În seara aceasta ne vom uita din nou la capitolul întâi din Coloseni, la o porțiune vitală din Scriptură, una care îmi vorbește despre cea mai importantă personalitate din univers. Este vorba de Dumnezeu din cer care s-a descoperit în Fiul. Acest adevăr este chiar viața creștinismului. Asta este esența a tot ceea ce credem, este temelia credinței noastre. Acesta este terenul pe care luptăm împotriva sectelor și ereziilor și împotriva oricui dorește să scoată din creștinism chiar esența. Și anume subiectul divinității Domnului Isus Cristos, aceasta fiind și tema lui Pavel în Coloseni 1:15-19. Acum, acest pasaj este unul foarte important pentru argumentul cărții, și este un pasaj vital pentru susținerea credinței creștine în ansamblu.

Cineva a numit cândva Biblia – și a fost repetat de multe ori – a numit-o: „Cartea lui Isus”. Într-un sens, acest lucru este adevărat. Dacă înțelegi Biblia, înțelegi că este cartea care vorbește despre Cristos, cartea care vorbește despre Domnul Isus. În Vechiul Testament are loc pregătirea pentru venirea lui Isus. În Evanghelii este o prezentare a lui Cristos, El a venit. În Fapte există o proclamare. Mesajul salvării în Cristos este anunțat. În epistole studiem personificarea. Este vorba despre această afirmație: „pentru mine a trăi este Cristos” sau cum Cristos, care a murit și a înviat din mormânt, Se întoarce ca să trăiască în poporul Său. În Apocalipsa, este prezentată stăpânirea sau Cristos întronat, domnia Împăratului, Mielul pe tron.

Așadar, în toate privințele, Biblia este narațiunea despre Cristos. Este cartea care ne spune totul despre El. În Fapte capitolul 8, mai exact la versetul 35, când Filip vorbește cu famenul etiopian pe drumul spre Gaza, Duhul Sfânt spune: „Filip a luat cuvântul, a început de la Scriptura aceasta, şi i L-a propovăduit pe Isus”. Sigur, a început din Vechiul Testament cu profetul Isaia.

Poți începe din orice loc din Scriptură să Îl prezinți pe Isus. În Luca, un pasaj cunoscut, în capitolul 24:27, Cristos, după învierea Sa, Se întâlnește cu cei doi ucenici pe drumul Emausului: „A început cu Moise” sau Pentateuhul, „și toți profeții” sau cărțile profetice, „le-a tâlcuit în toate Scripturile” sau hagiographa, scrierile sfinte, „ce era cu privire la El”. Pentru evrei, Vechiul Testament era împărțit în trei părți, încă mai au și acum această împărțire: Moise- Pentateuhul, profeții - toate cărțile profetice, și hagiographa sau Scripturile - scrierile sfinte, care alcătuiesc cărțile de poezie și istorie. În toate acestea, Isus a tâlcuit „ce era cu privire la El”.

Așadar, Biblia este cartea despre Cristos. Este cartea despre revelația lui Dumnezeu și despre venirea lui Cristos în lume. Este vorba despre Dumnezeu care devine Om. În fiecare aspect al Bibliei, aceste fațete sunt prezentate foarte clar. Dar dintre toate afirmațiile din Bibliei, din Cuvântul lui Dumnezeu despre Dumnezeu care devine om, niciuna nu are importanță mai mare decât cea din Coloseni 1:15, pentru că aici avem identificarea foarte clară a Fiului ca Dumnezeu. Aș dori să vă citesc. „Fiului” din versetul 13 este antecedent cuvântului „El” din versetul 15. „El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întâi-născut din toată zidirea. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El. El este mai înainte de toate lucrurile şi toate se țin prin El. El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, cel întâi-născut dintre cei morți, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea. Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El”.

Aceasta este o afirmație extraordinară, o afirmație vitală pentru înțelegerea credinței creștine și pentru înlăturarea oricărei confuzii cu privire la Cine este cu adevărat Domnul nostru Isus Cristos. Acum, aș dori să vă prezint contextul, dacă îmi permiteți, în ceea ce privește cartea Coloseni. Pavel a înțeles că există un sistem fals de doctrină care este propagat în Colose și știa asta pentru că a fost vizitat de Epafra. Epafra, care era fără îndoială unul dintre păstorii bisericii din Colose și probabil fondatorul ei, a venit în vizită la apostolul Pavel.

Apostolul Pavel a auzit de la Epafra câteva lucruri teribile care se petreceau în ce privește propagarea ereziei în Colose. O asemenea erezie era legată de divinitatea lui Isus Cristos. Ereticii spuneau că Isus Cristos nu este Dumnezeu, că El nu este suficient pentru mântuire; că pe lângă Cristos, mai trebuie să existe și închinarea la alte duhuri, poate alți îngeri, dacă voiau. Mai este nevoie și de viziuni speciale. Mai este nevoie de o cunoaștere care este un fel de super-cunoaștere dincolo de ceea ce avem în Cristos. De fapt, ereticii spuneau că Isus este doar unul dintr-o lungă linie de duhuri emanând de la Dumnezeu, și Isus era una dintre aceste emanații bune. El nu este Dumnezeu. El nici măcar nu este un Mântuitor potrivit. Cunoașterea care trece dincolo de El este singura cale spre salvare.

Așadar, atacul acestei erezii în mod special, care mai târziu a devenit ceea ce cunoaștem ca fiind gnosticism, atacul a fost asupra divinității lui Cristos și asupra suficienței Lui depline ca Mântuitor. Astfel, în primele trei capitole din Coloseni, Pavel abordează această problemă. De exemplu, în Coloseni 1:27: „cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăția slavei tainei acesteia între Neamuri, şi anume: Cristos în voi, nădejdea slavei. Pe El Îl propovăduim noi, şi sfătuim pe orice om, şi învățăm pe orice om în toată înţelepciunea, ca să înfățișăm pe orice om, desăvârșit în Cristos Isus”. Ce ne spune Pavel aici este că nu mai e necesar nimic în plus față de Cristos ca să îl desăvârșească pe om. El argumentează împotriva teologiei acestor eretici care spun: „Cristos plus cunoaștere, plus viziuni speciale, plus închinarea la îngeri etc”. Un om poate fi desăvârșit în Cristos Isus.

În capitolul 2, versetul 2, Pavel avansează cu argumentarea: „ca să li se îmbărbăteze inimile, să fie uniți în dragoste, şi să capete toate bogățiile plinătății de pricepere, ca să cunoască taina lui Dumnezeu Tatăl, adică pe Hristos, în care sunt ascunse” nu câteva, nu multe, ci „toate comorile înțelepciunii şi ale științei”.

Din nou, suficiența lui Cristos. Nu este adăugată nicio cunoaștere care să fie necesară pentru mântuire. Uitați-vă la versetul l9: „Căci în El”, „El” se referă la Cristos din versetul 8, „locuiește trupește toată”, nu doar o parte, ci toată „plinătatea Dumnezeirii”. În versetul 19 „Capul” e Cristos. „Trupul”, din versetul 17, e Cristos. Aceasta este, în sensul împlinirii Vechiului Testament, o umbră a împlinirii lui Cristos. Dar aici Capul din versetul 19 este Cristos „şi nu se ține strâns de Capul din care tot trupul, hrănit şi bine închegat, cu ajutorul încheieturilor şi legăturilor, își primește creșterea pe care i-o dă Dumnezeu”.

Cu alte cuvinte, capul a toate este Cristos. Toată creșterea și toată hrănirea și toate încheieturile împreună și legăturile sunt relaționate la Cristos. Nu mai este necesar și altceva.

Capitolul 3, versetul 1: „Dacă, deci, ați înviat împreună cu Cristos”, asta înseamnă dacă sunteți creștini, „să umblați după lucrurile de sus, unde Cristos șade la dreapta lui Dumnezeu”. „Gândiți-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. Căci voi ați murit şi viața voastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu. Când Se va arăta Cristos, care este viața noastră”, sau mai bine spus când Cristos, viața noastră, Se va arăta. Totul este Cristos. Viața noastră este Cristos. Speranța noastră este Cristos. Toată înțelepciunea este Cristos. Toată cunoștința este Cristos. Toată creșterea este în Cristos. Toată desăvârșirea este în Cristos. Acesta este întregul lui argument. În primele trei capitole din Coloseni el le spune celor din Colose: „Vă rog să nu lăsați pe cineva să vă facă să credeți că ați avea nevoie de Cristos plus alți îngeri, plus altă super-cunoaștere, plus alte viziuni. Tot ce aveți nevoie e Cristos. El este tot ce aveți nevoie”.

Versetul 19, cred, spune așa de frumos: „lucrul acesta place Domnului”, implică faptul că în El, adică în Cristos, cât din plinătate locuiește? „Toată plinătatea.” Totul este în El. Așadar, apostolul Pavel a contracarat erezia care a venit în Colose. Această erezie s-a bazat destul de mult pe un dualism filosofic, așa cum am văzut în introducerea pe care am făcut-o la cartea Coloseni. Dualismul filosofic spune că materia este rea și spiritul este bun, și din moment ce Dumnezeu este duh, El este bun. Însă din moment ce întreaga creație este materie, este rea. Așadar, un Dumnezeu bun nu poate crea o creație rea.

Așa că ce s-a întâmplat a fost că Dumnezeu a început să trimită emanații sau duhuri care veneau din Dumnezeu, precum undele într-un iaz. Tot veneau și veneau și veneau, primele au fost bune. Apoi au devenit neutre, iar apoi rele. Un șir infinit de emanații în care erau câteva rele iar una dintre ele a fost îndeajuns de rea încât să creeze lumea. Acum, Isus a fost una din aceste, din procesul emanațiilor, una cu siguranță bună, dar, fără îndoială, una dintre ele. El este egal cu un înger și acesta este motivul pentru care ei s-au închinat acestor emanații sau duhuri sau îngeri.

Ce spune Pavel aici celor din Colose este că Isus nu este o emanație de la Dumnezeu. El nu este ceva inferior caracterului lui Dumnezeu. El este Dumnezeu în trup uman. Pavel a reușit destul de bine să transmită aceste gânduri încă de la început. Inițial, i-a salutat. În versetul 3 și în continuare a mulțumit lui Dumnezeu pentru ei. S-a rugat pentru ei ca ei să fie plini de toată cunoștința voii Lui în orice înțelepciune și pricepere duhovnicească și să se poarte într-un mod plăcut lui Dumnezeu și așa mai departe. A înlăturat toate piedicile și apoi abordează direct problema principală.

De la versetele 12 la 14 a mulțumit lui Dumnezeu pentru mântuirea de care ei se bucurau, pentru răscumpărare, pentru iertare. De aici trece direct la explicarea acestui lucru, cine ne-a răscumpărat, cine ne-a iertat, cine ne-a izbăvit de sub puterea întunericului; Cel ce este Fiul iubit, Cel ce are Împărăția, Cel care este imaginea Dumnezeului nevăzut. Acest lucru este vital pentru mesajul lui.

Acum, când ne uităm la aceste versete de la 15 la 19, vrem să Îl vedem pe Isus Cristos în relație cu cinci realități. Îl vedem în relație cu Dumnezeu, în relație cu universul, în relație cu lumea nevăzută, în relație cu biserica și în relație cu orice altceva a mai rămas, o categorie care le cuprinde pe toate . Întâi de toate, Isus în relație cu Dumnezeu, versetul 15. Aici este o definire a lui Isus în termenii relației Sale cu Dumnezeu. „El este chipul Dumnezeului Celui nevăzut, cel Întâi-născut din toată zidirea”.

Acum, ereticii au încercat să arate că Isus era doar o emanație, că El era doar o undă din caracterul lui Dumnezeu, una dintre ființele inferioare dintr-o serie infinită care până la urmă au ajuns să fie rele și să creeze lumea. Dar Pavel spune: „Cristos este Dumnezeu”. De fapt, în versetul 16, el spune „El a creat toate”. El este Cel care le-a făcut. Ereticii au mers până într-acolo încât au spus că Dumnezeu nu ar fi putut niciodată să Se întrupeze, pentru că dacă Dumnezeu ar intra într-un trup, atunci Dumnezeul bun ar exista in materie care este rea. O emanație bună nu poate avea niciodată trup, pentru că o emanație bună nu poate lua un trup din materie rea. Așa că s-au gândit ei, Isus nu a avut trup, El a fost o emanație bună, care de fapt era o fantomă. Vă aduceți aminte, v-am zis că ei au spus că oriunde a mers această emanație, Isus, El nu a lăsat urme de pași, pentru că mergea doar ca o fantomă avea un trup eteric.

Pavel vrea să fie clar faptul că Isus este Dumnezeu, că este Dumnezeu în trup și că El este Creatorul universului. Această afirmație poate singură să îi zdruncine și să le elimine complet punctul de vedere. Acum, să privim la asta. El spune în versetul 15 că: „El este chipul Dumnezeului celui nevăzut”. Ca să începem, Dumnezeu este invizibil. În 1 Timotei ni se spune că Dumnezeu este invizibil. În Vechiul Testament ni se spune că Dumnezeu este invizibil, că Dumnezeu nu poate fi văzut. Dumnezeu nu este vizibil cu ochiul uman. Dumnezeu este Duh și „un duh” a spus Isus „nu are” – ce anume? - „Carne și oase”. Dumnezeu este invizibil, dar Dumnezeu a devenit vizibil. Dumnezeu a devenit om și Cristos a fost Dumnezeu care a devenit vizibil. El este chipul Dumnezeului invizibil.

Acum, în Genesa 1:27 avem cuvântul „chip”. Spune: „Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, după asemănarea Sa”, dar nu la aceasta se referă Pavel aici. Aici avem un concept diferit. 1 Corinteni 11 – măcar să privim puțin – spune acest lucru în versetul 7: „Bărbatul este chipul și slava lui Dumnezeu”. Acum, Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său. 1 Corinteni 11:7 spune: „Bărbatul este chipul lui Dumnezeu”, din nou repetă același adevăr, dar bărbatul nu are chipul desăvârșit al lui Dumnezeu. Poate spui „în ce sens este bărbatul chipul lui Dumnezeu? În ce fel sunt eu, ești tu, noi, ființele umane făcute după chipul lui Dumnezeu? Care este semnificația acestui lucru?” Ei bine, cred, pe scurt, că noi suntem făcuți după chipul lui Dumnezeu în termenii abilităților de a gândi, a simți și a decide.

Noi cu siguranță că nu suntem creați după chipul moral al lui Dumnezeu, nu-i așa? El este sfânt, noi nu. Nici chiar Adam nu a fost creat sfânt. El a fost creat inocent. El a căzut la primul test. Noi nu suntem creați după chipul moral al lui Dumnezeu. Noi nu suntem creați după chipul lui Dumnezeu în ce privește esența. Asta înseamnă, în esență, faptul noi nu suntem duhuri care plutesc. Noi nu suntem în stare să ne mișcăm liber prin univers. Noi nu suntem omnipotenți, omniscienți, omniprezenți sau imuabili. Neschimbabili, asta înseamnă.

Așadar, noi nu suntem creați după chipul lui Dumnezeu în mod esențial. Nu suntem creați,moral după chipul lui Dumnezeu, ci suntem creați după chipul lui Dumnezeu în sensul personalității. Aceasta înseamnă că noi putem gândi, putem simți și putem lua decizii. În acest sens suntem creați după chipul lui Dumnezeu. Acum, să fim siguri, acest chip este foarte deteriorat, și a fost deteriorat la cădere. Viziunea lui Dumnezeu în Adam a fost mult mai clară. Într-un sens, Adam a fost suficient de aproape de Dumnezeu ca să Îl reprezinte pe El în sens moral. Adam a fost suficient de aproape de El ca să Îl reprezinte în mod esențial pentru că nu putea muri, de aceea, avea calitatea de a fi veșnic în el. A existat o imuabilitate sigură la Adam. Așadar, toate lucrurile erau parțiale, chipul lui Dumnezeu era altfel, însă toate au fost pierdute la cădere. Singura cale prin care o persoană poate primi restaurare este atunci când vine la cunoașterea Domnului Isus.

Vedeți, când ești mântuit, atunci chipul lui Dumnezeu în tine este restaurat. Este un sens în care, atenție, tu primești chipul moral al lui Dumnezeu când ești mântuit, nu-i așa? Pentru că Dumnezeu te face asemenea cui din punct de vedere moral? Asemenea lui Cristos. Într-un sens tu primești calitatea esențială a caracterului lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu te face posesor al cărui fel de viață? Viața veșnică. Aceasta este calitatea existenței lui Dumnezeu. Așadar, doar într-un sens este restaurat chipul lui Dumnezeu, și mă gândesc că Efeseni 4 ne va ajuta.

Nu voi detalia aceste lucruri. Vă voi da doar lucrurile generale pentru că nu pot să fiu mai clar de atât. Nu îmi place să prezint lucrurile la nivel atât de precis și să spun: „Cu siguranță așa sunt lucrurile”. Dar în Efeseni 4:24 spune așa, și cred că asta ne va ajuta: „să vă îmbrăcați în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu”. Ați înțeles? Restaurarea unui om după chipul lui Dumnezeu este atunci când se îmbracă cu omul cel nou. Atunci Dumnezeu, într-un sens, este restaurat în om în neprihănire și adevăr și – în ce anume? În sfințenie. Chipul lui Dumnezeu vine atunci când te îmbraci cu omul cel nou.

Poate spui: „Aceasta înseamnă mântuirea?” Ei bine, parțial da, dar, de asemenea, mântuirea înseamnă ca tu să te comporți ca un om nou. Devine vizibilă. Devine vădită. În Coloseni 3:10 aflăm: „v-ați îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoiește spre cunoștință, după chipul Celui ce l-a făcut”. Aici găsim același adevăr, chipul lui Dumnezeu este restaurat într-un om când el devine un credincios și Îl lasă pe Dumnezeu să Se manifeste prin El când se îmbracă cu omul cel nou. Nu doar când este un om nou, ci și când se îmbracă cu omul cel nou. Când manifestă acea nouă viață, atunci Dumnezeu este făcut vizibil.

Așadar, există un sens în care omul reflectă chipul lui Dumnezeu. Cred că toți oamenii reflectă chipul lui Dumnezeu, când ne referim la abilitatea de a gândi, a simți și a lua decizii. Cred că toți oamenii iau deciziile pe baza faptelor și a logicii, și nu în urma unui instinct animalic. Dar, de asemenea, când tu devii creștin, într-un anumit sens chipul moral și chipul esențial al lui Dumnezeu sunt restaurate în tine. Însă, dragul meu, toate acestea adunate împreună sunt imperfecte. Cele mai bune lucruri pe care le facem totuși vor fi insuficiente.

Așadar, doar Cristos - aici ne întoarcem la Coloseni 1 – este Cel care este singurul adevărat, real, clar, desăvârșit, fără pată, absolut precis după chipul Dumnezeului celui nevăzut. Dragul meu, dacă nu ar fi fost El după chipul lui Dumnezeu, nici unul dintre noi nu am fi fost în stare să ne însușim acest chip. Priviți la Evrei 1:3, și din nou aici, o afirmație despre Cristos care, și aici „care” se referă la cuvântul „Fiul” din versetul 1, „Fiul” sau Fiul Său „care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Ființei Lui”.

Aici găsim, întâi de toate, că Fiul, adică Cristos, este oglindirea slavei Lui. Acum aceasta înseamnă că este reprezentarea lui Dumnezeu. El este cel care vine de la Dumnezeu ca să ne descopere esența lui Dumnezeu.

În al doilea rând, observați că în Evrei 1:3 spune: „întipărirea Ființei Lui”, același chip, un chip perfect. Substanța este aceeași. Cuvântul folosit aici, apropo, pentru „chip” este folosit în limba greacă pentru sigiliu sau unealtă pentru gravură care face un sigiliu asemănător, o reproducere exactă. Isus este reproducerea lui Dumnezeu, nimic nu lipsește, nimic nu e alterat, nimic nu e schimbat. În Ioan 1:18 spune: „Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.” Și Ioan spune „Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl”.

Este clar că El a fost manifestarea lui Dumnezeu. În Filipeni 2:6 spune: „El avea chipul lui Dumnezeu”, Cristos avea tot caracterul și chipul lui Dumnezeu, a devenit om „S-a dezbrăcat pe sine Însuși şi a luat un chip de rob” etc.

Evreii întotdeauna se gândeau la revelația personalității lui Dumnezeu în termenii a ceea ce a spus Dumnezeu. Ei nu L-au putut vedea pe Dumnezeu, dar în mod invariabil, L-au putut auzi pe Dumnezeu, nu-i așa? De câte ori în Vechiul Testament auzim: „Și Cuvântul Domnului a venit la cutare și Cuvântul Domnului i-a spus”. Ei întotdeauna s-au gândit la Dumnezeu ca fiind exprimat în termenii vorbitului. Manifestarea lui Dumnezeu a fost verbală. Nici nu e de mirare că atunci când Isus Cristos a venit în lume, Ioan a scris: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era” – ce anume? „Dumnezeu”. Pentru că evreii totdeauna s-au gândit la Dumnezeu că S-a revelat în Cuvântul Lui.

Dumnezeu S-a revelat verbal. Nu e de mirare ce spune în Evrei capitolul 1: „După ce a vorbit în vechime părinților noștri prin proroci, în multe rânduri și în multe chipuri, la sfârșitul acestor zile, ne-a vorbit cum? prin Fiul pe care L-a pus moștenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile”. Revelația lui Dumnezeu întotdeauna a fost Cuvântul Lui și Cuvântul este Cristos. Cristos este gândul identic și expresia lui Dumnezeu. De aceea Isus a spus în Ioan 14:9: „Cine M-a văzut pe Mine, L-a văzut pe Tatăl”. În Matei 17, Isus îi lasă să vadă o licărire a faptului că El era Dumnezeu. Asta ar trebui să pună capăt pentru totdeauna oricăror speculații sau dezbateri cu privire la acest lucru, la locul în care Îl găsim pe Domnul Isus că Se descoperă. În Matei 17 este schimbarea la Față. În versetul 2 - „El S-a schimbat la față înaintea lor: fața Lui a strălucit ca soarele și îmbrăcămintea era albă ca lumina. Și o voce S-a auzit din nor: „Acesta este Fiul meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea, de El să ascultați” ” a spus Dumnezeu. S-a revelat, Și-a luat trup, și a spus: „Acum Îl vedeți pe Dumnezeu în slava Lui – shekinah”.

Așadar, Fiul este singura reprezentare perfectă a lui Dumnezeu. Oamenii nu sunt. Ei sunt un chip pervertit. Chiar dacă sunt restaurați în Cristos, ei sunt mult mai puțin adecvați. Doar în Cristos Dumnezeu este văzut în perfecțiune absolută. În 2 Corinteni 4:6 aflăm un lucru frumos: „Dumnezeu, care a zis: „Să lumineze lumina din întuneric” ne-a luminat inimile, ca să facem să strălucească lumina cunoștinței slavei lui Dumnezeu”. Cum a făcut El aceasta? Cum a dat Dumnezeu omului lumina cunoștinței slavei lui Dumnezeu? Aflăm aici: „pe fața lui Isus Hristos”. Dumnezeu a declarat slava Lui pe fața lui Isus Cristos. Acolo este locul unde este manifestat Dumnezeu.

Acum, să ne întoarcem la Coloseni 1 și să privim la cuvântul „chip”; el înseamnă o copie precisă, o replică. Cristos este replica perfectă și fără cusur a lui Dumnezeu. El nu este doar o schiță, ci este totul, complet. Coloseni 2:9: „Căci în El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii”. Coloseni 1:19 - „Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea plērōma să locuiască în El”. Atunci Isus, dragul meu, este singura revelație deplină și finală a lui Dumnezeu fără să Îi lipsească nimic. Să te gândești la ceva care să fie mai puțin decât atât despre Isus Cristos este o blasfemie la adresa lui Dumnezeu, idolatrie, așa cum am văzut în această dimineață.

În Genesa 32:30 spune: „Și Iacov a numit locul acela Peniel”. Versetul 30 - „căci am văzut pe Dumnezeu față în față”. Peniel înseamnă „Fața lui Dumnezeu”. Pe cine a văzut? Eu cred că L-a văzut pe Fiul, înainte de întrupare.

Noi suntem un chip pervertit, inadecvat. Cristos este singurul chip adecvat. Însă aș dori să vă spun ceva care pentru mine este așa de mișcător când mă gândesc, este în 1 Ioan 3:2, că într-o zi vom fi precum Cristos. Aceasta este o realitate uluitoare, uluitoare. Să te gândești că Dumnezeu a devenit om, că Dumnezeu a invadat lumea într-o formă umană este un gând uluitor.

Efeseni 4:13 spune că obiectivul nostru, al creștinilor, aici și acum, este: „până vom ajunge toți la unirea credinței şi a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălțimea staturii plinătății Lui” – A cui? „ a lui Hristos”. Vom fi ca El. Acum suntem pervertiți. Vom fi ca El. Ar trebui să ne luptăm să fim ca El, chiar acum.

Așadar, Cristos este Dumnezeu revelat în lume. Dacă vrei să știi cum este Dumnezeu, privește la Cristos. El îți va spune cum este Dumnezeu. Dacă Dumnezeu ar fi fost om, ne-am fi așteptat să fie fără păcat. Așa a fost Isus. Dacă Dumnezeu ar fi fost om, ne-am fi așteptat să vorbească cele mai extraordinare lucruri care au fost spuse vreodată. Așa a făcut și Isus. Dacă Dumnezeu ar fi fost om, ne-am fi așteptat să exercite o influență profundă asupra personalității umane așa cum nu a mai făcut-o nimeni niciodată, și așa a făcut-o El. Dacă Dumnezeu ar fi fost om, ne-am fi așteptat să facă minuni cu ușurință, și El a făcut-o. Dacă Dumnezeu ar fi fost om, ne-am fi așteptat să iubească, și Isus a făcut-o, pentru că El era Dumnezeu și Dumnezeu nu poate fi cunoscut altfel decât prin Isus Cristos. Pavel spune că nici măcar nu puteți să-L chemați pe Isus Cristos, decât prin Duhul Sfânt. Așadar, este o chestiune de revelație divină.

Mai departe, Coloseni 1. Nu vrem să ne împotmolim în acești termeni. „El este chipul Dumnezeului nevăzut”. În al doilea rând, în versetul 15 - „cel întâi-născut din toată zidirea”. Această afirmație a cauzat multe bătăi de cap pentru mulți, pentru că ei nu înțeleg ce vrea să spună. Întâiul născut sau „cel întâi-născut din toată zidirea”. Aceasta, dragul meu, este o referire la poziție, și nu la timp. Este o referire la poziție, nu la timp. El nu este prima ființă creată în termenii timpului.

Sunt două motive pentru aceasta. Motivul numărul unu, El nu a fost creat niciodată. El a spus: „Înainte să fi fost Avraam, Eu sunt”, în Ioan 8:58. Apocalipsa Îl numește Cel ce era, Cel ce este și Cel ce va veni. Oamenii spun: „Ei bine, a fost creat”. Nu, nu a fost creat. Dar oamenii întreabă ce înseamnă: „Cel întâi-născut din toată zidirea? Ei bine, El nu a fost primul creat. Mai multe au fost create înaintea Lui, dacă privești lucrurile așa”. Ce vrea să însemne „întâiul născut”? Prōtotokos este termenul grecesc care se referă la poziție. Acum, e bine să fim foarte atenți. Se referă la rang, se referă la dreptul de autoritate, la primat; nu la cronologie. Întâiul născut este cel care are drepturile de moștenire. În contextul iudaic toți știau aceasta. Chiar și în contextul neamurilor, toți înțelegeau aceasta. În Colose nu au avut nicio nelămurire cu privire la ce se referea Pavel, că Isus Cristos era Cel onorat, Cel privilegiat, Cel prestigios, moștenitorul Tatălui.

Vă aduceți aminte de Iacov și Esau? Esau era primul născut. Iacov era prōtotokos. El a primit binecuvântarea. În Psalmul 89:27 - „Îl voi face întâiul născut al Meu” și apoi definește ce înseamnă „cel mai înalt dintre împărații pământului”. Ce era primul născut? Cel mai înalt. În Psalmul 89:27, aici găsim o definiție. Cineva care este cel mai înalt, cel înălțat.

Să ne întoarcem iarăși la Evrei 1. „În zilele acestea Dumnezeu ne-a vorbit prin Fiul”. Ascultați acum, „Fiul pe care L-a făcut și moștenitor”. Moștenitorul a fost rânduit de Tatăl. În mod normal moștenitorul era primul născut, dar dacă acesta era descalificat din anumite motive, tatăl putea să dea altuia acest drept. Însă trebuia să fie așezat de către tată.

Vă aduceți aminte de situația aceasta la evrei, când tatăl trebuia să dea binecuvântarea primului născut? Problema nu era neapărat cine se născuse primul, ci mai degrabă cine era fiul cel prețuit, prestigios care să moștenească tot ceea ce a avut tatăl. Aici moștenirea merge la Cristos.

În Apocalipsa 5 Dumnezeu este pe scaunul de domnie și are în mână un sul, titlul de proprietate asupra pământului, sigilat cu șapte peceți, așa cum era obiceiul legilor romane. Pentru sigilare, un testament trebuia sigilat de șapte ori, așa că nu puteai să îl desfaci fără să lași o urmă vizibilă. „Şi am văzut un înger puternic, care striga cu glas tare: „Cine este vrednic să deschidă cartea şi să-i rupă pecețile?” ” Cine este proprietarul pământului? Cine este moștenitorul care poate controla pământul? Cine are dreptul să controleze pământul, să îl ia înapoi, să îl moștenească? „Şi nu se găsea nimeni nici în cer, nici pe pământ, nici sub pământ, care să poată deschide cartea, nici să se uite în ea. Şi Ioan spune, „am plâns mult, pentru că nimeni nu fusese găsit vrednic să deschidă cartea şi să se uite în ea”.

Unde este întâiul născut? Unde este prōtotokos? Unde este primul? Unde este moștenitorul? „Nu plânge, a zis unul dintre bătrâni: Iată că Leul din seminția lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea şi cele șapte peceți ale ei. Şi la mijloc, între scaunul de domnie şi cele patru făpturi vii, şi între bătrâni, am văzut stând în picioare un Miel. Părea junghiat, şi avea șapte coarne şi șapte ochi, care Sunt cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimise în tot pământul. El a venit, şi a luat cartea din mâna dreaptă a Celui ce ședea pe scaunul de domnie”.

Aici este Cristos, cel care ia titlul de proprietate asupra pământului ca și prōtotokos și poate să domnească fiind Împărat al împăraților și Domn al domnilor. Din capitolul 6 până la capitolul 19 găsim această luare în stăpânire a pământului până când în cele din urmă începe să domnească, în capitolul 20. Versetul 13 este ecoul simțămintelor prezente în Cer. „Şi pe toate făpturile, care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare, şi tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicând: „A Celui ce șade pe scaunul de domnie, şi a Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi stăpânirea în vecii vecilor!” Vedeți, întregul univers va răsuna, se va bucura că El este Cel vrednic.

Dragii mei, este trist că singurul lucru pe care Satan vrea să îl facă este să se asigure că nimeni nu înțelege acest lucru, să se asigure că nimeni nu crede cu adevărat în Isus ca Dumnezeu, să se asigure că nimeni nu crede cu adevărat că El nu este o ființă creată, ci că este principalul dintr-o serie de personalități. Astfel în 2 Corinteni 4:4 stă scris - „a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia” - cine? Satan - „ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu”.

Satan nu vrea ca oamenii să știe că El este chipul lui Dumnezeu. Satan nu vrea ca oamenii să știe că El este singurul care are dreptul să domnească în lume. Satan nu vrea ca ei să știe, așa că mințile lor sunt orbite de necredință. Acesta este un verset ideal de arătat celor care îți spun: „Cristos nu este Dumnezeu”. Poți să le explici de ce cred ei asta.

În Ioan 10:33, evreii au răspuns. Isus a făcut multe afirmații, dar iudeii au primit mesajul. Unii vor spune: „Ei bine, Isus nu a afirmat niciodată că este Dumnezeu”. Of, ce greșeală! Cum se încurcă! Nu a afirmat niciodată Isus că este Dumnezeu? Iudeii au spus în Ioan 10:33: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă, şi pentru că Tu, care eşti un om, Te faci Dumnezeu”. Au înțeles mesajul. Credeți-mă. Au înțeles mesajul. Ei știau foarte bine ce afirma El. El a afirmat autoritatea Sa divină asupra îngerilor. El a afirmat autoritatea Sa divină asupra oamenilor. A spus, de fapt, că are autoritate asupra tuturor, „Toată puterea Mi-a fost dată în Cer și pe pământ”, Matei 28:18. A spus că are autoritate asupra Legii, asupra Sabatului, asupra tradiției și bătrânilor, asupra fiecărui lucru. A afirmat că are putere să ierte păcatele, putere să învie din morți, și a dovedit-o.

Nu, Isus nu este o emanație ca un Dumnezeu mai mic. El este Dumnezeu. Așa că Îl vedem pe Isus în relația Sa cu Dumnezeu atât de puternic afirmată în versetul 15. Acum, să privim la versetul 16, Isus în relația Sa cu lumea. Isus, în relație cu lumea. „Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El”.

Tocmai am învățat că El are primatul asupra creației, și știți de ce? Pentru că El le-a creat pe toate. Ioan 1 spune: „Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El”. Să ne uităm din nou la versetul 16 - „prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ”. Cine le-a creat pe toate? Cristos, nu un Dumnezeu inferior sau un demiurg sau o emanație inferioară sau vreo ființă malefică. Cristos. El este Dumnezeu creator. El a creat pentru Sine și le-a creat pentru slava Lui, și prin El au fost făcute. Evrei 1:2, să revenim - „prin care a făcut şi veacurile”. Prin a Lui- dia . În limba greacă înseamnă „prin”. Prin Cristos, lumile au fost făcute. Vă mărturisesc, când ajungi să te gândești la toate astea, sunt absolut incredibile.

Al Oliver, care a fost alături de noi acum o oră la momentul de binecuvântare, are un bebeluș – nu micuț, ci un bebeluș mai mare – un copilaș drăguț pe nume Matthew. Stătea aici ținând mâna lui Matthew și a spus: „Zilele trecute mă uitam la acest copilaș și mă gândeam, îți vine să crezi, că Dumnezeul universului S-a făcut ca unul din acești micuți și S-a lăsat la mila oamenilor? Incredibil!” I-am răspuns: „Ce gând profund”. Îți vine să crezi că acel mic bebeluș era Creatorul universului? Uitați-vă la copiii voștri. Vă vine să credeți? Incredibil! Dumnezeu a devenit om. Dumnezeu a luat chipul unui bebeluș. Dumnezeul care a creat – nici nu te mai poți gândi.

Eu nu sunt un om de știință. Eu doar îmi dau drumul la imaginație. Îmi aduc aminte că tot ce am știut să fac a fost să dau foc la aprinzătoarele Bunsen în orele de chimie. Am crăpat paharele Berzelius. Eu nu sunt un om de știință, dar vă pot spune un lucru. Știu suficient și am citit suficient ca să știu că această lume este complexă, iar Cel care le-a pus pe toate împreună chiar este Cineva.

Să ne imaginăm că ar fi o gaură în soare. Aș vrea să vă arăt cât de mare este soarele. Dacă ai avea o gaură în soare, ai putea pune înăuntru 1,200,000 de planete Pământ și încă ai mai avea loc pentru 4,300,000 Luni ca să mai completezi. E chiar mare! Cea mai apropiată stea este la 200 de miliarde de mile depărtare. Steaua Nordului este la 400 de miliarde de mile depărtare. O stea anume, cu un nume care mă uimește – „Betelgeuse” se numește – este la 800 de cvadrilioane de mile depărtare. Nu mă întrebați ce înseamnă 800 de cvadrilioane de mile depărtare. Știința spune că este așa de mare că diametrul ei este mai mare decât orbita Pământului. E chiar multă materie aici.

Isus Cristos le-a creat pe toate, și oamenii spun: „Nu cred minunea transformării apei în vin”. Oh, să fim serioși! „Nu cred că a vindecat un șchiop!” Mai gândește-te, prietene! Dacă vrei să ne contrazicem despre puterea Lui creatoare, va trebui să treci în spatele meu, pentru că eu sunt o creație nouă, și știu că El poate. Din această cauză resping evoluția. Evoluția pentru mine este stupidă. Este un singur motiv pentru care cineva ar putea crede în evoluție. Ei bine, două motive. Retrag, două motive. Unu, ignoranța. Adică, nu cunoști deloc, nu-i așa? Nu ai auzit niciodată adevărul. Doi, este doar necredință în stare pură. Precum am citit într-un articol scris de un om de știință care a spus odată: „Resping ideea unui Dumnezeu transcendent, așadar care ar mai fi cealaltă opțiune pe care o am?” Acolo ești. El le-a creat pe toate. Este singurul lucru pe care îl poți crede, dacă te gândești la această problemă.

Așadar, Pavel așază o fundație solidă cu privire la Cine este El. Un alt gând din versetul 17 care cred că este într-adevăr important: „El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se țin prin El”. El este înainte de toate lucrurile. Știți ce îmi place? Acea afirmație din Ioan 8:58 - „mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu”. Mi-aș fi dorit să fi fost de față când le-a spus. Aș fi vrut să le văd reacția. Acest lucru este zdrobitor. El este înainte de toate lucrurile. Înainte să fi fost ceva, exista El. Acest lucru este necesar dacă vrei să faci orice. El spune în Apocalipsa 1:17: „Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Cel viu. Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor”. Apocalipsa capitolul 2 - „Iată ce zice Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Cel ce a murit şi a înviat”. Ce afirmații uimitoare!

Cel dintâi, sursa. Apocalipsa 22:13 - „Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârșitul”. Versetul 16 îmi place mult: „Eu sunt Rădăcina și Sămânța lui David”. Gândește-te puțin. Cum să fii și rădăcină și sămânță pentru aceeași persoană? Cum să fii tatăl lui David și fiul lui David? Însă El este. El este înainte de toate. Îmi place așa de mult. Spune: „Și prin El se țin toate”. Vedeți? „Prin El toate sunt împreună”. Evrei 1:3 - „El ține” - timpul prezent - „toate lucrurile cu cuvântul puterii tăriei Lui”.

Am studiat puțin acest lucru și am citit o carte scurtă pe care mi-a dat-o Bob Heinmiller, și care avea niște lucruri foarte interesante în ea. Vă voi spune imediat; însă când te gândești cum toate sunt ținute împreună pe pământ, este chiar incredibil. Adică, e chiar incredibil. Dacă mișcarea de rotație ar încetini, am alterna între îngheț și ardere. Dacă s-ar schimba temperatura Soarelui, care cred că este în jur de 6500 de grade Celsius, am păți la fel. Pământul nostru este înclinat la 23 de grade; această înclinație ne dă anotimpurile. Dacă nu ar fi așa, vaporii din oceane s-ar mișca de la nord la sud, acoperind continentele cu gheață. Dacă luna nu ar rămâne la aceeași distanță la care e acum, mareea ne-ar îneca. Vreau să întreb, cine este Cel ce le ține pe toate? Pavel spune: „Fiul lui Dumnezeu, Cristosul lui Dumnezeu”.

Acest articol pe care mi l-a dat Bob a fost scris de un doctor pe nume Chestnut, un doctor în fizică nucleară. El a spus anumite lucruri care sunt fascinante. Aș vrea să vă împărtășesc câteva dintre ele. Chiar îți pun mintea la contribuție. „Fizica nucleară ne spune că universul este construit din trei particule fundamentale numite protoni, electroni și neutroni”. Despre acestea am studiat la școală. Ai un nucleu în care sunt protonii și neutronii și niște electroni care gravitează în exterior. Pe acestea nu le poți vedea, sunt minuscule, dar acestea sunt cărămizile materiei.

Acum, el continuă și spune: „Din moment ce aceste mici piese subatomice sunt cele mai mici fragmente ale universului, cu siguranță că dețin secretele modelului și comportamentului. Dacă Dumnezeu este Dumnezeu, atunci acestea vor arăta către El. Protonii și neutronii alcătuiesc nucleul în timp ce electronii sunt la distanță mare, ca să zicem așa, și gravitează. Așadar, să lăsăm electronii la o parte și să ne gândim doar la nucleul atomului, care este o combinație de protoni și neutroni”.

Acum, dr. Chestnut spune, și acest material este cunoscut: „Fiecare proton poartă o sarcină pozitivă de electricitate. Neutronii nu poartă nicio sarcină electrică. Oamenii de știință evită să discute acest lucru. De ce? Drept vorbind, ei nici măcar nu știu. Însă partea ciudată este că timp de zeci de ani oamenii de știință au avut o lege inviolabilă, care spune: „E precum sarcina electrică și magnetismul: se resping reciproc”.

Ideea este că dacă ai o grămadă de mici protoni care sunt încărcați cu sarcină electrică, de ce nu se resping? Ce anume ține împreună acel nucleu? Legea spune că protonii nu ar trebui să fie unul lângă altul într-un nucleu de atom, pentru că sarcinile electrice de același semn se resping. „Oamenii de știință din anii ‘30 au concluzionat că Legea lui Coulomb de respingere reciprocă între obiecte funcționează în nucleul fiecărui atom și încearcă să îl distrugă din interior”.

Au avut această lege, este numită Legea lui Coulomb și au spus: „Funcționează și își dă silința să sfărâme atomul. Acum, în vremurile moderne, ne-am dat seama cum să negăm forța care îl ține împreună și îl lăsăm să se sfărâme”. Nu este ușor. Ați văzut lucrul acela de la Palo Alto care se întinde pe kilometri și kilometri și kilometri, care încearcă acest lucru. „Dar, spun ei, destul de ciudat” și aceasta este ceva ce nu putem înțelege, „este o a doua forță în nucleu care luptă împotriva forței de respingere și ține protonii împreună. L-au numit lipici nuclear”. Habar nu au ce este. Însă noi știm.

Așadar, avem un atom. Așadar, avem în atom două legi care sunt în conflict. Ce vreau să spun este că atunci când omul, cu toată cunoștința lui științifică, ajunge să studieze lucrurile de bază, el se întoarce cu o problemă fără răspuns. Legile lui științifice îi spun că acela va exploda, însă ceva îl ține împreună. Ce împiedică factorul de diviziune. Există o lege, numită Legea lui Coulomb, care încearcă să distrugă atomul și mai există încă una care îl ține împreună.

Karl Darrow, fizician la laboratoarele Bell din orașul New York a spus: „Aceste nuclee nu au dreptul să existe deloc. De fapt, nici măcar nu ar fi trebuit să fie create, și, dacă au fost create, ar fi trebuit să sară în aer instantaneu. Și totuși există”. Și totuși există? Ele sunt totul. „O anumită inhibiție inflexibilă le ține totuși împreună”. Aș dori să vă prezint o inhibiție inflexibilă.

George Gamov, profesor de fizică la George Washington University a spus: „Fiecare obiect este o potențială bombă nucleară, fără să fie dinamitată”. Este incredibil, nu-i așa? Cine le ține pe toate? Noi știm cine. Știința îl numește „lipici nuclear”. Au inventat termenul „Colosus”. Nu este Colosus, ci Coloseni. Eu spun că e Coloseni 1:17.

Să vă dau o idee; tatăl meu a vorbit despre aceasta duminica trecută seara. Uitați-vă la 2 Petru 3:10. Acum, veți fi mult mai fericiți știind că Dumnezeu ține toate lucrurile împreună, nu-i așa? Pentru că dacă nu le-ar ține, atunci la revedere! 2 Petru 3:10 spune: „Ziua Domnului însă va veni ca un hoț”. Asta înseamnă că va fi un moment neprevăzut. Acum vă rog să mă urmăriți: „În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cerești se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde. Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se” – ce vor face? – au să se „strice”. Literal înseamnă că va fi desfăcut ce era legat. Știi la ce se referă? Aceasta descrie finalul lipiciului nuclear.

Într-o zi, când va fi vremea rânduită de Dumnezeu, El va dezlipi atomii. Iar universul va exploda într-o fisiune nucleară. Cerurile vor trece cu o explozie numită „trosnet”, și mă gândesc că va fi ceva de necrezut. „Iar trupurile cerești se vor topi de mare căldură”, un alt rezultat al acestei teribile descărcări atomice va avea loc de-a lungul universului. Totul se va topi. Va fi dizolvat, literal. Luō, „a dezlega”. „Va dezlega” lumea. Înseamnă „să dezlege ceea ce este legat”.

Lipiciul atomic va dispărea și toate vor fi dizolvate și se vor topi. Eliberarea, dezlegarea forței care leagă atomul va distruge nucleele tuturor atomilor. Legea de respingere va domina. Legea lui Coulomb va distruge universul. Când Pavel spune: „Cel ce ține toate lucrurile” sau „Toate se țin prin El”, ne spune: Cine este Cel care face aceasta le și ține împreună.

Să ne întoarcem la Coloseni 1. Doresc să vi-L arăt pe Cristos în relație cu lumea nevăzută. Vom trece mai repede peste acest subiect și imediat vom încheia. Cristos și relația Lui cu lumea nevăzută este arătată în versetul 16 din nou: „Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute”. Aici aflăm numele a diferite feluri de îngeri, de diferite ranguri.

„Fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri”. Toate au fost create de El. Aici ai clase de îngeri. Nu cunoaștem care este diferența dintre ranguri. Nu știm care este organizarea lor. Însă știm că sunt diferite ranguri. Unele sunt numite domnii, altele stăpâniri, altele autorități, altele dregătorii și altele scaune de domnie sau tronuri. Așadar, indiferent care sunt rangurile de îngeri, El le-a creat pe toate. El le-a creat. El nu este una din emanații. El a creat toate emanațiile, ne spune Pavel.

Evrei 1:7 ne este de ajutor: „Şi despre îngeri zice: „Din vânturi face îngeri ai Lui; şi dintr-o flacără de foc, slujitori ai Lui.” Aici poți înțelege cum au fost creați îngerii. „Pe când Fiului I-a zis: „Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate”. Întâmplător, avem aici în Evrei 1 – și nu voi petrece timp asupra lor – șapte citate din Vechiul Testament, care demonstrează că Isus Cristos este superior îngerilor. Îngerii sunt creați. Cristos este superior. El este Fiul. De fapt, ne spune și în Filipeni 2 - nu-i așa? – că: „Orice genunchi se va pleca, a celor din ceruri, de pe pământ și de sub pământ”. Fie că vor fi îngeri sau orice vor fi, se vor pleca.

În Efeseni 1:21 spune: „mai presus de orice domnie, de orice stăpânire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume, care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor”. Toate vor fi puse sub picioarele Lui. Aceasta este o imagine a Domniei Lui. Toți îngerii, toate domniile, toate puterile, toate stăpânirile, toți cei care domnesc în lumea angelică și operează în acea lume se vor supune lui Isus Cristos. Prin asta vor arăta că El nu este unul dintre ei.

În 1 Petru 3 spune, în versetul 22: „care stă la dreapta lui Dumnezeu, după ce s-a înălțat la cer, şi Şi-a supus îngerii, stăpânirile şi puterile”. Așadar, El nu este un înger. El este deasupra îngerilor. Îl vedem pe Isus, așadar, în relație cu Dumnezeu, în relație cu lumea, în relație cu lumea nevăzută.

În al patrulea rând, în versetul 18, îl vedem pe Isus în relație cu biserica. Foarte des vedem aceasta și nu voi petrece mult timp asupra acestui punct. Doar doresc să îl evidențiez. Versetul 18 - „El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, cel întâi-născut”, din nou vedem prōtotokos - „dintre cei morți, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea”.

Aici sunt prezentate patru adevăruri despre Cristos. Primul este că El este Capul trupului, al bisericii. Biserica este numită „trupul lui Cristos”. Sunt multe metafore folosite pentru biserică. Suntem numiți familie, împărăție, vie, turmă, clădire, mireasă. Însă mă gândesc la caracteristica unică, și singura care nu are niciun echivalent în Vechiul Testament pentru Israel, așa cum este prezentată biserica, este metafora trupului. Este un lucru organic. Cristos este capul, noi suntem precum mădularele și organele și acele părți care funcționează ca răspuns la comenzile creierului. Cred că metafora aceasta a lui Pavel este cea mai potrivită pentru biserică. Vom studia 1 Corinteni 12 la studiile de dimineață, peste câteva săptămâni, și vom ajunge și la această metaforă, care este profundă și intensă. Așadar, nu voi petrece mult timp asupra ei în seara aceasta.

Este suficient să spun că biserica este un organism. Suntem legați inseparabil de Cristos cel viu. Așa cum El trăiește în noi toți aceeași viață, și noi suntem uniți inseparabil de El și inseparabil unii de alții. Toți slujim ca un trup. Trebuie să trăim în legătură unii cu alții. Toți avem o responsabilitate pe care trebuie să o împlinim față de ceilalți.

În 1 Corinteni 12 trupul ne este prezentat în detalii foarte reușite. Trupul trebuie să fie caracterizat de unitate. Aceasta este, vom fi toți împreună mergând în același ritm. Noi nu suntem un trup care are spasme. Noi suntem uniți și suntem ascultători de mintea care ne controlează.

Apoi în trup, în al doilea rând, este diversitate. Cu toate că este o singură minte și o unitate în răspunsul față de cap, care este Cristos, în același timp este și o diversitate de daruri și de slujiri și de operațiuni.

În al treilea rând, în trup există reciprocitate. Acesta înseamnă, slujirea obișnuită a unui membru față de celălalt membru. Acest aspect este vital. Așadar, noi suntem trupul și Cristos este capul. El este divin, Cel care ne ghidează, forța dominantă de îndrumare. Noi nu suntem dependenți de îngeri, spune Pavel în Coloseni. Noi nu suntem dependenți de super viziuni. Noi nu suntem dependenți de vreo cunoștință, alta decât Cristos. Cristos este capul și El va domni peste biserică.

La baza craniului uman se află glanda pituitară, care printre altele, controlează hormonul de creștere. Tu crești în răspuns față de capul tău. Cerebelul este numit „cel care armonizează acțiunile musculare”. Te miști și funcționezi și ești ghidat de către creier. Tot la fel, lui Cristos îi datorăm creșterea și îi datorăm călăuzirea care are loc în trup. El este Capul. El domnește în biserică. Noi îi răspundem Lui. El este Cel ce domină. El nu este unul dintre mai mulți. El nu este doar un înger pe care l-am ales ca să ne închinăm Lui și noi trebuie să facem ceva în plus. El este Capul bisericii, al trupului.

În al doilea rând, spune: „El este începutul bisericii”. Începutul, archē, început în acest sens. Sensul de sursă și rang. În sensul de primat, El este archē. Poate fi tradus și cu „șeful” sau poate fi tradus cu „pionier”. Cel din față, din vârf, numărul unu. De asemenea, înseamnă și „sursa”. El este atât sursa bisericii, adică puterea din care a venit, cât și Conducătorul sau Cel ce are întâietatea în biserică.

Apoi Pavel spune că este „Întâiul născut” - prōtotokos dintre cei morți. V-am spus ce înseamnă aceasta, fraților. Dintre toți cei care au fost înviați vreodată din morți, El este căpetenia. El este Cel care are întâietatea. El este Cel care conduce, din rangul întâi, Cel mai mare dintre toți.

În al patrulea rând, „ca în toate lucrurile să aibă întâietatea”. Lucrul care I-a dat întâietatea, dragilor, este faptul că a fost înviat din morți. Pentru că a murit pe cruce și a înviat din morți, Tatăl L-a înălțat nespus de mult. El are întâietatea. Așa este corect, cred, că Cel care are întâietatea în univers, Cel care este punctul de referință în istorie, Cel care este agentul, scopul, precursorul, susținătorul, guvernatorul sferei creației, Cel care este Capul bisericii, Cel care este începutul, sursa și conducătorul a toate, Cel care este în rangul întâi dintre cei care au înviat, Cel care este primul rod, dacă vreți, al celor ce au adormit – Acela este Cel care are dreptul la titlul cel mai înalt. Nu ești de acord? Așadar, L-am văzut pe Cristos în relația cu Dumnezeu, cu universul, cu lumea nevăzută, cu biserica.

În ultimul rând, Cristos în relație cu celelalte, versetul 19. Aceasta le cumulează pe toate. „Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El”. În caz că a rămas ceva pe din-afară, nu mai este nimic în afară de Dumnezeu. Toate sunt în El. Dacă cumva ceva nu a fost inclus, și anume, puterea - mare grijă - puterea divină. Ascultați, puterile divine, atributele suveranității nu au fost distribuite unei multitudini de ființe. Ele aparțin doar Unuia singur, manifestat în istorie, lui Cristos. Nu ai nevoie de alți îngeri ca să fii mântuit. Aceasta este ceea ce învățau ei. Nu ai nevoie de alte duhuri. Nu ai nevoie de alte ființe. „În El locuiește toată plinătatea Dumnezeirii”.

El nu are nevoie de niciun supliment. Capitolul 2 versetul 3 - „în care sunt ascunse toate comorile înțelepciunii şi ale științei”, El nu are niciun rival. Capitolul 2, versetul 9 - „În El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii” și tu ești complet în El. Nu mai este necesar nimic altceva. Este incredibil ceea ce se întâmplă când devii creștin – îmi place mult. Ioan 1:16 spune: „Şi noi toți am primit din plinătatea Lui, şi har după har”. Când tu devii creștin, tot ceea ce este El devine al cui? Al tău. Ce mare adevăr!

John Owen a spus bine următoarele: „Revelația făcută de Cristos și Evanghelia binecuvântată este cu mult mai excelentă, mai glorioasă, mai plină de raze de înțelepciune divină și bunătate decât întreaga creație, și doar înțelegerea ei, dacă este posibil, poate conține sau înțelege. Fără această înțelegere, mintea omului, ce se mândrește oarecum singură în alte invenții și descoperiri, este înfășurată în întuneric și confuzie. Aceasta, așadar, merită cea mai serioasă gândire a noastră, cele mai profunde meditații și cea mai mare sârguință din partea noastră. Pentru că dacă viitorul nostru binecuvântat va fi în prezența Lui și uimindu-ne de slava Lui, ce altă pregătire mai bună ar putea fi, decât o contemplare constantă față de acea slavă, în revelația care este făcută de Evanghelie și când o privim, să fim transformați din slavă în slavă”.

Răspunsul meu este în cuvintele lui Petru: „Ci sfințiți în inimile voastre pe Cristos ca Domn și creșteți în har și cunoștința Domnului Isus Cristos”.

Tatăl nostru, suntem recunoscători pentru ce ne-ai învățat în seara asta, ce am văzut în Cristos. Îți mulțumim pentru miracolul extraordinar al pășirii Tale prin valea umană. Îți mulțumesc pentru acești oameni scumpi, pentru dragostea lor față de Tine, pentru credincioșia lor de a veni, de a auzi, de a învăța și de a merge și a trăi aceste adevăruri. Îți mulțumesc pentru ce înseamnă ele pentru mine, pentru că sunt încurajat, curățat și cioplit prin ele, pentru felul în care mă fac să fiu silitor, ca să hrănesc sufletele acestor oameni.

Îți mulțumesc pentru Tine, că pot veni la Tine și să fiu hrănit. Ca eu, la rândul meu, să îi hrănesc pe ei. Rugăciunea mea fierbinte din seara asta a fost să Îl înalț pe Fiul și vreau doar să Îți cer Tată să plecăm din locul acesta văzându-L pe Isus Cristos în toată măreția persoanei Sale.

În timp ce încă meditezi și te rogi și Îl contempli pe Cristos Domnul nostru binecuvântat, ar fi bine să dai și un răspuns în inima ta. Știu că sunt câțiva în mijlocul nostru în seara asta care nu Îl cunosc pe Isus Cristos ca Mântuitor. Ai auzit despre El. Cu siguranță ai auzit despre El în seara asta. El a venit în lumea noastră ca Dumnezeu. A murit pe cruce pentru păcatele tale și ale mele. A murit ca tu să trăiești, a plătit plata pentru păcatele tale. Îți oferă un dar gratuit. Este un dar de la Dumnezeu, nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. Acel dar gratuit este mântuirea, și El spune: „Dacă îți întinzi mâna spre Mine, îți voi da acest dar. Nu cer nimic altceva decât să te întorci de la eul tău și să vii la Mine, să încetezi să îți mai trăiești viața ta în felul tău și să faci lucrul tău, să Mă lași să domnesc și să îți guvernez viața ta și să ți-o împlinesc”.

Nu știu cum sunteți voi, dar vă spun, sunt copleșit că am primit plinătatea lui Cristos, așa cum spune în Ioan 1:16. Te întreb doar atât, de ce nu vrei să Îi spui asta? Poți să spui: „Doamne, nu înțeleg totul. Dar înțeleg că ai murit pentru mine și mi-ai dat mântuirea ca dar, și doresc să o primesc”.

Vrei să te rogi așa în inima ta? Dacă da, vei auzi un răspuns. El întotdeauna răspunde. Poate treci prin încercări și temeri, și cumva ai ajuns la capătul puterilor și nu știi pe unde să o apuci. Întoarce-te la Isus Cristos și vei fi restaurat. Nu poți pierde. Este ceva personal între tine și Dumnezeu.

Tată, Îți mulțumesc pentru părtășia noastră din seara asta. A fost așa de bine. Am avut un timp minunat împreună cu familia. Am primit multă bogăție. Îți mulțumim pentru că putem să îi cunoaștem puțin pe oamenii din jurul nostru. Mulțumim că am putut să cântăm și să ne exprimăm dragostea față de Tine și că am putut învăța cum să ne iubim unii pe alții pentru că Tu ne-ai iubit întâi. Mai presus, Îți mulțumim pentru Isus Cristos. Nu vom înțelege niciodată misterul pentru care ne-ai ales. Dar Îți mulțumim și Îți cerem să Îi aduci la Tine în seara asta pe cei pe care Duhul Tău îi cheamă, pentru slava Ta. Îți cerem o săptămână bună ca să împărtășim adevărurile pe care le-am învățat. În Numele lui Cristos, amin.

SFÂRȘIT