Studiem Cuvântul lui Dumnezeu și ne aflăm în această dimineață în capitolul 20 din Evanghelia după Luca și mergem spre concluzia acestui bogat capitol 20.

Poate mai important decât capitolul acesta este cronologia. Suntem aproape de sfârșitul zilei de miercuri a ultimei săptămâni din viața Domnului nostru. El va fi răstignit vineri și va învia duminică dimineața. Așadar, suntem în ziua de miercuri.

Luni, cel mai probabil, El și-a făcut intrarea în orașul Ierusalim, în „osanalele” marii mulțimii adunate acolo. Ziua de miercuri, a petrecut-o în întregime în zona Templului, învățând marea mulțime adunată acolo și fiind deseori provocat de liderii religioși evrei. Ei au făcut tot ce au putut în această zi pentru a-L discredita public. Fariseii, în dreptul lor, au depus efort pentru asta. Irodienii au făcut la fel. Saducheii au încercat și ei.

Nimeni nu a reușit să facă nimic. Toți au fost umiliți. Toți au fost dezarmați de înțelepciunea, claritatea și puterea răspunsurilor Domnului nostru Isus. Luca spune în versetul 40: „Nu au mai avut curajul să-I mai pună întrebări cu privire la absolut nimic”. Acum e rândul Lui să pună întrebările. Și în versetul 41, citim acest lucru: „Și El le-a zis: „Cum se zice că Cristosul este Fiul lui David? Căci însuși David zice în cartea Psalmilor: „Domnul a zis Domnului meu: șezi la dreapta Mea, până când voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale. Deci, David Îl numește „Domn” atunci cum este El fiul Lui?”

Dacă aș da un titlu acestui mesaj, aș putea să-l intitulez „Fiul și Domnul lui David”. În sine acesta este un titlu uimitor. Niciun tată din Orientul Mijlociu nu și-ar fi numit vreodată fiul „Domn”. Aceasta ar fi fost o onoare peste măsură de mare. Și totuși Fiul lui David este și Domnul lui David.

Natura Domnului Isus Cristos, natura esențială a lui Isus Cristos, a fost dezbătută de când a fost pe pământ și până în prezent. Și va fi dezbătută de-a lungul întregii istorii a omenirii. Ea se reduce doar la asta. A fost Isus Dumnezeu? Este El Dumnezeu? Sau, este El doar un simplu om?

Consensul general de-a lungul istoriei este că Isus a fost un om, care a trăit și a murit. Un om nobil, perspicace, înțelept, devotat, religios, milos, jertfitor, bine intenționat și orice alte adjective veți dori să adăugați. Un simplu om. Aceasta este, desigur, în consecvență cu agenda diavolului pentru că dacă Isus este doar un om, atunci El nu este Dumnezeu, El nu este Mântuitorul, Biblia nu este adevărată, creștinismul nu este adevărat, deci este o religie falsă. Dacă pe de altă parte Isus este Dumnezeu, dacă El este Dumnezeu, atunci El este Suveranul, El este în controlul tuturor lucrurilor, Biblia este adevărată, creștinismul este adevărat. Aceasta este problema critică.

Am primit odată un anunț prin poștă. Acesta spunea: „Duminică la ora 19, Cristadelfienii(o comunitate înrudită cu martorii lui Iehova) vă invită la un studiu biblic cu tema „Isus nu este Dumnezeu.” Un studiu biblic cu subiectul principal „Isus nu este Dumnezeu” promovat de către Cristadelfieni? În limba greacă numele lor înseamnă „iubitori de Cristos”. Acum, nu doar această grupare ciudată, cristadelfienii se numără printre cele care resping dumnezeirea lui Isus Cristos, ci la fel sunt evreii, musulmanii, hindușii, budiștii, mormonii, martorii lui Iehova, scientologii , și puteți adăuga încă mulți alții. Dacă vei respinge divinitatea lui Cristos vei respinge creștinismul și vei nega veridicitatea acestuia. Respingerea creștinismului pornește de la negarea faptului că Isus este Dumnezeu, dar dacă El este Dumnezeu, atunci creștinismul este religia adevărată.

Deci, ținta religiilor false va fi întotdeauna persoana lui Cristos. Există alte și alte învățături greșite, nu doar aceasta, printre așa-zișii creștini apostați care greșesc și în alte lucruri privitoare la creștinism, cum ar fi mântuirea numai prin har, numai prin credință. Dar specific adevăratului creștinism este adevărul că Isus Cristos este Dumnezeu și orice altceva în afara acestui adevăr în ceea ce privește definirea naturii Sale face din acea religie o religie necreștină.

Acestea fiind spuse, trebuie să vă spun că există creștini apostați, i-am putea numi „creștini liberali”. care spun despre ei că sunt creștini dar neagă faptul că Isus este Dumnezeu. Acesta nu este creștinism. Evreii de astăzi și de-a lungul istoriei și chiar în vremea Domnului Isus nu L-au recunoscut pe Cristos ca Dumnezeu. Ei nu L-au recunoscut ca „Iehova” întrupat. Ei nu L-au recunoscut ca Dumnezeu, a doua persoană din Trinitate. De fapt, evreii nu credeau că Mesia va fi Dumnezeu. Ei credeau că Mesia avea să fie doar un om, nimic mai mult. O persoană notabilă, un om puternic, un om influent, tot ceea ce poate fi un om înzestrat de Dumnezeu cu tot ceea ce ar putea reprezenta perfecțiunea umană, pentru a realiza prin puterea lui Dumnezeu lucruri mai mari decât oricare alt om de pe pământ, însă doar un om.

Mesia avea să fie om. El trebuia să fie un om care a venit în lume să devină conducătorul lui Israel, să restabilească împărăția lui Dumnezeu, și să supună toți dușmanii lui Israel și să conducă toate neamurile de la Ierusalim și să aducă la îndeplinire toate promisiunile lui Dumnezeu făcute lui Avraam și lui David. Ei nu L-au văzut pe Mesia ca fiind Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu sau Mântuitorul păcătoșilor. L-au văzut doar ca pe un om.

Era evident ce credeau oamenii în vremea de atunci, deoarece asta i-au învățat liderii. Când Isus a pretins că este Dumnezeu, El a devenit imediat un hulitor. El a comis cel mai scandalos păcat pe care l-au putut concepe ei în sistemul lor religios. Să pretinzi că ești Dumnezeu era o nebunie.

Pe de altă parte, El a început un atac puternic împotriva teologiei lor, împotriva autorității lor, asupra influenței lor, asupra poziției lor, asupra neprihănirii lor false și chiar asupra modului în care foloseau Templul. Asta s-a întâmplat chiar de la începutul lucrării Sale și a continuat de-a lungul slujirii Sale și a fost reluată la sfârșit, chiar în această ultimă săptămână. El intră și curăță Templul, îi înfruntă cu propria lor corupție, le expune ipocrizia și le intensifică dorința arzătoare de a scăpa cât mai repede de El.

Pentru ei adevăratul Mesia nu va fi decât un om, nimic mai mult. Iar pretenția că El este Dumnezeu, exercitarea acestui rol pe care l-a manifestat cu autoritate, curățirea Templului, condamnarea teologiei lor, a propriei lor neprihăniri și a religiei lor erau crime vrednice de moarte. Așa că au încercat în săptămâna aceasta să-L înfrunte, însă fără succes. Și în cele din urmă, așa cum am citit în versetul 40, gurile le-au fost închise.

Acum a sosit timpul Lui. Aceasta este ultima dată când stă la discuții cu liderii religioși din Israel, cu oamenii cu influență ai vremii. Este ultima dată. Este ultima Sa conversație cu ei. Despre ce ți-ai imagina că ar putea fi conversația asta? Ei bine, ai presupune că dacă discuția Sa cu ei este ultima, El va aduce în discuție cea mai importantă chestiune și într-adevăr El asta face. Așa că El le pune această întrebare, versetul 41: „El le-a zis: „Cum se face că ei spun că Cristos este fiul lui David?” Să numim aceasta o întrebare în care le este solicitat discernământul, o întrebare prin care le este pus la încercare discernământul. Lovește direct la rădăcina problemei. Cum de se spune că Mesia este fiul lui David?

Acum, doar vă reamintesc, Matei prezintă și el această întrebare a lui Isus. Marcu are și el o relatare a acestei întrebări a lui Isus. Și relatările lui Matei și Marcu o îmbogățesc pe aceasta, așa cum vedem atât de des în aceste evanghelii sinoptice. Dacă mergem la Matei și la Marcu, vom obține câteva lucruri care ne ajută. Primul lucru important este să punem întrebarea de ce Isus aduce asta în discuție? Nu este El conștient în acest moment că L-au respins cu toată ființa lor? Ce rost mai are să ne întoarcem pentru a clarifica din nou cine este El? Ce rost mai are o discuție pe tema asta?

Sunt fermi și hotărâți în vrăjmășia pe care I-o poartă, plini de ură, caustici. Vor să-L vadă mort și cu fiecare moment care trece vor asta cu și mai mare înverșunare. De ce aduce iarăși în discuție problema identității Sale? Răspunsul vine din Marcu 12:34. El știa că sunt acolo unii care nu erau departe de Împărăție. Știa despre unii care nu erau departe de împărăția lui Dumnezeu. Între aceștia ar putea fi inclus, de exemplu, unul dintre liderii evrei pe nume Iosif din Arimateea, pe care îl veți întâlni mai târziu, ca cel care Îi oferă mormântul Domnului Isus.

Vă vine sau nu să credeți, acesta este un ultim apel evanghelistic. Chiar după toată ura exprimată de acești lideri, după tot interesul superficial al mulțimii nestatornice și nehotărâte, care era dusă în cele din urmă de nas, în ciuda tuturor acestor reacții, Isus este în continuare evanghelistul plin de compasiune. El este acolo chiar în ultima Sa conversație invitându-i pe păcătoșii care se îndreptau spre iad să cunoască cine este El cu adevărat, să se oprească din respingerea lor fățișă, să înceteze în a mai fi indeciși.

Da, El i-a confruntat cu cele mai puternice mustrări. El i-a făcut public de rușine pentru corupția și minciunile lor. Dar El arată încă suficientă îngrijorare și vestește încă o dată adevărul pentru că El ca Dumnezeu nu găsește plăcere în moartea celor răi. Bucuria Sa este în mântuirea păcătoșilor. Întristarea Lui este în pieirea lor.

Să ne întoarcem puțin în capitolul 19:41. Când s-a apropiat de Ierusalim, cu ocazia intrării triumfale, în acea zi de luni, cu doar câteva zile mai devreme, El a văzut cetatea și a plâns pentru ea. El este Mântuitorul care plânge pentru cetate. Încă o dată, în mila Lui El îi cheamă la adevărul despre Sine. Iar acest lucru, dragi prieteni, este absolut esențial pentru mântuire. Nimeni nu va intra în cer dacă nu acceptă prin credință că Isus este Dumnezeu, nimeni. Absolut nimeni.

Aceasta este mărturia clară, fără greșeală, fără echivoc a Scripturii. Ioan 5:37, de exemplu spune: „Și Tatăl care M-a trimis, El mărturisește despre Mine. Voi nu I-ați auzit niciodată Cuvântul și nici nu I-ați văzut fața. Și Cuvântul Său nu rămâne în voi, pentru că nu credeți în Cel pe care L-a trimis El”. Dacă nu crezi adevărul despre Cristos, nu poți să ai nicio relație cu Dumnezeu.

Apostolul Pavel a spus și el acest lucru: „dacă cineva nu-L iubește pe Domnul Isus Cristos și nu afirmă cine este El cu adevărat, să fie anatema”. În 1 Ioan 2:22 Ioan spune: „cine este mincinosul dacă nu cel care neagă că Isus este Cristosul? Acesta este anticristul, cel care neagă pe Tatăl și pe Fiul. Cine Îl tăgăduiește pe Fiul nu-L are pe Tatăl; cel care-L mărturisește pe Fiul Îl are și pe Tatăl”. Nu poți avea vreo relație cu Tatăl decât dacă mărturisești adevărul despre Fiul.

Așadar, încă o dată, Domnul Isus Își prezintă și Își face cunoscută natura Sa de Dumnezeu și, astfel, se oferă pe Sine încă o dată, chiar celor care L-au disprețuit. Întoarceți cu mine puțin la capitolul 15 pentru o clipă, capitolul 15, la acea pildă extrem de bogată pe care noi o cunoaștem ca pilda Fiului risipitor, într-adevăr o pildă cu doi fii și un tată uimitor. Ne întoarcem la acea pildă și vă amintesc că fiul risipitor s-a întors. Tatăl l-a îmbrățișat, s-a împăcat cu el, l-a sărutat, i-a pus un inel pe deget, o haină pe el, încălțăminte în picioare și a avut loc o mare sărbătoare. În mijlocul sărbătorii apare fratele mai mare. Versetul 25 ne spune: „el era pe câmp, se apropie de casă și a auzit muzică și dans. A chemat pe unul dintre slujitori și a început să îl întrebe ce ar putea fi aceste lucruri. El i-a spus: „Fratele tău a venit acasă, tatăl tău a tăiat vițelul cel gras pentru că l-a găsit iarăși sănătos şi bine.” Fiul cel mare s-a mâniat și nu a vrut să intre. Tatăl său a ieșit și l-a rugat să intre.”

Vă amintiți pe cine reprezintă fratele mai mare? Fariseii, cărturarii, cei dedicați împlinirii cu exactitate a legii, conducătorii religioși. Fiul risipitor îi reprezintă pe proscrișii vremii, pe vameși, pe prostituate, pe stricații vremii, pe toți cei păcătoși. Toți aceștia veneau la Dumnezeu. Veneau la Cristos și erau iubiți, iertați și îmbrățișați. Și asta i-a indignat pe fariseii legaliști care se oglindesc în acest frate mai mare. Și care a fost răspunsul tatălui la această atitudine? Tatăl a început să-l roage, versetul 29, „dar el drept răspuns i-a zis tatălui său: „Uite cum stau lucrurile! De atâția ani îți slujesc, nu am neglijat niciodată vreo poruncă de-a ta, totuși, tu nu mi-ai dat niciodată un ied sau o capră, pentru a mă veseli cu prietenii mei. Și când a venit acest fiu al tău care ți-a risipit averea cu femeile desfrânate ai tăiat vițelul cel îngrășat pentru el. Și Tatăl i-a zis: „Fiul meu, tu ai fost întotdeauna cu mine, tot ce am eu este al tău. Tot ți-am dat ție.”

Aici este Isus, înapoi în Luca 20, confruntând un frate mai mare, confruntându-i pe farisei, pe cărturari, pe liderii religioși din nou, care s-au plâns mereu și mereu, fiindcă El îmbrățișează păcătoșii, stă la masă cu fiii risipitori. Iar Isus îi invită încă o dată, încă o dată îi cheamă să ia în considerare cine este El și să primească binecuvântările pe care El le va da de bună voie unui ipocrit care se pocăiește.

Astfel, Domnul le pune această întrebare. Trebuie însă să mergem înapoi în relatarea lui Matei, Matei 22:41. De aici începe cu adevărat conversația. Amintiți-vă, Matei, Marcu și Luca înregistrează același eveniment și toți ne oferă mici detalii. Matei 22:41 consemnează cum au început lucrurile. Iată ce a spus Isus mai întâi. „Ce credeți voi despre Cristos, al cui fiu este El?”. Iată întrebarea lui Isus: „Ce credeți despre Cristos, al cui fiu este El? „Și ei I-au răspuns: literal au folosit doar un singur un cuvânt „David, al lui David.” Și exact asta aștepta El să spună ei. Ce credeți voi despre Cristos? Care este părerea voastră despre Mesia? Să vorbim puțin despre natura lui Mesia. Să vorbim despre esența lui Mesia. Al cui Fiu este? Ce natură are El? Și răspund imediat cu un răspuns evreiesc convențional, „al lui David”.

Acum întoarceți în Luca și citiți că Isus a zis: „Cum de se zice că Cristos este fiul lui David?” Cum ați ajuns la această concluzie? El începe să examineze răspunsul lor, răspunsul obișnuit al vremii. Ei credeau că Mesia va fi doar un om, însă cel mai bun dintre oameni, cel mai nobil dintre oameni, cel mai înzestrat și binecuvântat dintre oameni, un fiu al lui David. Și vă reamintesc din nou că întrebarea fundamentală a creștinismului este cu privire la natura lui Isus Cristos. Dacă El este doar un alt om, atunci Biblia minte, El nu este Dumnezeu și puteți uita de creștinism. Ei erau convinși că Mesia va fi doar un om. Așadar, aveau înainte această întrebare foarte directă, foarte pertinentă, esențială și importantă. O numesc o „întrebare care vizează discernământul”, deoarece descoperă în profunzime locul în care se află o persoană din punct de vedere spiritual.

Această întrebare este urmată de un răspuns incomplet. Răspunsul lor a fost „al lui David”, așa cum v-am citit din Matei 22 - „David, este fiul lui David”. Era acesta adevărul? Da. 2 Samuel 7:12-14 profețește în mod clar că Mesia va veni din linia genealogică a lui David. Citiți Psalmul 89, îl veți găsi acolo menționat de cinci, șase ori. Mesia va ieși din coapsele lui David. Amos 9:11, Mica 5: 2. Va fi în linia genealogică a lui David.

Acum, acest lucru a fost crezut de evreii din zilele lui Isus. Este atât de evident în Vechiul Testament, că toți au crezut asta. De exemplu, Matei 9:27, „Isus a mers mai departe, doi oameni orbi L-au urmat, strigând și zicând: „Ai milă de noi, Fiul lui David!” Nu doar că Mesia trebuia să fie Fiul lui David, toată lumea știa asta, dar Isus chiar a fost un Fiu al lui David. El era din linia davidică așa că oamenii nu știau numai că Mesia va fi un Fiu al lui David, dar știau și că Isus era Fiul lui David.

De fapt, aceasta a fost o expresie obișnuită în Matei 12:23, după ce Isus a vindecat un om posedat de un demon, care era orb și mut, „mulțimile au fost uimite și au început să spună: „Nu cumva este acesta fiul lui David?” Așa că din nou este indicată înțelegerea lor clară că Mesia avea să fie Fiul lui David.

Matei 15:22. „O femeie canaaneancă, venită din regiunea Tirului și Sidonului a început să strige: „Ai milă de mine Doamne, Fiul lui David; fiica mea este stăpânită rău de un demon.” Matei 20:30, o mulțime mare de oameni din Ierihon, și din nou, doi orbi care spun: „Doamne, ai milă de noi, Fiul lui David”. Apoi, când a intrat în cetatea Ierusalimului: „Osana, Fiul lui David”, Matei 21:9. Așa că toată lumea a înțeles asta. Luca 18:38-39 se referă, de asemenea, la expresia folosită de orbii din Ierihon: „Ai milă de noi, Fiul lui David”.

Este clar adevărul că El era în linia davidică. Genealogia din Matei capitolul 1 stabilește clar că El se află în linia genealogică davidică. Genealogia din Luca 3 stabilește că El se află în linia genealogică davidică. Tatăl său, Iosif, era în linia genealogică davidică. Mama sa Maria era în linia genealogică davidică. Ambele linii genealogice se unesc, desigur, în El, prin linia de sânge prin mama Sa, de drept prin linia genealogică a tatălui Său, chiar dacă tatăl Său Iosif nu era de fapt tatăl Său în termenii nașterii umane. Cu toate acestea, El este Fiul lui David.

Și apropo, dacă El nu ar fi fost un Fiu al lui David, acest lucru ar fi fost scos și fluturat rapid în fața Lui, deoarece cărturarii și fariseii, precum și saducheii, țineau înregistrări genealogice foarte, foarte precise, toate acestea au fost distruse în anul 70 d.Hr. într-unul dintre cele mai mari dezastre pentru poporul evreu. Dar semințiile au fost literalmente urmărite în genealogia lor - familiile, aș spune, au fost literalmente urmărite în genealogiile lor de-a lungul rasei evreiești. Toate acestea erau accesibile. Dacă Isus nu ar fi fost de fapt Fiul lui David, ei ar fi descoperit asta imediat în documentele genealogice ale Templului și L-ar fi discreditat pe loc.

Scribii au păstrat aceste evidențe cu mare, mare grijă, păstrând tot ce era important pentru triburile potrivite din familiile potrivite, în moștenirea potrivită pentru viitorul glorios al marelui regat care va veni. Putea fi verificat cu ușurință. S-a verificat, sunt sigur de asta, și ei știau că de fapt El era Fiul lui David. Este un răspuns corect. Este însă un răspuns deficitar. Nu este greșit, este însă incomplet, necorespunzător.

De fapt, atunci când oamenii L-au numit „Fiul lui David, Fiul lui David”, liderii religioși au reacționat negativ la asta, pentru că știau că nu Îl numeau „Fiul lui David” doar pentru a-I identifica familia, ci Îl numeau Fiul lui David ca Fiul lui David care ar putea fi Mesia. Din cauza asta au fost atât de iritați. Au fost zeci de mii de descendenți care au ieșit din coapsele lui David. Era în regulă ca El să fie unul dintre aceștia, dar nu Fiul lui David, cu majuscule, care indica titlul Său mesianic. Așadar, dinastia davidică și descendența davidică erau, de fapt, adevărate, reale în privința lui Isus. Dar acest lucru nu este suficient.

Așadar, trecem de la o întrebare care vizează discernământul, la un răspuns deficitar și mergem la ceea ce voi numi eu, o „realitate divină.” Adevărul acesta este măreț. Acest lucru, din nou, ne arată atât de multe. Versetul 42, întrebarea este: „Cum dar se zice că Cristos este fiul lui David? Cum poți spune lucrul acesta când „David însuși spune în cartea Psalmilor: „Domnul a zis Domnului meu șezi la dreapta Mea, până când voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale”. David Îl numește, așadar, „Domnul”. Cum este El, dar fiul său?” Asta este pur și simplu uimitor!

Acum permiteți-mi să vă spun ce aduce Isus aici ca argument. De ce îl considerați pe Mesia numai fiul lui David, când David însuși spune în Psalmul 110:1, acesta este Psalmul pe care îl citează, Psalmul 110:1, „Domnul a zis Domnului Meu, șezi la dreapta Mea, până când voi pune pe vrăjmașii sub picioarele Tale.”

Dați-mi voie să vă spun fundamentul argumentului Domnului nostru. Toți - absolut toți - știau că Psalmul 110 este un psalm mesianic. Toți știau asta. Interpretarea iudaică clasică universală a Psalmului 110 este că vorbește despre Mesia, Cel care va veni. Acest Mesia care vine este Cel care va sta la dreapta lui Dumnezeu, poziția puterii și a autorității, și va pune pe toți dușmanii lui Israel și deci și ai lui Dumnezeu așternut al picioarelor Lui. El este eroul care cucerește. El este cuceritorul. Ne amintește de Psalmul 2. Așa au interpretat evreii Psalmul 110 și a fost o interpretare universală. Este un psalm mesianic. Când va veni Mesia, El va fi mâna dreaptă a lui Dumnezeu. El va exercita autoritatea și puterea lui Dumnezeu. El îi va supune pe toți dușmanii lui Dumnezeu, adică ai poporului lui Israel, pe toți îi va pune sub picioarele Lui.

Și apropo, doar ca o explicație suplimentară a acestui lucru. Să fii pus sub picioarele unui conducător nu era locul în care ți-ai fi dorit să fii deoarece era un simbol al execuției. Ascultați ce zice Iosua 10. Cinci împărați sunt aduși la Iosua. Versetul 24: „după ce au adus pe acești împărați înaintea lui Iosua, Iosua a chemat pe toți bărbații lui Israel şi a zis căpeteniilor oamenilor de război, care merseseră cu el: „apropiați-vă şi puneți-vă picioarele pe grumajii împăraților acestora.” Ei s-au apropiat şi au pus picioarele pe grumajii lor." Versetul 26, „Iosua i-a lovit, i-a omorât și i-a spânzurat de cinci copaci”.

Toți știau ce înseamnă să-i pui pe vrăjmași sub picioare, să-ți pui picioarele pe gâtul dușmanilor tăi. Acesta este un adevăr mesianic. Știau că Mesia va veni și-i va distruge pe dușmanii lui Dumnezeu, pentru că asta a profețit Vechiul Testament. Cum, atunci, dacă aceasta este o profeție mesianică iar Mesia va fi fiul lui David, cum îl poate numi David „Domnul”?

Pentru că versetul 1 cu care începe Psalmul 110 spune: „Domnul a zis Domnului meu”, adică Iehova vorbește cu Mesia, iar David spune că Mesia este „Domnul meu”. Cum poate Mesia să fie și Fiul lui David și Domnul lui David? Doar într-un singur mod poate fi explicat adevărul acesta, El trebuie să fie Dumnezeul veșnic care a devenit om. El trebuie să fie Dumnezeul veșnic care se întrupează în timp și devine o creatură.

Realitatea aceasta este năucitoare pentru ei. De fapt, acesta este un argument atât de uimitor încât evreii s-au poticnit timp de secole din cauza acestui adevăr. Nu după mult timp de la finalizarea Noului Testament și disponibilitatea acestuia, evreii și-au schimbat punctul de vedere cu privire la Psalmul 110 și au pretins, neașteptat de ciudat, că se referă la Avraam. Alții au spus: „nu”. Referirea este la Melhisedec.” Alții, pe de altă parte, au pretins că este o referire la Iuda Macabeul, care a fost un conducător al evreilor între 143 și 135 î.Hr. Iar cei care au venit cu ideea lui Iuda Macabeu au apelat la limba ebraică și au modificat-o pentru a crea un acrostih al numelui lui Iuda Macabeul. Ei au fost inițiatorii codurilor bibliei. Au făcut orice și tot ce au putut pentru a manipula și influența textul Psalmului 110 pentru a-l face să fie non-mesianic, fiindcă dacă este Mesia Cel căruia Domnul îi vorbește și acest Mesia este cu siguranță Fiul lui David, David Îl numește și „Domnul său.”

Mesia este atât om, cât și Dumnezeu. El este Fiul veșnic al lui Dumnezeu, precum și omul, fiul lui David. El este Fiul lui David și Domnul lui David. Dacă El a fost doar un urmaș care va veni secole mai târziu, cum a putut David să se refere la El la timpul prezent ca „Domnul meu”?

Dacă nu credeți că relatarea biblică este importantă chiar în menționarea pronumelor personale, iată ceva care vă va corecta punctul de vedere, nu-i așa? Cât de important este să folosești corect cuvintele și frazele și chiar prepozițiile și pronumele, nu-i așa?

Ei bine, unii liberali au venit și au spus: „Oh, David a greșit când a spus asta. A fost doar un moment de nebunie pentru David. El a greșit." Și dacă ne-ar fi rămas doar relatarea lui Luca am putea concluziona foarte bine că David a spus-o, dar nu ar fi trebuit să o spună. Totuși, Matei 22:43 spune, și vă rog să ascultați acest lucru - „David fiind insuflat de Duhul”. Sau, dacă vreți, Marcu 12:36, „David fiind insuflat de Duhul Sfânt”. Să lămurim bine lucrurile. Noi nu vorbim aici de duhul omului. David a afirmat adevărul acesta. A spus-o cu claritate. El a spus-o prin Duhul, prin Duhul Sfânt. Așa că toate bazele sunt cuprinse aici.

Ceea ce David a spus atunci nu a fost greșit, a fost spus cu acuratețe, a fost corect în mod absolut. Același tip de construcție prezentă în relatarea lui Marcu o găsiți și în Fapte 4:25, unde scrie: „prin Duhul Sfânt, prin gura părintelui nostru David”. E același lucru. Duhul lui Dumnezeu l-a inspirat pe David să o spună. David a afirmat cu tărie că Mesia, care nici măcar nu venise încă este acum, în acest moment, „Domnul meu.” Exprimarea aceasta îmi amintește de ceea ce a spus Toma când L-a văzut pe Isus după învierea Sa și a zis: „Domnul meu și Dumnezeul meu”.

Asta ar fi putut provoca o panică permanentă, deoarece El a expus psalmul pe care toți l-au afirmat a fi unul mesianic. Evreii îi au, încă din Evul Mediu până acum, pe cei care iau în considerare Cuvântul lui Dumnezeu cu mare seriozitate și care au revenit la părerea că Psalmul 110 este în general un psalm mesianic. Nu știu ce fac pentru a scăpa de faptul că Mesia trebuia să fi fost în viață pe vremea lui David și să fie în același timp în viitor Fiul lui David. Dar, dacă gândesc în felul acesta, considerând acest psalm mesianic, este un argument puternic în favoarea divinității Domnului Isus Cristos.

Și apoi, într-o zi, în scopurile și în providența lui Dumnezeu și în planul Său desăvârșit, Mesia se va întoarce să domnească și să-și pună călcâiul pe grumazul dușmanilor Săi în acel mare eveniment escatologic al întoarcerii și al judecății Sale glorioase și în stabilirea Împărăției Sale. Dar până atunci, călcâiul Său apasă pe gâtul dușmanilor Săi în fiecare secundă din fiecare zi. Judecata lui Cristos asupra păcătoșilor și al celor ce-L resping nu așteaptă până la vremea escatologică finală. Se manifestă în fiecare zi. Dușmanii Lui sunt întotdeauna sub picioarele Sale.

Versetul 44 rezumă lucrurile foarte clar: „David Îl numește „Domnul”, - și apoi întreabă „- Cum este El atunci fiul său?” Ai o dilemă imposibilă. Evreii au rămas realmente blocați, fără cuvinte. Și, de fapt, asta spune Matei. Matei spune practic ceea ce spune Luca înainte de acest incident. Matei o spune după acest incident, versetul 46. „Nimeni nu I-a putut răspunde niciun cuvânt și nici nu a îndrăznit nimeni din ziua aceea să-I pună o altă întrebare”.

După discuția cu saducheii, Luca spune că s-a încheiat totul. Fariseii s-au retras pentru un mic sfat. Mai au încă o problemă și Isus îi confruntă cu problema pe care o ridică ei. Ei au încheiat cu toate, dar acum El a venit la ei. Și după momentul acesta cu siguranță este încheiată orice discuție. Luca spune că nu le-a mai rămas nimic de zis. Așa că Isus este Cel care a pus întrebarea. Nu au putut răspunde la asta. Sunt de două ori reduși la tăcere.

Nu ai unde să mai mergi dacă Îl respingi pe Isus Cristos. Nu veniți cu niciun fel de aberații în legătură cu faptul că voi credeți că Isus este o persoană bună și Biblia este o carte minunată. Biblia afirmă că Isus este Dumnezeu. El este Fiul lui David și Domnul lui David. El este Omul-Dumnezeu. Dacă crezi asta, afirmi Scriptura. Dacă nu crezi asta, negi Scriptura. Fără acest adevăr Biblia este o înșelăciune, iar Isus este un impostor. Biblia este plină de minciuni. Abandonați creștinismul, părăsiți biserica, îndepărtați-vă cât de departe puteți de ea. Dar, dacă Biblia este adevărată - și este adevărată - Isus este Dumnezeu și Om, atunci ceea ce spune El este adevărat, ceea ce a făcut El este singura cale pentru mântuire, iar credința doar în El este calea spre cer.

Se poate vorbi despre divinitatea lui Isus Cristos în atât de multe feluri. El a manifestat atributele lui Dumnezeu: atotputernicia - a poruncit atomilor, a poruncit demonilor, a poruncit lumii fizice, a poruncit morții, a poruncit vieții, a iertat păcatul. A avut atributul omniprezenței. El a putut să fie peste tot în orice moment, dacă a dorit să fie. Era de asemenea omniscient. Cunoștea totul, inclusiv gândurile oamenilor. Era imuabil. Nu s-a schimbat niciodată. El era sfânt, adevărul, înțelept, suveran, iubitor, etern, glorios, neschimbat. El este Dumnezeu. El este Dumnezeu în același mod în care Dumnezeu este Dumnezeu, nimic mai puțin.

Și dacă Dumnezeu a devenit om, vă invit să creăm o ipoteză. Dacă Dumnezeu ar deveni om, cum ne-am aștepta să fie El? Ei bine, cred că, în primul rând, ne-am aștepta ca El să fie fără păcat, pentru că Dumnezeu, adevăratul Dumnezeu, Dumnezeul Scripturii este sfânt, sfânt, sfânt, sfânt. Deci, dacă Dumnezeu ar deveni om, El ar trebui să fie lipsit de păcat. A fost Isus fără de păcat? Da. Chiar nici propriii Săi dușmani nu au putut găsi vreo acuzație împotriva Lui. El era sfânt, neîntinat și separat de păcătoși.

Dacă Dumnezeu ar fi om, ne-am aștepta nu numai să nu existe păcat în El, absența păcatului, ci ne-am aștepta, în al doilea rând, la prezența dreptății perfecte. El ar fi cea mai curată și neprihănită dintre persoanele care au trăit vreodată pe pământ.

Dacă Dumnezeu ar fi un om, ne-am aștepta ca spusele Sale să fie cele mai mărețe cuvinte rostite vreodată. Pentru că El are cea mai mare inteligență și cea mai mare înțelepciune și cea mai mare autoritate peste adevărul suprem, și cea mai mare putere de acreditare în vederea exprimării acelui adevăr. Cuvintele lui Isus n-ar avea egal, ar fi ca niciun alt cuvânt rostit vreodată de cineva în vreun loc. Și chiar s-a spus despre El: „niciodată nu a vorbit un om cum a vorbit omul Acesta.” El însuși a spus: „Credeți-mă pentru faptele Mele, sunt fără păcat, sunt drepte și puternice. Credeți-mă pentru cuvintele Mele.”

Dacă Dumnezeu ar deveni om, ne-am aștepta ca El să-și arate cu ușurință puterea supranaturală, deoarece aceasta ar fi o adevărată manifestare a naturii Sale. Isus a ținut natura sub control, a vindecat oamenii, a mers pe apă, a înviat morții, a dominat cu putere împărăția demonilor, a reușit să scape de cei care au încercat să-L omoare. Literalmente, a făcut minuni într-un număr așa de mare încât nici măcar nu puteau fi cuantificate, chiar Ioan își încheie Evanghelia spunând că sunt chiar prea multe pentru a le scrie.

Dacă Dumnezeu ar fi un om, ne-am aștepta ca El să manifeste o influență profundă asupra umanității. Isus a influențat lumea ca nimeni altul din toată istoria omenirii. El chiar a schimbat lumea.

Dacă Dumnezeu ar fi un om, ne-am aștepta ca El să manifeste iubirea lui Dumnezeu, harul lui Dumnezeu, bunătatea lui Dumnezeu, mila lui Dumnezeu. Și El face asta. De asemenea, ne-am aștepta ca El să arate dreptatea lui Dumnezeu, judecata lui Dumnezeu, mânia lui Dumnezeu și El o face.

Dacă citiți Vechiul Testament și obțineți de-acolo portretul lui Dumnezeu, citiți Noul Testament și veți descoperi că Cristos este reprezentarea perfectă a lui Dumnezeu în forma umană. Citiți Evrei capitolul 1.

Evreii nu L-au crezut. Indiferent ce lucrări a făcut, ei nu L-au crezut. Priviți în Luca 22, Luca 22:66. Asta e după ce L-au arestat. Versetul 66: „când s-a făcut ziuă, s-a adunat sfatul bătrânilor poporului -„conducătorii”- preoții cei mai de seamă și cărturarii, L-au dus înaintea lor și I-au zis: „ascultați vă rog cu atenție”- dacă tu ești Cristosul, spune-ne.” Spuneți-mi vă rog că întrebarea aceasta este o glumă. Vreți să știi cât de împietriți erau? L-au întrebat direct: „dacă ești Tu Cristosul, spune-ne.” Dar El le-a zis: „Dacă vă spun, nu veți crede”; „Ce rost are atunci? „Și dacă vă pun o întrebare, nu veți răspunde.”

Știți că ei nu au tăgăduit niciodată minunile pe care le-a făcut El? Niciuna dintre ele. Nu au tăgăduit niciodată înțelepciunea lui Isus. Ei nu au respins niciodată prezentarea Scripturilor făcută de El. Nu au discreditat niciodată răspunsurile pe care El le-a dat. Pur și simplu nu au crezut nimic din ceea ce a spus El. Aceasta este tragedia tristă a oamenilor de-a lungul istoriei și chiar și astăzi.

Dar tu? Ești alături de acești lideri religioși cu inima împietrită și rece care au ochi să vadă totul și totuși nu-L recunosc pe Fiul lui Dumnezeu? Ești alături de cei care nu neagă niciodată adevărul dar nu sunt gata să îl creadă? Sau ești în acea mulțime care este în mod definitiv nehotărâtă și care poate fi dusă de nas de alții și care într-o zi poate striga cu lacrimi „Osana” și apoi câteva zile mai târziu cu aceeași gură „Răstignește-L”? Care este răspunsul tău la întrebarea al cui Fiu este Isus Cristos? Dacă El este Fiul lui Dumnezeu, atunci El este cu adevărat Mesia, Domnul, singurul Mântuitor și singura cale prin care un păcătos, numai prin credință, poate scăpa de iad și poate intra în cer.

Părinte, vedem din nou ca întotdeauna frumusețea minunată, măreția Domnului Isus Cristos în Cuvânt. Vedem modul minunat prin care este folosită Scriptura pentru a face cunoscută divinitatea și gloria lui Cristos. Îi vedem compasiunea față de cei cu inima împietrită și față de cei nehotărâți. Și, Doamne, acest mesaj este astăzi ca o chemare, am putea spune, pentru cei care te resping deschis sau stau nehotărâți să ia în considerare din nou al cui Fiu ești Tu cu adevărat. Da, ești Fiul lui David, dar și Fiul veșnic al lui Dumnezeu, singurul Mântuitor, care S-a dat pe Sine ca jertfă pentru păcat și care va veni din nou ca Împărat care va domni.

Părinte, mă rog să nu fie în locul acesta nicio inimă care să se întoarcă de la Tine, ci toți cei de aici să Îl îmbrățișeze pe Mântuitorul nostru și să creadă în El, să se pocăiască și să primească darul vieții veșnice. În Numele Lui mă rog. Amin.

SFÂRȘIT