cineva să fie ofensat sau deranjat și nici nu vreau ca mărturia mea creștină să fie diminuată în niciun fel pentru că aș face ceva. Așa că îmi pun întrebarea: Vor avea alții o părere mai proastă despre mine creștin fiind, dacă fac asta? Sunt conștient că în cercurile bisericești, în cercurile creștine, sunt mulți oameni care s-ar gândi în felul acesta la mine dacă aș face asta. Așa că nu doresc să fiu o pricină de poticnire. Dar cum rămâne cu lumea? Cum rămâne cu cei nemântuiți?

Uitați-vă la 1 Corinteni 10. Unu Corinteni 10:31. E foarte interesant. Unu Corinteni 10:31 spune, deci fie că mâncați, fie că beți, fie că mâncați carne jertfită idolilor, fie că beți vin, fie că faceți altceva, să faceți totul spre slava lui Dumnezeu. Acum, cum puteți face totul spre slava lui Dumnezeu? Versetul 32: „Să nu fiți” – ce? – „pricină de păcătuire, nici pentru Iudei, nici pentru Greci, nici pentru Biserica lui Dumnezeu”. Așadar, nu vreau să fac ceva care să fie o pricină de poticnire pentru biserică. Nu vreau să militez pentru acea libertate care să fie pricină de poticnire pentru o mulțime de creștini în fața cărora să-mi știrbesc mărturia și nu vreau să-i jignesc nici pe evrei și nici pe greci. „După cum mă silesc și eu în toate lucrurile să plac tuturor, căutând nu folosul meu, ci al celor mai mulți ca să fie mântuiți”. Și ei pot ajunge la mântuire. Știți ce spune de fapt Pavel aici? Dacă vreți să ajungeți la oamenii care nu sunt mântuiți, nu mai beți și nu mai mâncați mâncarea jertfită idolilor. Lăsați-i să vadă o diferență. Înțelegeți? Ajutați-i să vadă o diferență. Pentru că nu caut să fac ceea ce vreau să fac. S-ar putea să am libertatea de a face un anumit lucru, dar în același timp am anumite standarde. Primul, acela de a-L slăvi pe Dumnezeu; al doilea, acela de a nu fi o pricină de poticnire pentru nimeni; al treilea, acela de a mă asigura că trăiesc diferit de lume, astfel încât oamenii să poată fi mântuiți, făcând o diferență.

Iar în final, dacă ați trecut de primele șapte întrebări verificatoare, urmează a opta. Puneți următoarea întrebare: ești cu adevărat sigur că e corect să bei? Adică ești absolut sigur? Pentru că dacă ai vreo îndoială despre asta, ar trebui să te ocupi de asta. Săptămâna trecută a venit un om la mine și mi-a zis: „Știi, am băut o bere cu băieții”. Și m-a întrebat: „O fi ceva greșit?” L-am întrebat: „Tu ce crezi?” El mi-a răspuns: „Păi, nu cred că este greșit, dar sunt neliniștit”. Iar eu l-am întrebat: „Îți place să fii neliniștit?” „Nu, nu-mi place să fiu neliniștit”. Așa că l-am întrebat: „Știi cum să nu mai fii neliniștit?” „Nu mai bea” Da, mi-a răspuns el: „Nu cred că este greșit, dar eram neliniștit”. Știți ceva? Romani 14:23 este un verset foarte folositor în ce privește acest subiect și nu am timp să intru în toată exegeza, ci doar să vă îndrept puțin privirile spre el, iată ce spune: „Dar cine se îndoiește și mănâncă, este osândit pentru că nu mănâncă din încredințare. Tot ce nu vine din încredințare este păcat”.

Acum, imaginea arată în felul următor. Bun, haideți să privim din perspectiva celor ce beau. Avem un om aici care a ieșit din religia păgână. El spune că este greșit să bei așa ceva, pentru că toate acestea fac parte din cultele păgâne, așa că eu nu mă voi atinge de băutură. Însă un frate eliberat va zice: „Oh, haide, Charlie, nu te poticni în asta, omule, doar suntem liberi în Cristos, așa că poți liniștit să bei”. Însă un astfel de om va bea îndoindu-se, problema este că el încă se află în robia legalismului său și este un fel de frate mai slab, care încă nu se poate bucura de libertatea lui, așa că îl forțezi să facă ceva împotriva conștiinței sale și nu faci altceva decât să-l împingi și mai adânc în îndoială, și mai adânc în condamnare, și mai adânc în a pune sub semnul întrebării ce are libertatea să facă și pentru că nu a făcut-o cu convingerea că era liber să o facă a devenit păcat pentru el.

Dacă nu poți face ceva cu o conștiință complet liberă, crezând din toată inima că este corect, nu o face, pentru că ceea ce se va întâmpla te va împinge și mai adânc în condamnare și voi mai adăuga ceva. Când îți încalci conștiința, faci un lucru rău pentru că cu cât îți neglijezi mai mult conștiința, cu atât îți bătătorești mai mult conștiința cu un fier înroșit și continui să adaugi la țesutul cicatricial, atunci când Dumnezeu chiar vrea să te înțepe în ce privește o problemă sensibilă, nu vei mai simți. Conștiința este instrumentul prin care Dumnezeu te convinge. Și dacă îți calci în picioare conștiința din nou și din nou și din nou și din nou, ceea ce se va întâmpla este că atunci când vei avea nevoie de ea, nu te va mai putea ajuta.

Așa că există niște standarde de urmat iar tu trebuie să te verifici prin aceste filtre, să-ți faci drum prin ele și să-ți pui aceleași întrebări pe care mi le-am pus și eu. Este la fel? Este necesar? Este cea mai bună decizie? Creează dependență? Are potențial distructiv? Este pricină de poticnire pentru alți creștini? Este dăunător mărturiei mele? Sunt sigur că este corect? Și pot să fac asta, având convingerea deplină și credința în Dumnezeu că ceea ce fac este corect? Preaiubiților, toate acestea sunt pur și simplu o dimensiune a umblării vrednice, a umblării înțelepte și nu neînțelepte, prin care răscumpărăm vremea căci zilele sunt rele. Dacă vrei să umbli ca un creștin înțelept, aceasta-i modalitatea de a-ți trasa traiectoria umblării tale. Și trebuie să rezolvi această problemă. Să ne rugăm.

Părinte, Îți mulțumim pentru timpul de care am avut parte în această dimineață, mulțumim pentru că ne-ai oferit ocazia de a discuta și de a împărtăși acest subiect atât de important. Doamne, nu vrem să fim legaliști sau lipsiți de iubire și nici nu vrem să ne adaptăm pur și simplu la o situație culturală, ci vrem să pricepem adevărul revelat în Cuvântul Tău. Ajută-ne să punem toate lucrurile cap la cap și să luăm o decizie înțeleaptă. În numele lui Isus, amin.

SFÂRȘIT