Să ne uităm împreună la Efeseni 5:18-21. Vă rog să urmăriți în Biblie în timp ce citesc. „Nu vă îmbătați de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiți plini de Duh. Vorbiți între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovnicești, şi cântați şi aduceți din toată inima laudă Domnului. Mulțumiți totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos. Supuneți-vă unii altora în frica lui Hristos”. Să ne rugăm împreună.

Tată, Îți mulțumesc pentru acest Cuvânt măreț. Și, Doamne, mă simt oarecum nepotrivit numai să tratez acest concept atât de grandios, cum este umplerea cu Duhul, și totuși știu, Doamne, cât de practic și cât de esențial este și știu că este într-adevăr o poruncă, și de aceea, Doamne, dă-mi înțelepciunea Ta pe măsură ce vorbesc și dă înțelepciune celor ce aud, ca să fim ascultători și să înțelegem plinătatea celor ce ni le spui, în Numele lui Cristos. Amin.

Acum, dacă ați mai fost în mijlocul nostru, vă veți aduce aminte că studiem cartea Efeseni verset cu verset și facem asta de ceva vreme, dar am aflat că trebuie să avem o umblare vrednică, trebuie să ne trăim viața într-un anumit mod, că Dumnezeu a stabilit parametri după care trebuie să trăim, foarte, foarte clar. Am trecut prin capitolele 4, 5, și 6 – mai degrabă capitolele 4 și 5 din Efeseni – și vom trece și la capitolul 6, și vom vedea că aceste capitole descriu modul de trăire al unui creștin. Cheia trăirii creștine este chiar aici în capitolul 5, versetul 18. Vă dați seama că dacă 5:18 nu ar fi existat în cartea Efeseni, cartea Efeseni nu ar fi fost completă niciodată? Dacă acest verset ar fi fost șters din carte, totul ar fi fost legalist. Dacă acest verset din carte ar fi fost înlăturat, ai fi ca un automobil cu un motor mare descris în capitolele de la 1 la 3 și ai avea și harta drumului din capitolele 4, 5 și 6, însă nu ai avea deloc carburant ca să poți ajunge undeva.

Ai funcționa totalmente în firea ta pământească separat de această minunată afirmație din capitolul 5, versetul 18: „Fiți plini de Duh”. Aceasta este esența problemei. Aceasta este energia acelei umblări vrednice. Aceasta este cheia trăirii vieții creștine. Totul se bazează pe asta. Nu vei putea umbla niciodată în smerenie, nu vei putea umbla niciodată în unitate, nu vei putea umbla niciodată diferit de modul în care umblă lumea, nu vei putea niciodată să umbli în lumină, nu vei putea umbla niciodată în dragoste, și nu vei putea umbla niciodată în înțelepciune, dacă nu ești energizat de Duhul Sfânt. Viața lui Dumnezeu în sufletul omului este singurul lucru care poate produce acest fel de trăire, înțelegeți? Dacă nu ar fi adevărat, atunci și cei nenăscuți din nou ar putea trăi astfel.

Așadar, acesta este miezul problemei din versetul 18. Ne deschide minunate orizonturi de înțelegere. Și, apropo, ar trebui să spunem că dacă nu împlinești capitolul 5, versetul 18, ești cel mai mare nebun. În versetul 15 spune: „Luați seama, deci, să umblați cu băgare de seamă, nu ca niște neînțelepți, ci ca niște înțelepți”. Cel mai mare neînțelept dintre toți este cel ce încearcă să umble în smerenie, să aibă o trăire specială, să umble în dragoste, să umble în lumină, să umble în înțelepciune, să împlinească voia lui Dumnezeu și să le facă în firea pământească, acesta este cel mai neînțelept om dintre toți. Un creștin trebuie să facă toate astea, însă doar în puterea Duhului Sfânt.

Acum, ce înseamnă să fii plin de Duhul? Ei bine, foarte mulți oameni sunt confuzi cu privire la această problemă. Unii cred că înseamnă să ai parte de o oarecare curentare divină. Unii oameni cred că asta se întâmplă când vorbești în limbi, și știți, sunt oameni care spun: „Ai fost umplut cu Duhul?”. Cumva te izolează. Ei îi clasifică pe toți în cei curentați și cei necurentați, știți și voi. Dacă ai avut parte de o experiență extatică, atunci ai umplerea; dacă nu, atunci nu o ai și sunt o mulțime de discuții și de variații asupra acestui concept. Sunt unii care, pe deoparte spun că aceasta are loc când ai parte de o curentare extatică, și pe de altă parte, sunt alții care o abordează cu mare stoicism și o recunosc doar ca pe ideea că Duhul Sfânt este prezent și mergi înainte așa – fapt care are un impact foarte redus în practică. Însă ambele sunt greșite. Nu este o abordare stoică și nu este nicio curentare divină. Nu este niciuna din cele două. Umplerea cu Duhul este o realitate foarte profundă și dorim să o înțelegem cât mai bine posibil, în această dimineață în timp ce o studiem.

Să ne uităm acum la trei lucruri, doar ca să vă dau un cadru cu privire la ceea ce vom vorbi. Ne vom uita la contrast, la cerință și la consecințe. Deja ne-am uitat la contrast, data viitoare ne vom uita la consecințe, așadar astăzi ne vom uita la cerința în sine, iar aceasta este porunca: „Fiți plini de Duhul”. Aceasta este porunca. Acum, aș dori doar să menționez contrastul pentru cei care ați uitat sau nu ați fost aici.

Întâi, contrastul din versetul 18: „Nu vă îmbătați de vin, aceasta este asotia” sau destrăbălare sau dezmăț sau o boală incurabilă, fără speranță de vindecare – la asta conduce – „dimpotrivă, fiți plini de Duh”. Acesta este contrastul dintre beție și a fi umplut cu Duhul. Am încercat să evidențiez în ultimele două săptămâni că beția era o metodă folosită de religiile păgâne pentru a induce o presupusă comuniune cu zeitățile. Cu alte cuvinte, nu despre o chestiune socială se vorbește în primul rând, cu toate că și acest aspect este adevărat. Înainte să fiți creștini, probabil v-ați îmbătat. Când ați devenit creștini, nu ar mai trebui să o faceți. Acest lucru este adevărat și din punct de vedere social. Dar aici se concentrează pe o chestiune teologică. Păgânii se îmbătau și în acest fel simțeau că își puteau induce un nivel ridicat de percepție și comuniune religioasă cu zeii.

Când spun că se îmbătau, ei chiar că se îmbătau. Ei vomitau ca să bea mai mult, și chiar avem dovezi arheologice care atestă că aveau anumite fose tocmai în acest scop. Se îmbătau foarte tare și credeau că acest lucru îi va ajuta să comunice cu zeii, și apostolul Pavel pune într-un contrast evident aceste lucruri când spune: „Voi să comunicați cu Dumnezeu, cântați psalmii și cântările de laudă și cântările duhovnicești, să vă trăiți viețile de soții în supunere față de soții voștri și, ca soți, să vă iubiți nevestele etc. Să faceți toate acestea nu ca un rezultat al beției, ci fiind conduși de umplerea cu Duhul lui Dumnezeu”. Vedeți? Complet diferit.

Pavel subliniază că ne găsim bucuria, ne găsim veselia, comuniunea cu Dumnezeu, găsim temelia închinării noastre, motivația pentru liturghia noastră, dacă vreți să o numiți așa, din umplerea cu Duhul Sfânt. Liturghia lor rea, ticăloasă, plină de orgii, desfrânată prin muzică rea, împreună cu dansurile păcătoase, împreună cu imoralitatea sexuală au fost induse de beție. Închinarea noastră adevărată, muzica noastră frumoasă, comuniunea noastră cu Dumnezeu este adusă prin puterea Duhului Sfânt. Așadar, acest contrast izbitor dintre închinarea plină de orgii în starea de beție a sistemelor păgâne și frumusețea închinării izvorâtă din umplerea cu Duhul înaintea singurului Dumnezeu adevărat este în mintea lui Pavel și el spune că tu, creștin fiind, trebuie să părăsești acele lucruri și trebuie să ajungi la acest punct, să fii umplut cu Duhul.

Acum, acest contrast este comun în Scriptură. Uitați-vă la Luca 1:15, de exemplu. În Luca 1:15 ni se spune cu privire la Ioan Botezătorul, am studiat aceasta într-un mesaj anterior: „Căci va fi mare înaintea Domnului”; acum urmează unul dintre lucrurile care îl vor caracteriza: „Nu va bea nici vin, nici băutură amețitoare, şi se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii sale”. Întâlnim același contrast. Nu va bea, și va fi umplut de Duhul Sfânt. Nu va avea atitudini religioase induse de vin și de băuturi tari, ci de Duhul Sfânt. Nu va fi influențat în interiorul lui de băutură, ci de Duhul Sfânt. Nu va fi motivat de efectele alcoolului asupra minții sale, ci de ce va face Duhul Sfânt asupra minții sale. Cu alte cuvinte, el va fi călăuzit de Duhul lui Dumnezeu în contrast cu modul în care îi controlează beția pe atâția oameni.

Uitați-vă la Faptele apostolilor capitolul 2 și vom găsi din nou același contrast. În ziua Cincizecimii, vă veți aminti, spune în capitolul 2, versetul 4 că au fost umpluți toți de Duhul Sfânt. „Şi toți s-au umplut de Duh Sfânt, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească”. Aici erau ucenicii și au început să vorbească în alte limbi, și ne sunt date chiar și numele limbilor în versetul 9, este o listă de limbi diferite din nou în versetele 10 și 11, ei vorbeau lucrurile minunate ale lui Dumnezeu în limbi pe care ei nu le-au învățat niciodată. Domnul le-a dat în mod miraculos abilitatea să facă acest lucru și scopul a fost atins, când au fost umpluți de Duhul în ziua Cincizecimii, asta s-a întâmplat. Așadar, fiind plini de Duhul, au făcut asta.

Însă oamenii au spus – în versetul 12 – „Toți erau uimiți, nu ştiau ce să creadă, şi ziceau unii către alții: „Ce vrea să zică aceasta?” Dar alții își băteau joc, şi ziceau: „Sunt plini de gleukos – must, vin nou!” ”. Eh, asta este o altă orgie păgână, este doar o activitate religioasă păgână, ca a neamurilor, vedeți. Ei vedeau, și pentru un evreu era un lucru dezgustător faptul că neamurile își induceau o stare de închinare prin beție. Era la fel. S-au plecat spre o închinare ca a neamurilor, s-au aplecat spre păgânism; își exprimă închinarea către Dumnezeu în această manieră inacceptabilă, și acesta este un lucru batjocoritor. Cu alte cuvinte, cu siguranță că s-au îmbătat de bună voie.

Gleukos era vinul proaspăt. Ei au spus: „Este dimineața devreme și ei deja sunt îmbătați cu vin proaspăt”. Îi batjocoreau. „Of, și-au indus această beție, acestea sunt activități păgâne tipice”. Așa că i-au batjocorit și apoi au spus: „Cine vrea să îi mai asculte?” Petru s-a ridicat și a spus, în versetul 15: „Oamenii aceștia nu sunt beți, cum vă închipuiți voi”. Aceasta nu este beție, aceasta este umplerea cu Duhul Sfânt. Dar lumea, în nebunia ei, uneori nu cunoaște diferența dintre expresia unei închinări păgâne și ceea ce este real. Așadar, această comparație este întâlnită de câteva ori.

Acum, să ne întoarcem la Efeseni 5:18 și vom găsi din nou același contrast: „Nu vă îmbătați de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiți plini de Duh”. Sunt sigur că Pavel avea în minte evenimentul de la Cincizecime. Sunt sigur că s-a uitat înapoi la acel eveniment și s-a gândit la ziua când apostolii și ucenicii au fost umpluți pentru prima dată cu Duhul lui Dumnezeu. Au făcut lucruri care pentru alții au părut ca și cum ei ar fi fost beți și practicau un stil păgân de închinare. Așadar, acesta este contrastul.

Acum, să ne uităm la poruncă, vom petrece timp asupra ei și este pur și simplu un adevăr uimitor. Și mulți dintre voi știți asta și l-ați studiat în trecut, dar mulți nu l-au studiat și unii sunteți noi în credință, așa că vrem să petrecem timp și să împărtășim aceste adevăruri cu voi. Aceasta este o poruncă extraordinar de bogată. Să ne uităm la versetul 18: „Nu vă îmbătați de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiți plini de Duh”. Ceea ce spune el aici este că asta se cere de la voi, aceasta este o poruncă. În limba greacă există un mod indicativ, care este o afirmație sau o constatare, și există și un mod imperativ, care este o poruncă – este un imperativ. „Continuați să vă lăsați umpluți de Duhul”. Aceasta este o poruncă pentru credincios. Ea nu este o opțiune, nu este o sugestie; Dumnezeu foarte rar, dacă nu niciodată, face vreo sugestie. El are porunci și afirmații; El nu face sugestii. De fapt, cu Domnul sunt foarte puține lucruri opționale. Acesta nu este unul dintre ele, aceasta este o poruncă.

Și, știți, mă îngrijorează faptul că mulți așa numiți creștini nu cunosc ce înseamnă a fi plini de Duhul. Știți că sunt unii creștini care niciodată nu s-au devotat acestui principiu, și noi toți la un moment dat în viețile noastre am falimentat în a-l împlini, dar fără îndoială aceasta este o poruncă. Într-adevăr mă îngrijorez în această privință pentru că astăzi, știți, se publică foarte mult material și există multă literatură și sunt multe discuții despre faptul că poți să fii creștini și fără să fii măcar preocupat de aceste lucruri. Există o categorie de mijloc. Aici aveți omul firesc, nemântuit, nenăscut din nou, în drum spre iad. Aici avem creștinul duhovnicesc, care iubește Cuvântul, Îl iubește pe Domnul, se supune Domnului, umblă în adevăr, respectă porunci, umblă în lumină. Iar în mijloc ai această nouă categorie în care poți îngrămădi oameni. Ei sunt cei mântuiți și indiferenți. Au ieșit din iad, dar nu se vor implica foarte mult în creștinism. Adică, sunt un soi de nededicați.

Am citit ieri un articol scris de un teolog proeminent care a spus că aceștia sunt oameni care sunt mântuiți, dar ei nu umblă niciodată în lumină. Nu înțeleg cum vine asta, chiar nu pot pricepe. Dacă ai fost salvat de la întuneric și strămutat în Împărăția Fiului Său Preaiubit, și dacă umbli în lumină, așa cum El este în lumină, nu înțeleg ce poate să însemne aceea. Oricum, ce vrea să spună este că ei vin, sunt mântuiți, dar niciodată nu ies din întuneric. Ei sunt mântuiți, însă nu s-a întâmplat nimic și am creat o categorie convenabilă, îi avem pe cel firesc și pe cel duhovnicesc, și îl mai avem și pe cel carnal. I-am înghesuit pe toți aici și putem spune: „Ei bine, totul e în regulă cu tine, ești mântuit, vei merge în Cer. Nu-i nicio problemă dacă nu alegi să te dedici vieții creștine, știi, ești în regulă. Nu îți vei pierde mântuirea. Vei merge în ritm de vals spre Cer și sigur, nu vei avea un loc atât de frumos ca al nostru, însă va fi în regulă. Este Cerul, până la urmă”. Și ai această categorie foarte confortabilă, însă nu așa stau lucrurile cu Dumnezeu.

Domnul nu spune: „Acum, dacă vrei să fii unul dedicat, atunci trebuie să faci aceste lucruri. Dacă vrei să fii în categoria celor carnali, ai această opțiune”. El nu procedează așa. Acesta este un standard pe care Dumnezeu l-a stabilit, și nu cred că domnia lui Cristos este opțională; eu cred că este esențială pentru credința mântuitoare. Și nu doresc să îngrămădesc oamenii într-o categorie despre care se spune că pot fi creștini, fără să facă nimic. Ascultați, Domnul ne-a poruncit să fim plini de Duhul Sfânt. Orice altceva mai puțin de atât nu este decât o vădită și flagrantă neascultare, și dacă viața ta este caracterizată de acest fel de neascultare, 1 Ioan spune că nu ești creștin, indiferent de ce crezi tu. Așadar, acest lucru este critic. Adevărații creștini a căror credință este reală nu vor fi mulțumiți să nege domnia lui Cristos. Adevărații creștini a căror credință este reală nu vor fi mulțumiți să nege umplerea cu Duhul Sfânt. Ei nu vor fi mulțumiți să trăiască confortabil într-o categorie carnală, unde pot spune ceva de felul: „Ei bine, sunt unul dintre cei care au ales să nu treacă la pasul doi”. Nu. Cred că aceasta este o poruncă și cred că este o poruncă pentru că Dumnezeu o leagă de fiecare credincios, iar singurul lucru pe care îl putem face cu o poruncă a lui Dumnezeu este să o ascultăm.

Acum, să vorbim specific despre însemnătatea „umplerii”. Ce înseamnă aceasta? Bine? Ce înseamnă? Vă voi oferi câteva gânduri aici și cred că le veți găsi fascinante. Doresc să înțelegeți lucrurile de bază, bine? Așadar, să începem cu începutul, bine? Primul lucru: fiecare credincios are Duhul Sfânt în toată plinătatea Lui, bine? Fiecare credincios are Duhul Sfânt.

Recent am auzit un creștin spunând: „Oh, știi, sunt de multă vreme creștin, însă tocmai am aflat că nu am avut și Duhul Sfânt. Și de când L-am cerut, mi L-a dat și totul s-a schimbat”. Da, bine, ai fost un creștin de multă vreme, dar nu ai avut Duhul Sfânt. Ei bine, știi, fie inima lui binecuvântată, am auzit ce spuneau ei și înțeleg, că ei au aflat ce va face pentru tine ascultarea, nu primirea Duhului Sfânt. Chestiunea este următoare: fiecare creștin, din momentul în care crede, are Duhul Sfânt. Nu există cineva care să se numească creștin și să nu aibă Duhul Sfânt. Vezi, viața lui Dumnezeu în tine este realitatea răscumpărării. Când devii copil al lui Dumnezeu, Dumnezeu locuiește în tine prin Duhul Sfânt. Nu există așa ceva: un creștin fără Duhul Sfânt.

Aș dori să vă arăt asta. Priviți la Romani 8:9. Romani 8:9. Doresc să abordez acest verset dintr-un unghi puțin diferit, însă Romani 8:9 este un verset fascinant. Apropo, de cele mai multe ori când cuvântul „carnal” sau „firesc” este folosit în Biblie, este folosit ca să prezinte oameni nemântuiți, nu creștinii. Aici este o bună ilustrație. În versetul 7 spune: „umblarea după lucrurile firii pământești este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea” – așadar carnalitatea – nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună”. Aici firesc înseamnă nemântuit, el spune că dacă umbli după lucrurile firii pământești, ești nemântuit. Oamenii spun „Ei bine, sunt doar un creștin carnal”. Realitatea este că poate ești un creștin carnal, lumesc în contextul lui 1 Corinteni 3 sau ai putea fi carnal, în firea pământească în contextul lui Romani 8, asta înseamnă că nu ești mântuit deloc. Așa că, dacă ești mulțumit cu starea ta de carnalitate, ai face bine să te examinezi pe tine însuți să vezi dacă chiar ești mântuit, pentru că este la fel de posibil să fii carnal, în firea pământească ca în Romani 8, mai degrabă, decât să fii carnal, lumesc ca în 1 Corinteni 3.

Pot exista creștini care se comportă conduși de firea pământească, dar carnalitatea este de cele mai multe ori caracteristică oamenilor necredincioși. Ei sunt în vrăjmășie cu Dumnezeu, ei nu sunt supuși legii lui Dumnezeu, ei nu pot să se supună legii lui Dumnezeu, ei nu pot să fie plăcuți lui Dumnezeu. Dar, în versetul 9 spune: „Voi însă nu mai sunteți pământești, ci duhovnicești”. Dacă ești creștin, atunci ești duhovnicesc. Dacă ești creștin, nu mai ești pământesc.

Să privim la finalul versetului, care spune: „dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește într-adevăr în voi”. Cu alte cuvinte, când ești creștin, ești duhovnicesc, pentru că Duhul lui Dumnezeu locuiește în tine, și la finalul versetului spune: „dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui”. Vezi? Dacă nu ai Duhul Sfânt, nu înseamnă că ești carnal, nu înseamnă că nu Îl ai încă, ci tu nu ești mântuit. Dacă cineva nu are Duhul lui Cristos, nu este al Lui. Altfel spus, dacă cineva Îi aparține lui Cristos, are Duhul lui Cristos, m-ați înțeles? Este o afirmație simplă. Finalul versetului 9: „dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui”. Versetul 10: „dar Cristos este în voi”. Cu alte cuvinte, dacă ești un creștin în care locuiește Cristos, tu ai Duhul Sfânt. Doresc să lămuresc acest lucru încă de la început. Unii din voi sunteți credincioși de puțin timp și poate că nu înțelegeți asta. Voi, creștini fiind, aveți Duhul și este în voi în plinătatea Lui, este în voi în totalitate. Nu este doar o parte. Nu ai Duhul împărțit și pe bucăți. Nu trebuie să spui: „Oh, Doamne” – și am auzit oameni spunând – „dă-mi mai mult din Duhul Tău”. Nu este ceva mai mult de primit. El nu vine în unități. El este aici în totalitate. Fiecare credincios are Duhul.

Să ne uităm acum la 1 Corinteni 12:13, un alt versetul important care dezbate această realitate. 1 Corinteni capitolul 12, versetul 13. Avem aici din nou aceeași subliniere, și este destul de interesant pentru noi să știm că cei din Corint erau creștini carnali. Carnalitatea lor era carnalitatea creștinului. Erau creștini și în multe cazuri trăiau ca și necreștinii, și sunt sigur că unii dintre ei nu erau creștini deloc, doar se prefăceau. Dar el le spune acestora, chiar dacă erau oameni păcătoși, chiar creștini păcătoși, el spune: „Noi toți, în adevăr, am fost botezați de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie Iudei, fie Greci, fie robi, fie slobozi; şi toți am fost adăpați dintr-un singur Duh”. Cuvântul „dintr-un” mai bine ar fi lăsat afară. Noi „am fost făcuți să bem un Duh. Toți credincioșii au primit Duhul”. Toți credincioșii au fost botezați în trupul lui Cristos.

Dragilor, aș vrea să mă grăbesc să vă spun că botezul Duhului nu este o experiență. Botezul Duhului este non-experimental. Nu îl simți, nu vei ști când a avut loc, nu îl poți experimenta. Nu ți se întâmplă nimic din punct de vedere fizic când are loc, pentru că aici ne spune că am fost botezați de un singur Duh în trupul lui Cristos. Botezul Duhului lui Dumnezeu este actul prin care Duhul Sfânt te așază în trupul lui Cristos când crezi. Aceasta este o realitate teologică, nu este o experiență. Este un act prin care Cristos, Botezătorul, prin intermediul Duhului, te așază în trupul lui Cristos. Așadar, când ești mântuit, tu ești așezat în trupul lui Cristos, și apoi finalul versetului spune: „și toți adăpați cu Duhul”. Aceasta înseamnă că primești Duhul Sfânt. Fiecare credincios, ne spune aici. Toți am fost botezați și am fost făcuți să bem din Duhul. Nu este nici măcar un singur creștin care să nu fi primit Duhul. Nici măcar unul. Toți avem Duhul Sfânt.

Acum să ne întoarcem la capitolul 6, versetul 19. 1 Corinteni 6:19. Aici le spune celor din Corint despre imoralitatea lor. Ei comiteau curvii, mergeau și se culcau cu prostituate, făceau lucruri oribile, rele, lucruri stricate și el le spune – ce? Te-ai aștepta să spună: „De ce nu primiți Duhul Sfânt așa ca să aveți viața curățată?” El nu spune așa ceva. El nu le spune: „Voi, creștinilor, aveți nevoie de Duhul Sfânt. Ei bine, dacă ați avea Duhul Sfânt, nu ați mai avea această problemă”. El nu spune asta. Dimpotrivă, el le spune: „Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuiește în voi, şi pe care L-ați primit de la Dumnezeu?” El spune: - priviți – el nu spune: „Dacă ați primi Duhul Sfânt nu v-ați mai purta așa”. El spune: „Ați face bine să nu vă mai comportați așa pentru că Îl pângăriți pe Duhul Sfânt care deja este acolo”. Vedeți? „Nu știți că trupul vostru este templul Duhului Sfânt care este în voi?” Vedeți, chiar și atunci când un creștin trăiește în păcat, Duhul Sfânt este încă acolo. Înțelegeți ce vrea să spună? El este încă acolo, El este defăimat. Sau, dacă vreți, așa cum spune la Efeseni 4:30: „Nu întristați pe Duhul lui Dumnezeu”. Sau 1 Tesaloniceni 5:19 - „Nu stingeți Duhul”. Poți să stingi Duhul. Poți să torni apa păcatului tău peste focul sfințeniei Lui. Poți să-L întristezi pe Duhul.

Apropo, Duhul este o Persoană, nu un lucru. El are personalitate și Se întristează și Se mâhnește și este îndurerat de păcatul nostru și este pângărit când templul Lui, care este trupul nostru, este pângărit.

Vedeți, fiecare credincios are Duhul - „Dacă nu are cineva Duhul, nu este al Lui”. Fiecare credincios este botezat în trupul și este adăpat din Duhul. Fiecare credincios este templul Duhului lui Dumnezeu. Galateni 2:20 spune același lucru, însă diferit. Ascultați: „Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc... dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește” – unde? „în mine”. Vedeți? „Duhul lui Cristos trăiește în mine”. Să privim la Ioan capitolul 7.

Știți, când am început să înțeleg această doctrină, pentru mine a fost adevărul cel mai răscolitor că Dumnezeul universului, chiar Dumnezeul adevărat, Dumnezeu Însuși, Suveran, Atotputernic și măreț, vine să locuiască în trupul meu; a fost o realitate de neconceput pentru mine. Ce gând! Și acesta este exact adevărul Noului Testament. În Ioan 7:37 - „În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare, şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine, şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.”” Acum, cine este cel ce va avea râuri de apă vie? Cel ce crede, oricine care crede, oricine care vine și spune: „Sunt însetat și vreau să beau” și Îl primește pe Cristos, va avea râurile. Și ce sunt aceste râuri de apă? Versetul 39 - „Spunea cuvintele acestea despre Duhul pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El”.

Opriți-vă puțin. Cine primește Duhul? Cei ce fac - ce anume? Cred. Vedeți, este acel act simplu al credinței mântuitoare cel care îți dă Duhul Sfânt. Din el vor curge râuri de apă vie și El va locui pentru totdeauna în viețile noastre. Și nu poți să pierzi niciodată asta. Duhul este un locatar permanent în viața credinciosului. Acum ascultați – din acest motiv dintre toate poruncile din Noul Testament – și sunt o mulțime – din toate poruncile din Noul Testament – ascultați – nu este niciuna în care să se poruncească să fim botezați cu Duhul. Niciuna.

Niciuna. Sunt șapte referințe cu privire la botezul Duhului în Noul Testament. Niciuna din ele nu este la modul imperativ, niciuna din ele nu este o poruncă. Nu ți se poruncește niciodată să fii botezat cu Duhul Sfânt, pentru că botezul cu Duhul este atunci când ești așezat în trupul lui Cristos, și asta se întâmplă în momentul în care ești mântuit.

În al doilea rând, nicăieri în Noul Testament nu ți se poruncește să fii locuit de Duhul Sfânt. Nicăieri. Aceasta este o promisiune deja garantată. Nicăieri nu ți se poruncește să fii pecetluit cu Duhul sau să fii păzit; acesta este un dar al lui Dumnezeu. Efeseni 1, deja ați fost pecetluiți, deja ați fost botezați, deja sunteți locuiți. Acestea niciodată nu au fost date ca porunci. Porunca este aceasta, în Efeseni 5:18, „Fiți” – cum? „plini de Duhul”. Este diferit. Nu locuiți, nu botezați, sau pecetluiți, ci plini. Poate spui: „Ei bine, ce înseamnă asta?”

Întâi de toate, este opusul modului de activitate păgân și al extazului păgân, dar verbul înseamnă asta – aș vrea să vă ofer redarea verbului în sensul literal și apoi să vă arăt cum funcționează. Înseamnă – literalmente timpul prezent spune „fii” – la diateza pasivă> „continuați să vă lăsați umpluți de Duhul”. Ideea este de a fi umpluți constant, „continuați să fiți”. Nu spui: „Oh, sunt plin de Duhul. E suficient. Îmi ajunge pentru restul vieții”. Continuați să fiți plini, clipă de clipă, clipă de clipă, înțelegeți? Zi de zi, zi de zi, zi de zi. Nu este odată pentru totdeauna, nu este un moment de curentare divină aici și acolo și apoi anul viitor, ci este clipă de clipă, clipă de clipă, clipă de clipă, înțelegeți? Continuați să vă lăsați să fiți umpluți. Este la pasiv, e cineva care te umple, nu te umpli tu, tu primești acțiunea, și este Duhul lui Dumnezeu, Duhul lui Dumnezeu care te umple. Timpul prezent, fiți, constant la timpul prezent, fiți continuu umpluți de Duhul lui Dumnezeu.

Poți să fii botezat în trup, poți să fii locuit de Duhul, poți să fii pecetluit cu Duhul până în ziua răscumpărării, dar știi ceva? Poți să îți trăiești viața învins, dacă nu știi ce înseamnă să experimentezi clipă de clipă să fii umplut-continuu-de-Duhul-lui-Dumnezeu. Ideea exprimată este clipă-de-clipă, o lucrare continuă. Nu este un lucru secundar, oarecare, pe care îl ai toată viața. Dacă am fost plin de Duhul acum cinci minute, este de niciun folos pentru mine acum. Niciunul. Dacă voi fi plin de Duhul mâine, astăzi nu-mi este de niciun folos. Este clipă de clipă, clipă de clipă.

Acum, când te gândești la umplere, te gândești la un pahar pe care îl umpli sau la o cutie în care pui ceva sau la un container și pui ceva în el, însă nu aceasta este ideea. Aș dori să vă dau trei concepte de care să vă agățați. Cuvântul „pleroo” este folosit când vântul umflă pânzele unei corăbii și corabia se ridică pe valuri și începe să se miște. Știți, când spunem că vântul suflă în pânze, asta avea Pavel în minte, ca punct de pornire, însemna că erau purtate înainte. Să fii purtat înainte – frumos gând. Să înaintezi în viața ta, să ai propulsia, energia și forța vieții tale date de puterea Duhului Sfânt. Cu alte cuvinte, tu nu te miști cu propria ta putere, tu nu te miști în firea ta, tu nu te miști cu propriile tale idei, tu nu te miști cu propriile tale idealuri, tu nu îți generezi voința ta proprie, tu ești purtat înainte de vântul Duhului lui Dumnezeu. Tu ești purtat înainte pe calea pe care va merge El. Este într-un sens real asemănător acelora care au scris Scriptura, care au fost purtați de Duhul lui Dumnezeu.

Nu ești altceva decât o bucată de lemn într-un pârâu. Ați văzut cum arată un lemn purtat de un pârâu? Când erai copil și lăsai un băț în pârâu și apoi fugeai pe firul apei ca să vezi cum vine în jos către tine. Ești purtat de Duhul lui Dumnezeu. Ești purtat înainte așa cum o corabie este purtată de vânt. Acesta este un gând. Să fii umplut cu Duhul înseamnă să fii purtat înainte zi de zi, clipă de clipă, din lucrare în lucrare, din gând în gând, din cuvânt în cuvânt, din faptă în faptă, prin puterea și energia Duhului lui Dumnezeu. Așadar, e ideea de presiune – presiune, care te poartă înainte în voia lui Dumnezeu.

Este și un al doilea sens, care implică ideea de pătrundere. Pleroo este folosit uneori ca fiind ceva care pătrunde, și mă gândesc că o bună ilustrație ar fi sarea. Sarea pătrunde. De fapt, pătrunde așa de bine, că dacă pui suficientă sare pe ceva, îl va conserva, nu-i așa? Sau când dorești să mănânci ceva și pui sare, îi dă gust. Pătrunde peste tot, așa că întregul are gust. Am folosit imaginea unei pastile efervescente Fizzie, și dacă ați citit cărticica mea numită Găsit: Voia lui Dumnezeu, ați citit despre principiul Fizzie. Pastilele efervescente Fizzie erau niște pastile cu arome, de dimensiunea unei aspirine, numai că aveau gust de struguri și de portocale și de cireșe și altele și, vă aduceți aminte, luai o pastilă ca aceea micuță și o lăsai într-un pahar de apă și începea să fâsâie, la fel ca o aspirină Alka-Seltzer, se umflă și se dizolvă, știți. Pui o pastilă efervescentă cu aromă de strugure și întregul pahar de apă are gust de strugure, nu ai făcut nimic altceva decât să dai aromă apei. Și pleroo este folosit în acest sens.

Într-un anumit sens Duhul lui Dumnezeu vrea să dea gust vieților noastre, ca să avem gustul Duhului lui Dumnezeu și astfel, când cineva se așază lângă tine, gustul vieții tale este ca al lui Dumnezeu, așa că acea persoană când este cu tine, e ca și cum ar fi cu Dumnezeu, înțelegeți? Așadar, este ideea de presiune care te împinge înainte și este ideea de pătrundere a aromei, astfel încât atunci când cineva stă în preajma ta să se gândească dacă nu cumva ai fost cu Isus. Pentru că dă gust vieții tale. Însă gândul dominant de aici, după părerea mea, comparat cu consemnările din Evanghelie, înțelesul dominant a lui pleroo este să vorbească despre control, despre control total. Aceasta este ideea. Ai ideea de a înainta, ai ideea de pătrundere, dar ideea de control este cheia.

Să văd dacă pot să vă ilustrez. Ori de câte ori în Evanghelie scriitorul vrea să ne spună despre cineva care este dominat de o emoție, va folosi cuvântul pleroo, care este folosit aici. Cu alte cuvinte, în Ioan 16:6 spune: „S-au umplut de mâhnire”. Cu alte cuvinte, e vorba de mâhnire la un asemenea nivel, că nu poate fi echilibrată de fericire și ei erau plini de mâhnire.

Acum, aș dori să vă ilustrez ca să vă ajut să înțelegeți asta. De cele mai multe ori putem să echilibrăm lucrurile în viața noastre, nu-i așa? Să luăm conceptul de supărare. Avem scara supărării aici și scara fericirii aici. Și în viață trecem prin puțină supărare și apoi ne gândim la ceva ce ne face bucuroși. Sau - „Ei bine, la mine acasă lucrurile nu sunt cum trebuie. Cred că mă voi duce la birou, e mai bine”. „Nu, nu e prea bine la birou, cred că mă voi duce acasă”. Înțelegeți? Echilibrăm lucrurile. Sau când vorbim de lucruri triste. Nu vrem să mai vorbim despre ele - „Să vorbim despre ceva frumos”, înțelegeți? Însă câteodată, nu putem să ținem acest echilibru. Persoana pe care am iubit-o cel mai mult moare – off! – înțelegeți? Dintr-o dată, această scară este jos de tot pe partea supărării și indiferent ce ți-ar spune cineva și orice ți-ar face cineva, nu poate să îți ia durerea. Atunci poate fi folosit acest cuvânt - umpluți. Este dominant.

Pe de altă parte, mergi înainte, fericire aici și durere dincolo. A murit mătușa Marta și îți lasă cincizeci de mii de – Woaa, aici e partea fericită, și altceva nu mai contează. „Poate să se năruie lumea – am cincizeci de mii de ...” înțelegeți? Nu te-ai așteptat, și dintr-odată ești umplut de fericire, acesta este conceptul acestui cuvânt. Ești dominat total de el și nu mai ai nevoie de echilibru. Pot să fie lucruri triste împrejurul tău că nu te mai interesează; tu ești fericit. Așa merge viața, nu-i așa? Pot fi lucruri care ne fac să ne simțim în siguranță și lucruri care ne sperie și ne aduc frică și înaintăm doar puțin – oh, soțul primește o mărire și ne cumpărăm o casă nouă și copiii sunt bine și ne simțim așa de... – suntem plini de sentimente de siguranță.

Pe de altă parte, se întâmplă un dezastru, ceva teribil, și suntem speriați de moarte. Știți, bate cineva în fereastră în miez de noapte – ne speriem, așa-i? Acesta este pleroo, înseamnă să fii controlat de acea emoție, încât nu mai poți menține echilibrul. Nu mai poți, nu te poți controla, tu ești controlat de ceea ce îți influențează gândirea și emoția.

Acum, același lucru este adevărat cu privire la modul în care ne trăim viața creștină. Știți, aceasta este calea pe care merg cei mai mulți dintre noi: aici este eul și în partea aceasta este Duhul Sfânt – oh, puțin pentru mine, și eu și iar eu – dar dintr-odată, la un moment dat, ne supunem Duhului lui Dumnezeu în mod deplin și dispare eul și suntem umpluți de Duhul. Totul este controlat de El, toate emoțiile noastre, toate faptele voinței noastre, toate procesele gândirii noastre. Asta înseamnă să fii plin de Duhul. Aceasta este esența întregii probleme. Este ideea de a fi purtat înainte, este ideea de a fi pătruns în așa fel încât să ai gustul lui Isus Cristos, dar, de asemenea, este și ideea de a fi controlat, un control foarte puternic.

Aș dori să vă ofer o ilustrație. Să deschidem la Matei 4:1. Matei 4:1 spune așa: - „Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul”. Aici Îl găsim pe Duhul Sfânt care lucrează în viața lui Isus și Duhul Sfânt L-a dus pe Isus. L-a dus pe Isus, nu-i așa? Acum să mergem la Luca 4:1. În Matei 4:1 L-a dus pe Isus ca să fie ispitit, în Luca 4:1 avem același eveniment, ispitirea, aceiași situație, însă aici spune – ascultați – „Isus, fiind plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan, şi a fost dus de Duhul în pustie”. În ce condiție era când L-a dus Duhul? Cum era? „Plin de Duhul”. Vedeți ce înseamnă să fii plin de Duhul? Înseamnă să fii condus de Duhul, să fii controlat de Duhul.

Dacă mergem la Marcu capitolul 1, în Marcu capitolul 1, găsim același eveniment, ispitirea lui Isus, și în Marcu 1:12 spune: „Îndată Duhul” – este folosit cuvântul ekballo – „L-a mânat pe Isus în pustie”. Acest cuvânt este un cuvânt puternic. L-a condus în pustie, S-a încrezut în El și a fost în pustie. Cu alte cuvinte, Isus Însuși a fost sub puterea Duhului lui Dumnezeu, așa că Duhul lui Dumnezeu L-a condus unde a vrut să Îl ducă. A fost controlat de Duhul lui Dumnezeu și, de aceea, mai târziu când au venit la Isus și I-au spus: „Ce faci Tu, faci prin puterea lui Satan”, El le răspunde: „Nu pe Mine M-ați hulit, ci pe cine? Pe „Duhul Sfânt”. De ce? Pentru că a cedat controlul vieții Sale puterii Duhului lui Dumnezeu. A fost plin de Duhul, de aceea a fost condus de Duhul.

Ascultați. A fi plin de Duhul, dragilor, este același lucru. Este ideea de a fi condus de Duhul lui Dumnezeu, de a fi mișcat de Duhul lui Dumnezeu, de a fi pătruns de Duhul lui Dumnezeu, de a fi controlat de Duhul lui Dumnezeu. Aceasta este toată problema. Despre aceasta vorbim. Vorbim despre trăirea ta sub controlul Duhului lui Dumnezeu. El este prezent, și dacă nu vrei să trăiești în acest fel, pe de o parte Îl întristezi, iar pe de altă parte Îl stingi. Îl întristezi – asta înseamnă că El simte durerea pe plan personal – Îl stingi, asta înseamnă că Îi restricționezi lucrarea. Așadar ai de a face cu persoana Lui în mod negativ și cu scopurile Sale în mod negativ. Și, apropo, dacă nu ești umplut cu Duhul lui Dumnezeu, nu ești util.

Am folosit adesea ilustrația cu o mănușă. Dacă am o mănușă întinsă aici și îi spun: „Du-te și cântă la pian”, ce va face mănușa? Mănușa nu va cânta la pian, doar va rămâne pe loc. Însă dacă îmi introduc mâna în mănușă și apoi voi cânta la pian, ce se va întâmpla? Haos. „Marșul Wee Folk”, îl știți? Asta a fost. Renunț după primul meu recital. Mă duc la baseball. Dar, știți, mănușa, ai pus mâna în mănușă și mănușa merge. Mănușa nu devine pioasă și spune: „Oh, degetelor, arătați-mi calea unde să merg”. Nu face acest lucru. Și cu o mănușă nu trebuie să te lupți să îi spui: „Mănușă, te rog să îmi răspunzi”. Nu. Ea doar face.

Ei bine, creștin fiind, tu ești o mănușă și poți să stai întins pe masă și să mormăi până mori, dar niciodată nu o să influențezi pe nimeni pentru Dumnezeu până nu vei fi umplut cu Duhul Lui. Tot ce încerci să faci de unul singur este făcut în fire și este nefolositor; în cel mai bun caz sunt doar vreascuri. Nu aur, nici argint, nici pietre prețioase. Așa că ce ne spune Scriptura aici este că ai nevoie să fii umplut de Duhul Sfânt, dacă vrei să fii eficient. Ca să realizezi o umblare vrednică, ca să umbli în dragoste, trebuie să fii umplut de Duhul lui Dumnezeu, trebuie să fii pătruns de persoana Lui, trebuie să fii purtat de puterea Lui și trebuie să fii controlat de prezența Lui.

Acum, doresc să vă arăt ceva. Știți, dacă nu ești pe această cale, ești inutil Domnului. Adică, El nu poate face nimic cu tine, este o pierdere de timp. Când trăiești în fire, nu vei secera absolut nimic. Ori de câte ori Domnul vrea să facă o lucrare, întotdeauna o face cu cineva care este plin de Duhul. În Fapte capitolul 6 versetul 5, au avut nevoie de câțiva oameni pentru o lucrare specială și care au fost calificările? Fapte 6:5 - „Au ales pe Ștefan, bărbat plin de credință şi de Duhul Sfânt”, L-au ales pe el pentru că era plin de credință și de Duhul Sfânt. Și spune în 7:55 - „Dar Ștefan, plin de Duhul Sfânt, şi-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu, şi pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu”.

Dragilor, vă spun, să fii plin de Duhul te ia din lumea aceasta, nu-i așa? Să fii plin de Duhul te ajută să ai o perspectivă corectă asupra lui Dumnezeu. Să fii plin de Duhul te desprinde de sistem. Să fii plin de Duhul înseamnă că îmi va păsa mult mai puțin de ce mi se va întâmpla mie, atâta vreme când El va fi glorificat. S-a uitat în sus și a văzut slava lui Dumnezeu. Este un lucru transcendent, este o realitate transcendentă. Ieși din lumea aceasta, din mijlocul circumstanțelor tale, chiar din mijlocul vicisitudinilor tale, chiar din încercările tale, Îl vezi pe Dumnezeu, m-ați înțeles. Ori de câte ori Dumnezeu vrea un om pentru o lucrare, El vrea un om plin de Duhul, pentru că se prea poate să se termine prin omorârea cu pietre, și dacă nu este plin de Duhul, el niciodată nu va fi în stare să facă asta.

Mai târziu, în capitolul 9, El are nevoie de un om. Are nevoie de un om pe nume Saul, care, drept vorbind, era greu de zdrobit. El era un prigonitor al bisericii, dar Domnul l-a apucat și Domnul a avut o condiție fundamentală pentru el în capitolul 9 versetul 17. „Anania a plecat; şi, după ce a intrat în casă, a pus mâinile peste Saul şi a zis: „Frate Saule” – asta este după experiența de pe drumul Damascului – „Domnul Isus, care ți S-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să-ți capeți vederea, şi să” – ce? – „ să te umpli de Duhul Sfânt”. „Saul, înainte ca să îți începi lucrarea, trebuie să fii plin de Duhul sau lucrarea ta va fi făcută în firea pământească”. A fi plin de Duhul, dragilor, înseamnă doar a trăi fiecare moment sub controlul Duhului Sfânt, asta e tot. Este această renunțare la sine, este o lepădare de sine. Este o golire de mine, așa ca El să mă umple, înțelegeți?

Găsim asta pe măsură ce înaintăm și în capitolul 11, versetul 22, unde Domnul a avut nevoie de un om pe nume Barnaba ca să-l ajute pe un om pe nume Pavel, și când Domnul l-a ales pe Barnaba, a avut câteva condiții. Versetul 22: „l-au trimis pe Barnaba”. De ce pe Barnaba? Versetul 24: „era un om neprihănit și” – ce? – „plin de Duhul Sfânt”. Adică a fost nevoie să fie așa. Ce altceva ar mai putea cere Dumnezeu? Mai târziu aflăm în capitolul 13, versetul 9: „Atunci Saul...fiind plin de Duhul Sfânt, s-a uitat țintă la el”. Aici este mai târziu, încă plin de Duhul Sfânt. Capitolul 13, versetul 52 – îmi place mult: „În timp ce ucenicii erau plini de bucurie şi de Duhul Sfânt” – și ce s-a întâmplat? „În Iconia, Pavel şi Barnaba au intrat în sinagoga iudeilor, şi au vorbit în aşa fel că o mare mulțime de iudei şi de greci” – ce au făcut? „au crezut”.

Nu e minunat? Când Dumnezeu vrea ca cineva să slujească Biserica Sa, când Dumnezeu vrea ca cineva să facă o lucrare de pionierat în misiune, când Dumnezeu vrea ca cineva să câștige oameni pentru Cristos, El Se folosește de cineva – cum? – plin de Duhul Sfânt. Cineva care este purtat de voia lui Dumnezeu sub acțiunea Duhului lui Dumnezeu, pătruns de gustul lui Isus Însuși, și cineva care este absolut controlat de puterea Lui. Acesta este standardul pe care l-a rânduit Dumnezeu, fraților.

Poate spui: „Ei bine, asta înseamnă umplerea, dar care este mijlocul? Cum pot să fiu umplut?” Aș vrea să vă spun repede și să încheiem. Cum pot avea umplerea cu Duhul, cum pot cunoaște asta, dacă este o poruncă? Ei bine, știți, este uimitor, aud oameni rugându-se pentru umplerea cu Duhul Sfânt. Nu trebuie să te rogi pentru ea. Nu este o cerere de rugăciune, ci este o poruncă. Nu spui: „Doamne, oh, vreau să fiu umplut”. El este sus și spune: „Vreau să fiți umpluți, vreau să fiți umpluți” și tu spui: „Vreau să fiu umplut, vreau să fiu umplut”, înțelegeți. Undeva este o piedică. Dacă El îți dă o poruncă, atunci trebuie să ai și resursele, nu-i așa? Iar resursa înseamnă să te golești pe tine de tine; este o chestiune de mărturisire a păcatului. Doresc să vă arăt un mod simplu la care să vă uitați. Implică să îți predai voința, intelectul, trupul, timpul, talentul, comoara, toate să le lași să le controleze El. Este o moarte a sinelui. Este o răstignire a sinelui. Înseamnă să îți înrobești voința proprie. Este uciderea mădularelor tale. Este moartea ta. Când mori tu, El te umple. Când te golești tu de tine însuți, El va umple. El va umple.

Aș dori să vă prezint o ilustrație a acestui lucru. Să ne uităm succint la Efeseni capitolul 5. În Efeseni capitolul 5, versetul 18 avem această afirmație - „Nu vă îmbătați de vin, aceasta este destrăbălare, dimpotrivă, fiți plini de Duh”. Ce se întâmplă când sunteți plini de Duhul? Uitați ce se întâmplă. Veți vorbi „între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovnicești” - versetul 19. Versetul 20, veți fi mulțumitori - „Mulțumiți totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile”. Versetul 21, vă veți supune unii altora. Versetul 22, soțiile pline de Duh se vor supune soților lor. Versetul 25, soții plini de Duh își vor iubi soțiile. Capitolul 6, versetul 1, copiii plini de Duh vor asculta de părinții lor. Capitolul 6, versetul 4, tații plini de Duh nu-i vor „întărâta la mânie pe copiii” lor. Capitolul 6, versetul 5, robii plini de Duh vor fi ascultători și în 6:9, stăpânii plini de Duh își vor trata angajații corect.

Acum, ați observat asta? Nu este uimitor? Această plinătate a Duhului nu produce nimic extatic, ci produce cântare, mulțumire, supunere și relații umane corecte. Nimeni nu este curentat divin și uită de el – uluitor. Nimeni nu cade la pământ pe spate, nimeni nu are nicio experiență extatică. Ce se întâmplă? Simplu. Toate relațiile devin corecte. Relația ta cu Dumnezeu este corectă pentru că tu cânți și aduci mulțumiri. Relația ta cu oamenii este corectă pentru că te supui, fie că este vorba de căsătorie sau de familie sau de angajare. Totul este foarte practic, totul este foarte clar. Umplerea cu Duhul afectează toate aceste relații cu Dumnezeu, cu familia, cu ceilalți.

Aș dori să vă arăt ceva. Să privim la Coloseni capitolul 3. Acest text este o paralelă. Această paralelă este fabuloasă. Coloseni 3. Să privim la versetul 16; spune în acest verset: „Învățați-vă şi sfătuiți-vă unii pe alții” și din nou, ca în Efeseni 5 - „cu psalmi, cu cântări de laudă și cu cântări duhovnicești”. Perfect, versetul 17: „Şi orice faceți, cu cuvântul sau cu fapta, să faceți totul în Numele Domnului Isus, şi mulțumiți, prin El, lui Dumnezeu Tatăl”. Avem aceleași lucruri din nou. Este condensat dar totul este aici: nevestelor, supuneți-vă soților voștri, soților, iubiți-vă nevestele, copii, ascultați de părinții voștri, părinților, nu întărâtați pe copiii voștri, robilor, ascultați de stăpâni. Apoi în capitolul 4, versetul 1 - „Stăpânilor, dați robilor voștri ce le datorați, şi ce li se cuvine”.

Înțelegeți, scrie aceleași lucruri. Totul este aici, aceleași secvențe. Ai și cântarea, și mulțumirea, și supunerea, soțiile, soții, copiii, părinții, robii, stăpânii – totul este identic. Acum, știm ce produce aceasta în Efeseni 5, umplerea cu Duhul. Dar aici ce produce? Oh, aici este diferit. Uitați-vă la versetul 16 - „Cuvântul lui Cristos” – ce să facă? – „să locuiască din belșug în voi în toată înțelepciunea”. Dragilor, țineți-vă bine. Aș vrea să vă spun ceva. A fi plin de Duhul este același lucru cu a lăsa – ce? – Cuvântul lui Cristos să locuiască din belșug în tine, înțelegi? Trebuie să fie același lucru, pentru că produce aceleași rezultate.

Oamenii spun: „Oh, umplerea cu Duhul este ceva mistic, foarte mistic”. Nu, umplerea cu Duhul este să iei Cuvântul pe care ni L-a dat Cristos și să îl lași să locuiască – unde? În inima ta. Vrei să fii plin de Duhul, nu sta într-un colț să Îl implori pe Dumnezeu. Dacă vrei să fii plin de Duhul, hrănește-te cu Cuvântul lui Cristos. Pe măsură ce ești hrănit și umplut de Cuvânt, și pe măsură ce rezultatele locuirii în tine vor fi plousios – „din belșug, în toată plinătatea” – vei vedea că ești sub controlul lui. Cine este Autorul Cuvântului lui Cristos? Duhul. Și când torni Cuvânt înăuntru, acesta va deveni lucrul care te va controla. Așa cum a spus Spurgeon: „Sângele tău va fi îmbibat de Biblie (biblicizat)”. Avea dreptate. Este un lucru simplu și nu există niciun motiv ca să faci vreo confuzie. A fi plin de Duhul înseamnă a lăsa Cuvântul să îmi domine viața. Dacă vrei să știi ce înseamnă să fii plin de Duhul, atunci hrănește-te cu Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că atunci când Cuvântul vine, vine și Duhul adevărului care îți dă direcție și călăuzire, m-ați înțeles?

Aș vrea să închei cu o ilustrație – am folosit-o de multe, multe ori. Petru – Petru a vrut să fie acolo unde era Isus. Povestesc asta și în cartea mea despre voia lui Dumnezeu. Întotdeauna a vrut să fie acolo unde era Isus. Mă refer când Isus cobora drumul și se oprea, Petru era în spatele Lui. Petru L-a urmat pe Domnul peste tot. Domnul S-a suit pe munte, și Petru s-a suit. Domnul le-a spus: „Voi nu vă duceți?” a răspuns el. „Unde să ne ducem?” Petru era peste tot. Așadar, și voi și eu știm că el era peste tot. Pentru că era aproape de Isus, trei lucruri ni se evidențiază în Biblie: a făcut lucruri miraculoase, a spus lucruri miraculoase și a avut un curaj miraculos.

Primul lucru, știți, prima dată când îl vedem pe Petru, el este în corabie pe mare și e destul de iritat, nu-i așa? Era furtună și ei erau singuri și tremurau și erau în mijlocul mării Galileii. Dintr-odată se uită în depărtare și iată că vine Isus mergând pe apă. Și Petru se gândește la sine - „Eu sunt aici, El este acolo, asta nu e bine. Trebuie să micșorez distanța”. Și dorește să fie împreună cu Isus. Acum, toată viața lui a fost pescar și a trăit pe malul mării Galileii, dar încă nu pășise niciodată pe apă. De fiecare dată când a pășit pe apă, s-a dus până la fund. Știe asta. Niciodată nu a fost diferit și totuși el sare din barcă și merge pe apă, se depărtează încet și spune: „Ha, ha, ha” – cunoașteți întâmplarea. Ei bine, vedeți, a fost inconștient de ce făcea din cauza dorinței sale de a fi cu Isus și nu a ținut cont de nimic. El s-a dus acolo unde era Isus. Și bineînțeles, L-a întâlnit pe Isus și pentru un moment a început să se afunde, Domnul l-a apucat, l-a ridicat și s-au întors la barcă. Îmi imaginez cum se întoarce împreună cu Isus la barcă, simțindu-se destul de bucuros, hm. „Priviți la noi”, înțelegeți?

Și întotdeauna am râs pentru că un scriitor a spus că aveau sub picioare un banc de nisip și ei de fapt călcau pe el. Dar același scriitor a spus, de asemenea, că nu există un pește așa de mare care să îl fi înghițit pe Iona. El spune că așa se numea barca de salvare care era legată de corabie. Însă întrebarea mea era: cine a mai auzit ca o barcă de salvare să vomite? Oricum, să le lăsăm deoparte.

Așadar, Petru și Isus merg către barcă și știți ce s-a întâmplat? Trebuie să recunoaștem că atunci când Petru era lângă Isus, putea să facă fapte miraculoase. Adică nu putea să meargă pe apă înainte, dar a fost în stare când a fost lângă Isus, nu-i așa? Data următoare când îl vedem în analogia noastră, el este împreună cu ucenicii și Isus a spus: „Cine spun oamenii că sunt eu?” – Matei 16 – și ei au spus: „Oh, unii spun că ești Ilie sau Ieremia sau unul dintre profeți” și El spune: „Bine, dar cine ziceți voi că sunt Eu?”, iar Petru răspunde: „Tu ești Cristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu”. Sunt convins că s-a gândit cu privire la sine - „De unde am spus aceasta?” Vedeți, gura lui Petru era disponibilă. Puțin mai târziu în același capitol, Satan se folosește de el, vă amintiți? Și Isus îi spune: „Înapoia Mea, Satano”. Gura lui era accesibilă și Dumnezeu a folosit-o când a spus: „Tu ești Cristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu”. Ce șoc! Și Isus S-a uitat la el și a spus: „nu carnea şi sângele ți-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri”. „Tatăl Meu S-a folosit de gura ta pentru un momentul atunci”. Ei bine, nici nu ne mirăm că a vrut să fie acolo unde era Isus, el putea să facă lucruri miraculoase și să spună lucruri miraculoase.

Al treilea lucru: a avut un curaj miraculos. Vă amintiți când era în grădină și toți soldații au venit să Îl prindă pe Isus, să Îl captureze, să Îl ducă la judecată și Isus a spus: „Pe cine căutați?” iar armata romană a căzut la pământ, precum piesele de domino, întinși la pământ. Petru s-a gândit în sine „Va fi ușor, adică – cade unul și toți cad deja”. Așa că stă lângă Isus și devine din ce în ce mai iritat și imediat se hotărăște să atace. Așa că își scoate sabia și începe cu primul pe care îl găsește. Se gândea că o să facă o stivă din ei. Poate vreo 500 erau în fortăreața Antonia. Tocmai a retezat urechea lui Malhu, sigur, el urmărea să îi taie capul, însă Malhu s-a ferit, fără îndoială. Nu a început să se bucure și să spună: „Ți-am tăiat urechea”, nu acesta a fost obiectivul lui. El voia să îl omoare pe Malhu, și el a fost primul pe care l-a găsit, și urma să-i atace și pe alții. Ne gândim: „De unde ai găsit acest curaj, omule? De unde ai acest curaj?” Ei bine, știa că tot ce avea de făcut era doar să se uite la Isus și Isus va continua și alții vor cădea. Așa că nu avea de ce să se îngrijoreze.

Vedeți, a avut abilitatea să facă lucruri miraculoase, să spună cuvinte miraculoase, a avut un curaj miraculos – când a stat lângă Isus. Nici nu e de mirare că acolo dorea să fie. Nici nu e de mirare că atunci când Isus a spus: „Voi nu vă duceți?” el a spus: „Unde să ne ducem, Doamne?” Și știți care este următorul lucru care i se întâmplă? Se separă de Isus. Isus este înăuntru și este judecat, el este afară și își spală mâinile – sau își încălzește mâinile, mai degrabă – și Biblia ne spune despre el că, ce a făcut de trei ori? S-a lepădat. Nu e îngrozitor? Știți, Petru doar s-a îndepărtat de Isus și a și falimentat. Ce principiu important găsim aici, nu-i așa? Poate spui - „A fost un laș când Isus a fost la 30 de metri de el”. Da. Următorul lucru care se întâmplă este că Isus este înălțat. Poate spui: „Oh, acesta este sfârșitul lui Petru”. Dacă la 30 de metri este un laș, ce va face acum? Domnul S-a întors în cer, noi deja putem să-l îngropăm pe acest om. Nu.

Știți ce face? În ziua Cincizecimii se ridică și spune „Bărbați Iudei şi voi toți cei care locuiți în Ierusalim, să știți lucrul acesta, şi ascultați cuvintele mele”. El continuă și predică despre „Isus, pe care voi L-ați răstignit, este Domn și Cristos” și rostește o extraordinară predică și Dumnezeu Se folosește de gura lui din nou și are parte de inspirație divină. Și când încheie, toți erau străpunși în inimă și au strigat: „Ce să facem?” și el le spune: „Pocăiți-vă și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veți primi darul Sfântului Duh”. Și 3000 dintre ei l-au urmat. Înțelegeți ce face el aici? Afirmă din nou cuvinte miraculoase. Își deschide gura și Dumnezeu vorbește.

Când îl vedem din nou, el și Ioan se duceau la Templu să se închine, iar acolo era un om întins pe jos, era un cerșetor, se uită la el și spune: „Aur și argint nu am, dar ce am îți dau. În Numele lui Isus din Nazaret, ridică-te și umblă”. Iar omul sare și sare și dansează și merge prin Templu făcând aceste lucruri. Nu doar că putea să spună lucruri miraculoase, el putea să facă lucruri miraculoase, iar prelaților nu le-a plăcut ce a făcut așa că l-au târât înaintea Sinedriului și i-au spus: „Nu mai predica”, iar el le-a răspuns: „Spuneți-mi voi dacă trebuie să ascult de voi sau de Dumnezeu”, și i-au dat drumul, și a ieșit și a început un grup de rugăciune, și s-au rugat ca Dumnezeu să le dea mai multă îndrăzneală, și s-au dus și au predicat mai mult.

Ascultați, este uimitor pentru mine că atunci când Petru era cu Isus putea să facă lucruri miraculoase, să spună cuvinte miraculoase și să aibă un curaj miraculos. Mai apoi, când Isus S-a întors în Cer, a fost în stare să facă lucruri miraculoase, să spună cuvinte miraculoase și să aibă un curaj miraculos. Poate spui: „Ce vrei să ne spui cu aceasta?” înainte de Cincizecime când s-a ridicat să predice, ne spune Biblia în Fapte 2:4 - „Au fost umpluți cu” – cu ce? – „cu Duhul Sfânt”. Acum ascultați, și aceasta este concluzia. A fi umplut de Duhul este același lucru cu a trăi și a fi alături de cine? de Isus Cristos. A fi umplut de Duhul este același lucru cu a lăsa prezența lui Cristos să îți domine viața. Fraților, nu este un lucru mistic. Înseamnă să mă umplu de Cuvântul lui Dumnezeu în așa fel încât adevărul lui Cristos să îmi domine gândirea, iar apoi Duhul lui Dumnezeu, pe măsură ce mă predau adevărului lui Cristos din mine, mă va călăuzi să fac și să spun și să fiu ceea ce vrea Dumnezeu să fiu. Mai multe despre acestea săptămâna viitoare. Să ne rugăm.

Tată, mă rog ca Tu să îi aduci în sala de rugăciune și în sala de consiliere pe aceia pe care-I vrei Tu să vină. Adu-ne înapoi, Tată, deseară ca să te întâlnim într-un mod special. Îți mulțumim pentru Duhul Sfânt care trăiește în noi și vrea să ne umple clipă de clipă în timp ce ne predăm prezenței lui Isus Cristos. Ajută-ne să Îi simțim prezența, să ne gândim la Isus de dimineața până seara, timp în care ne hrănim din Cuvântul Lui, în așa fel încât Duhul să ne poată călăuzi, ca să Îți fim utili Ție și scopurilor Tale, pentru slava Ta. În Numele lui Isus. Amin.

SFÂRȘIT