Textul din dimineața aceasta este din 1 Tesaloniceni 5:18, unde Pavel scrie: „Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Cristos Isus, cu privire la voi.” Pavel spune foarte clar „mulțumiți pentru toate lucrurile.” Fără excepții, fără justificări, nimic nu este lăsat în afară, mulţumiţi pentru toate lucrurile. Expresia en panti, din limba greacă, înseamnă în legătură cu tot ce se întâmplă. Să mulțumiți în legătură cu toate lucrurile din viață, indiferent ce s-ar întâmpla.

El spune că indiferent ce se întâmplă în viața ta, cu excepția păcatului personal bineînțeles, fii mulțumitor. Indiferent de situaţie, indiferent de împrejurare, chiar dacă te zbaţi, dacă treci prin vicisitudini, prin încercări, prin teste, fii mulțumitor, mulțumeşte. Indiferent de situație, noi trebuie să găsim motive să-I mulțumim lui Dumnezeu. Asta nu înseamnă o mulțumire lansată în neant, ci este o mulțumire adresată direct lui Dumnezeu.

Apropo, ar trebui să ne reamintim nouă înșine că mulțumirea este esența trăirii și atitudinii creștine. Și a fi nemulțumit este însăși esența unei inimi nenăscute din nou. Apostolul Pavel, în Romani capitolul 1, îi identifică pe cei ne duhovnicești fără ocolișuri. În versetul 21 spune: „au cunoscut pe Dumnezeu”, lucru posibil prin conștiință și prin creație. Dumnezeu S-a manifestat în mod vizibil și S-a manifestat prin lucruri observabile. Însă chiar dacă ei L-au cunoscut pe Dumnezeu prin creație și prin conștiință, el spune că „nu L-au proslăvit și nici nu I-au mulțumit.”

Acesta este rechizitoriul omului neregenerat. Aceasta este o punere sub acuzare pentru un necredincios. El refuză să facă ceea ce este elementar și anume să-I mulțumească lui Dumnezeu pentru toate lucrurile. Lui Dumnezeu care a creat totul, lui Dumnezeu care îi dă viața și suflarea prin care trăiește și se mișcă și în care își are ființa, lui Dumnezeu care i S-a revelat în conștiință și prin urmare i-a dat un standard al binelui și al răului. Dumnezeu care dă orice dar bun și desăvârșit este singurul Căruia trebuie să i se aducă toate mulțumirile.

Și este destinul și caracterul omului neregenerat, nemântuit care nu Îi va mulțumi lui Dumnezeu. El poate repeta fără să-și dea seama și fără să judece cuvinte precum: „Mulțumim Domnului pentru asta” sau în cadrul unei activități cvasi-religioase să spună câteva rugăciuni de mulțumire lui Dumnezeu pe care nu-L cunoaște, dar acestea nu sunt mulțumiri adevărate. Dacă vă uitați la oamenii nemântuiți din lume, ei se împart în câteva categorii care prezintă mai multe situaţii în care se vede lipsa lor de mulţumire.

În primul rând, sunt acei oameni care trec prin viață gândindu-se că lucrurile se întâmplă datorită norocului. Ei cred că este un concurs fericit de evenimente asupra cărora nimic nu are control. Pur și simplu se întâmplă să fie așa. Și dacă nu se întâmplă așa cum ar trebui să se întâmple pentru ei, aceștia se amărăsc și se plâng și sunt mânioși și ostili, și viața devine tare posacă. Și chiar dacă ei pot încerca să manipuleze factorii favorabili ai vieții, nu reușesc. Prin urmare, nu au deloc recunoștință. Cui să mulțumească? Nu pot mulțumi norocului; norocul nici măcar nu are control asupra lui însuși. Nu există mulțumire în inima lor. Orice lucru bun de care au parte ei îl pun pe seama norocului și celelalte lucruri nu le apreciază.

Și apoi sunt cei fataliști din lume, care nu cred neapărat că norocul este în control, ci ei cred că există vreo forță care nu poate fi înduplecată. Există o anumită inevitabilitate care este prestabilită, poate de stele sau de vreo altă aberație din mintea lor, și cumva toate sunt așezate forțat pe făgașul lor, iar ei nu pot decât să accepte fataliști și cu resemnare ceea ce este în cele din urmă inevitabil și de neschimbat. Și așa va fi. Este destinul, nu te certa cu el. Cui să-i mulțumești pentru ceea ce se întâmplă bun? Nu există nimeni căruia să-i mulțumești. Este o forță fără nume, o mișcare neidentificabilă care nu are personalitate și deci nu ai cui să îi mulțumești pentru nimic, fie bun, fie rău.

Mai sunt apoi cei din a treia categorie care cred cumva că pot să își controleze viața. Ei sunt cei cu gândirea pozitivă. Ei sunt de obicei oameni de succes, care la început nu au fost siguri de ce au avut succes, şi îl atribuie în cele din urmă priceperii lor. Însă tot ce se întâmplă bun ei au făcut, ei au aranjat, ei au orchestrat, ei l-au făcut să se întâmple, ei l-au visat, ei l-au proiectat, ei l-au planificat, l-au făcut să aibă loc, ei l-au produs. Iar toată cinstea li se cuvine lor. Nimic lui Dumnezeu. La urma urmei, ce legătură să fi avut El?

Așadar, lumea este alcătuită din aceste tipuri de oameni nemulțumitori. Unii sunt nemulțumiți pentru că este doar o chestiune de noroc și cui să mulțumească? Alții sunt nemulțumiți pentru că este doar destin și chiar nu este nimeni acolo. Și alții sunt nemulțumitori față de Dumnezeu pentru că dacă există ceva bun în viață, lor li se cuvin mulțumirile. La urma urmei, ei au reușit și Dumnezeu nu primește niciun credit. Din când în când I se aruncă lui Dumnezeu câte un os printr-o expresie religioasă și simbolică, mai mult o blasfemie decât orice altceva, pentru că trădează o inimă nesinceră și fățarnică.

Găsim același caracter în toți cei neregenerați. S-ar putea să ia forme diferite de cele trei pe care vi le-am sugerat, dar sunt nerecunoscători în caracter. Ei nu-I mulțumesc lui Dumnezeu. Însă când o persoană devine creștină, este caracteristic acelui credincios, acelui creștin să-i mulțumească lui Dumnezeu pentru tot. Dintr-odată există o inimă nouă, și un suflet nou, și o viață nouă, și este ceva diferit cu privire la omul dinlăuntru. Iar în această persoană nouă, este și o inimă mulțumitoare care strigă plină de recunoștință către Dumnezeu. Este așa de greu să găsești pe cineva mai mulțumitor decât un creștin nou-nouț. Mulțumirea devine o parte din esența noii noastre vieți. Este rodul harului și lucrării Duhului în viața noastră.

Însă nu vi se pare interesant că până și creștinii devin nemulțumitori? Pentru o persoană neregenerată este normal să fie nemulțumitor. Pentru un creștin a fi nemulțumit este anormal. Mulțumirea este lucrul normal pentru cel care are o viață nouă, pentru noua natură, pentru noua persoană, noul eu, noul tu. Așadar, pentru că putem să cădem în acest păcat al nemulțumirii, Noul Testament ne cheamă în mod repetat la mulțumire. Nu am timp să merg prin toate textele din Noul Testament ne cheamă în mod repetat la mulțumire. Nu am timp să parcurg toate textele Noului Testament care ne îndeamnă să fim recunoscători. Voi împărtăși cu voi doar câteva despre care sper că vor putea construi puțină teologie a mulțumirii, care să vă fie de ajutor și să vă încurajeze.

Iar principiul general care clarifică totul este Romani 8:28: „știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemați după planul Său.” Aceasta este cu adevărat umbrela generală care acoperă fiecare problemă a vieții. Indiferent de ce se întâmplă, toate sunt sub umbrela lui Romani 8:28. Și vor fi pentru că Dumnezeu lucrează totul spre binele nostru. Poate în sine să nu fie bun, însă Dumnezeu va lua un lucru rău și îl va transforma cu un scop bun pentru binele nostru și pentru gloria noastră veșnică. Dacă trăiești crezând că Dumnezeu este la lucru, controlând toate situațiile vieții în mod suveran, împletindu-le, fiecare componentă ducând la un scop rânduit în mod suveran pentru binele tău și gloria ta, atunci poți să te descurci cu orice în viață și să fii mulțumitor pentru că știi că se încadrează în planul final.

Pot să fiu mulțumitor pentru durerea prin care trec când sunt operat dacă știu că în urma ei voi fi mai sănătos. Pot să fiu mulțumitor pentru dificultățile prin care trec pregătindu-mă dacă știu că produsul acelei pregătiri va schimba vieți. Pot să fiu mulțumitor pentru procesul durerii pe care aș putea să o produc corpului meu dacă știu că la final voi fi mai sănătos pentru că fac mișcare. Sunt multe lucruri în viață care implică asta. Câtă vreme te uiți la rezultatul final poți să fii mulțumitor, chiar și pentru un proces care este mai puțin fericit, sau mai puțin plin de veselie. Când vedem rezultatul final a ceea ce face Dumnezeu, împletind totul în viețile noastre pentru binele și gloria supremă, atunci putem să aducem mulțumiri în orice situație.

Dar nu este interesant cum falimentăm să fim mulțumitori? Biserica primară a fost caracterizată de mulțumire. Adeseori mi se amintește de 1 Corinteni 14 pentru că are atât de multe de spus despre vorbirea în limbi. Însă adesea se pierd niște nestemate frumoase de adevăr pentru că nu le vedem. Una dintre ele este 1 Corinteni 14:16 unde apostolul Pavel vorbește despre biserica din Corint, care vorbea în aceste limbi extatice, ce nu erau decât o pervertire a adevăratelor limbi. El spune în versetul 16 „Altminterea, dacă aduci mulțumiri cu duhul, cum va răspunde „Amin” la mulțumirile pe care le aduci tu, cel lipsit de daruri, când el nu știe ce spui? Negreșit, tu mulțumești lui Dumnezeu foarte frumos, dar celălalt nu rămâne zidit sufletește.” Dacă tu vorbești în limbi și nimeni nu înțelege, cum va înțelege cineva că mulțumești?

Ei bine, se înțelege de acolo că biserica primară când s-a adunat și erau împreună, s-au adunau cu scopul de a mulțumi. Aceasta a fost o parte și o componentă a închinării lor. Cineva avea un psalm și cineva avea o rugăciune, iar altcineva avea un cuvânt de la Domnul, iar mai mulți aveau oportunitatea să mulțumească. Când ai părtășie cu credincioșii în grupuri mai mici decât acesta al nostru, cel mai bine pentru voi ar fi să începeți cu un timp de mulțumire. Aceasta a fost o caracteristică a bisericii primare. Și a stimulat în inimile credincioșilor nevoia de a fi mulțumitori atunci când se întâlneau.

Trăim într-o vreme, astăzi, în care ne este foarte dificil să ne ridicăm deasupra culturii puternic expansive și acaparatoare care ne înconjoară, însă trăim și într-o epocă ingrată. Aceasta este perioada cea mai lipsită de recunoștință care a fost vreodată. Pe de o parte ai oameni care au mai mult decât au avut vreodată, şi de asemenea ai oameni care știu că există multe pe care încă nu le au. Așa că indiferent de cât au, nu au tot ceea ce pot avea și nu au tot ceea ce vor, iar asta produce o nemulțumire teribilă. Constant, poruncile din Noul Testament ca noi să fim mulțumitori în această cultură, trebuie să fie reamintite din nou și din nou oamenilor lui Dumnezeu, așa ca să nu cădem în tiparul celor din jurul nostru.

Doi Corinteni 4:15 spune: „Căci toate aceste lucruri se petrec în folosul vostru, pentru ca harul mare, căpătat prin mulți, să facă să sporească mulțumirile spre slava lui Dumnezeu.” Ce vrea să spună este că atunci când oamenii primesc harul lui Dumnezeu în mântuire, aceasta va conduce la mulțumiri repetate. Ar trebui să fie normal. Ar trebui să fie caracteristic. Acesta ar trebui să fie modelul vieții fiecărui creștin, să-I mulțumim fără întrerupere lui Dumnezeu. În 2 Corinteni 9:11 el spune simplu că: „veți fi îmbogățiți în toate privințele, pentru orice dărnicie, care, prin noi, va face să se aducă mulțumiri lui Dumnezeu”. Nu numai că ai mântuirea, dar ai toate lucrurile. Dumnezeu a turnat toate lucrurile. Dumnezeu a dat pâine pentru hrana ta, îți dă semințe pentru semănat și îți va spori recolta neprihănirii tale, iar rezultatul a tot ceea ce face El în viața ta ar trebui să fie o mulțumire continuă.

În Efeseni capitolul 5 apostolul Pavel scrie la începutul capitolului, în versetul 3: „Curvia sau orice altfel de necurăție sau lăcomia de avere, nici să nu fie pomenite între voi”, și el vorbește despre fapte. Apoi în versetul 4 el spune: „Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste, care nu sunt cuviincioase; ci mai de grabă cuvinte de mulțumire.” Acum se referă la vorbire. El spune că atunci când îți deschizi gura, nu ar trebui să iasă nimic necurat de acolo. Ce ar trebui să exprimi este mulțumirea. Creștinii ar trebui să fie cunoscuți pentru mulțumirea lor. Ea este constantă. Când își deschid gura, vor exprima recunoștință către Dumnezeu.

Din nou în capitolul 5 versetul 18, în același capitol din Efeseni, versetul 18, ascultați ce spune: „Nu vă îmbătați de vin, aceasta este destrăbălare, dimpotrivă, fiți plini de Duh.” Și ce se va întâmpla? „Vorbiți între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovnicești, şi cântați şi aduceți din toată inima laudă Domnului.” Aceasta înseamnă că va fi bucurie, fericire, rugăciune și laudă. Apoi în versetul 20: „Mulțumiți totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Cristos.” Un credincios umplut de Duhul Sfânt este un credincios normal, este un credincios mulțumitor, este un credincios plin de bucurie, este un credincios care se roagă mereu. Asta vrea să spună. Dacă ești umplut de Duhul, vei fi mulțumitor pentru toate. Aceasta va țâșni din tine.

Ar trebui să fii mulțumitor pentru mântuirea ta. Ar trebui să fii mulțumitor pentru că Dumnezeu a turnat în viața ta spirituală tot ceea ce este necesar. Și dacă ești umplut cu Duhul Sfânt, atunci vei da mulțumiri. Chiar și în momentele de necaz, Pavel spune: „Nu vă îngrijorați de nimic; ci în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri,” - cu ce? – „cu mulțumiri.” Chiar și în vremurile de mare teamă, în vremurile de mare frică și îngrijorare și stres, ar trebui să fii caracterizat de mulțumire.

În Coloseni capitolul 2 versetul 6 spune: „Astfel, deci, după cum ați primit pe Cristos Isus, Domnul, aşa să şi umblați în El, fiind înrădăcinați şi zidiți în El, întăriți prin credinţă, după învățăturile care v-au fost date, şi sporind în ea cu mulțumiri către Dumnezeu.” Uau! El spune că ar trebui să vorbești în modul corect și iată cum trebuie să umbli, să umbli cu o mulțumire care sporește, care abundă pentru tot ceea ce ai în Cristos. Ar trebui să fii caracterizat de o mulțumire care abundă. Ar trebui să se spună despre fiecare creștin: „Iată o persoană mulțumitoare. Oh, ce persoană mulțumitoare! Ori de câte ori își deschide gura, iese mulțumirea, recunoștința către Dumnezeu, din abundență.”

Coloseni capitolul 3 versetul 15 spune: „Pacea lui Cristos, la care ați fost chemați, ca să alcătuiți un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, şi fiți recunoscători.” Versetul 17: „Şi orice faceți, cu cuvântul sau cu fapta, să faceți totul în Numele Domnului Isus, şi mulțumiți, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.” În absolut toate. În versetul 2 din capitolul 4 spune: „Stăruiți în rugăciune, vegheați în ea cu mulțumiri. Stăruiți în rugăciune.” Aceasta este a treia componentă, apropo, în textul nostru.

Să întoarcem la 1 Tesaloniceni capitolul 5. Aceasta este a treia componentă care are de-a face cu atitudinea dintre oi și Marele Păstor. Prima a fost bucuria. A doua a fost rugăciunea. A treia este mulțumirea, în versetele 16, 17 și 18. Aici întâlnim responsabilitatea credinciosului înaintea Domnului în termenii atitudinii inimii sale. El trebuie să aibă o bucurie interioară continuă, o rugăciune continuă și mulțumiri zilnice continue. Adică, acesta trebuie să fie caracterul și modelul vieții noastre. Și apropo, aceste trei porunci, bucurați-vă neîncetat, rugați-vă întotdeauna și în toate lucrurile să fiți mulțumitori, aceste trei porunci pătrund până în străfundul inimii răscumpărate. Ele pătrund până în străfundul inimii răscumpărate.

Poate spui: „Ce vrei să spui cu asta?” Ele sunt cel mai bun indicator al condiției spirituale a unei persoane. Ați înțeles? Sunt cel mai bun indicator al condiției spirituale a unei persoane. Să nu îți judeci spiritualitatea ta prin prezența la biserică. Să nu îți judeci spiritualitatea ta prin activismul din lucrare. Să nu îți judeci spiritualitatea ta prin faptul că îți faci datoria ta de creștin, că îți dai banii, că participi la studiu biblic, indiferent ce ar putea fi. Să nu îți judeci spiritualitatea ta prin faptul că nu ai violat pe nimeni, nu ai jefuit pe nimeni, nu ai omorât pe nimeni, nu ai comis adulter, nu ai comis desfrânări, nu ai mințit și nu ai făcut evaziune fiscală, nu ți-ai bătut soția și nu ți-ai bătut copiii. Să nu îți judeci spiritualitatea ta astfel. Mergi mai adânc de atât.

Sunt o mulțime de oameni care își împlinesc rolurile exterioare într-un mod fățarnic. Dacă vrei să identifici realitatea condiției tale spirituale, dacă vrei să știi dacă ești plin de Duhul Sfânt, atunci tot ce trebuie să faci este să te întrebi: „Mă bucur întotdeauna? Mă rog neîncetat? Sunt mulțumitor pentru toate?” Pentru că acesta este izvorul în viața omului. Aceasta va conduce la o atitudine corectă în toate îndatoririle pe care le ai, în toate responsabilitățile și slujirile tale. Însă profunzimea inimii răscumpărate este atinsă atunci când există bucurie constantă, rugăciune constantă și mulțumire constantă. Dacă nu ești o persoană plină de bucurie, care se roagă și mulțumește, atunci te lupți cu firea pământească. Când ești controlat de Duhul, aceste lucruri se așază la locul lor.

Apoi spune în versetul 18: „căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Cristos Isus, cu privire la voi.” Aceasta este voia lui Dumnezeu pentru tine în Cristos Isus. Apropo, aceasta este valabil pentru toate cele trei porunci, nu doar pentru ultima. Voia lui Dumnezeu în Cristos Isus este ca tu să ai bucurie constantă, rugăciune constantă și mulțumire constantă. Aceasta este voia Lui. Acum, ce înseamnă când spune: „aceasta este voia lui Dumnezeu cu privire la voi în Cristos Isus?” Acest: „în Cristos Isus” te transformă, pe tine care ești creștin, care ești în Cristos Isus. Pentru tine aceasta este voia lui Dumnezeu. Nu are niciun rost ca Dumnezeu să pretindă asta de la cei din lume. Ei nu pot fi cu adevărat și în mod continuu bucuroși. Ei nu pot fi în mod constant în comuniune cu Domnul. Ei nu au o relație și cu siguranță că nu vor fi mulțumitori. Însă pentru voi care sunteți în Cristos Isus, voi care v-ați alăturat Lui, această voie a lui Dumnezeu este asupra voastră ca o poruncă.

Poate spui: „Va trebui să mă forțez să fiu mulțumitor?” Nu. Nu doar că Dumnezeu vrea asta, ci te va și împuternici. Filipeni 2:13: „Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voința şi înfăptuirea”, nu-i așa? Așadar, El voiește și El împuternicește, prin Duhul Său Cel Sfânt. De aceea spun, dacă ești umplut cu Duhul, vei vorbi cu tine însuți cu psalmi, cu cântări de laudă și cu cântări duhovnicești. De ce? Pentru că aceasta este bucuria. Și o vei oferi Domnului. De ce? Pentru că aceasta este rugăciunea. Și vei oferi mulțumiri pentru că aceasta este esența ta care curge din interiorul tău spiritual. Aceia care sunt membri ai trupului lui Cristos ar trebui să fie caracterizați de bucurie, rugăciune și mulțumire continuă. Acest lucru este obișnuit. Este normal. Este o rutină pentru că ar trebui să fim umpluți cu Duhul în mod obișnuit în cursul vieții.

Acum ne uităm la viața noastră și spunem: „Stai puțin. Aș dori să fie adevărat. Mi-aș dori să fiu totdeauna entuziast, să cânt cântări de laudă, să mă rog Domnului și să-I mulțumesc pentru toate, indiferent care ar fi ele, însă nu fac totdeauna asta.” Ei bine, asta pentru că ești păcătos și pentru că firea încă este prezentă. Însă va trebui să avem o înțelegere mai bună asupra acestui lucru. Cum să ne raportăm la asta? Ce anume întinează izvoarele interioare, de nu sunt întotdeauna bucuros, rugativ și mulțumitor? Ce anume le întinează? Aș dori să vă dau o listă de șapte lucruri. Șapte lucruri care întinează izvorul din adâncul inimii tale și îți împiedică bucuria, rugăciunea și mulțumirea.

Primul este îndoiala, îndoiala. La ce te referi? Mă refer la îndoiala cu privire la Dumnezeu, îndoiala cu privire la caracterul lui Dumnezeu. Când nu ești sigur, întâi de toate, cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu, că este vrednic de crezare. Când spune că „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce Îl iubesc pe Dumnezeu și anume, pentru cei care sunt chemați după planul Său”, când spune că inima Lui și plăcerea Lui pentru noi este să ne facă bine și nu rău, când spune că vrea să toarne beneficiile dragostei Sale peste noi, tu spui „Eh nu știu dacă chiar ne putem încrede în El.” Când spune că „El este credincios și îndurările Lui se înnoiesc în fiecare dimineață”, poate nu ne spune adevărul. Dacă te îndoiești de veridicitatea a ce spune Dumnezeu, dacă te îndoiești de caracterul lui Dumnezeu, atunci nu vei putea fi mulțumitor, pentru că nu vei fi sigur că El Își va ține cu adevărat promisiunea că va lucra pentru binele tău.

Sau când te îndoiești de puterea Lui suverană. Poate că te gândești că a avut intenții bune, însă nu e în stare să le ducă la îndeplinire. Poți cu siguranță să te încrezi în Cuvântul Lui. Sunt instrucțiuni bune. Însă nu are puterea să Se ocupe de ele. Îl depășește, este prea complex, prea dificil. Cu această chestiune nu Se poate ocupa. Cu această problemă nu Se poate descurca. Așadar te îndoiești de puterea Lui suverană. Sau poate te îndoiești de înțelepciunea Lui. Poate spui: „Să îți spun ceva. El vrea să împlinească Cuvântul Lui. Are abilitatea să împlinească Cuvântul Lui. Însă nu e așa de înțelept, așa că atunci când lucrează, nu Îi ies toate foarte bine. Dacă m-ar consulta pe mine, aș putea clarifica unele lucruri pentru El, pentru că am stabilit această chestiune și dacă merge așa cum vreau eu, va fi perfect. Și puteți vedea după modul în care funcționează că planul lui Dumnezeu nu este cu siguranță la nivelul standardului meu.” Astfel, pui la îndoială înțelepciunea Lui.

Unii ar putea pune la îndoială până și dragostea Lui și spun: „Eh, Dumnezeu nu ar lăsa niciodată să se întâmple așa ceva dacă într-adevăr m-ar iubi; cu siguranță că nu mă iubește și îngăduie să se întâmple așa ceva.” Orice fel de îndoială privitor la Cuvântul, dragostea, înțelepciunea, puterea sau caracterul lui Dumnezeu îți vor fura mulțumirea. Acestea îți vor otrăvi izvoarele inimii tale răscumpărate care ar trebui să țâșnească într-o mulțumire care să se reverse.

În al doilea rând, egoismul. Poți să adaugi pe lângă îndoială și egoismul. Acesta cu siguranță va otrăvi izvorul mulțumirii. Această atitudine spune: „Uite, eu nu vreau să fie așa cum este. Vreau să fie așa cum vreau eu. Nu sunt mulțumit cu modul în care Dumnezeu lucrează în viața mea. Nu sunt mulțumit de circumstanțele în care mă găsesc acum. Nu sunt mulțumit cu lucrurile care se petrec în mica mea lume. Nu vreau să fie așa. Nu este ceea ce îmi doresc.”

Acesta este egoism. Și în esență egoismul spune: „Doamne, dă-Te jos de pe tron și lasă-mă pe mine. Vreau să fiu la conducere, vreau să îmi conduc eu viața, vreau să îmi hotărăsc singur soarta.” Voința proprie este mai importantă decât voia lui Dumnezeu, planul meu este mai important decât planul lui Dumnezeu. Egoism. Vreau ca viața mea să fie așa. Vreau ca slujba mea să fie așa. Vreau ca biserica mea să fie așa. Vreau ca partenerul meu să fie astfel. Vreau ca ai mei copii să fie în felul acesta. Vreau ca jobul meu să fie în acest fel. Eu vreau, vreau, vreau, vreau. Și dacă Dumnezeu nu vine și nu Se încadrează perfect în acest tablou, atunci voința proprie începe să calce aspru peste planul lui Dumnezeu, iar rezultatul este un duh de nemulțumire.

În al treilea rând. A treia piedică pentru a avea o inimă mulțumită este lumificarea, lumificarea, dragostea pentru lume. Poate spui: „La ce te referi când spui asta?” Ei bine, mă refer la cineva a cărui viziune este plină cu lucruri banale. Cineva a cărui viziune este plină cu plăceri, dorință de a ieși în evidență, popularitate, prestigiu, prezență în societate, poziție, posesiuni, dorințe. Nu mă mai pot gândi la alte cuvinte care să înceapă cu litera P. Cineva a cărui viziune este plină de trivialitățile lumii, de lucrurile acestea trecătoare. Și sunt atât de consumați cu toate aceste lucruri încât dacă lucrurile nu le reușesc așa cum vor ei, nu vor fi mulțumitori.

Adică, ei au pus ochii pe o relație cu o persoană. Și-au aţintit privirea asupra realizării unei plăceri, împliniri sau experiențe. Au pus ochii pe un loc în care își doreau să fie sau pe anumite posesiuni pe care doreau să le aibă sau pe un anumit scop pe care doreau să îl realizeze. Au avut ochii ațintiți spre un prestigiu pe care doreau să îl câștige sau asupra unui anumit nivel de popularitate pe care doreau să îl obțină, și nu s-a întâmplat. Și pentru că nu s-a întâmplat, întreaga lor viață este socotită ca fiind ratată. Și tu și eu cunoaștem astfel de oameni.

Sunt oameni în lumea noastră care pentru că nu au ajuns acolo unde și-au propus, și-au luat jucăriile din punct de vedere spiritual și au plecat acasă. Și își petrec restul vieții lor cu o atitudine de nemulțumire. Ei nu văd niciodată binecuvântarea lui Dumnezeu pentru că nu se uită la ea. Cunoașteți acel măreț imn vechi: „Fii a mea lumină, Părinte ceresc”. Aceasta este esența înțelegerii creștine. Fii a mea lumină, Domnul inimii mele. Pe Tine vreau să Te văd. Pe Tine Te vreau. După Tine tânjesc. Atâta vreme cât aceasta este viziunea ta, vei vedea binecuvântările lui Dumnezeu turnate în viața ta. Dar dacă viziunea ta este lumea materială, atunci vei rata toate acestea, și nu vei avea niciun motiv de mulțumire, pentru că lucrurile de care inima ta s-a atașat nu merg și te fac să fii nemulțumit și nerecunoscător.

Numărul patru, un duh critic. Un duh critic. Iată ceva care îți va fura bucuria. Un duh critic, o persoană care este plină de amărăciune, o persoană care este negativistă, care are o atitudine acră cu privire la viață. Acest lucru poate fi produs de mai mulți factori, însă dacă va continua fără să se ia atitudine, va distruge o inimă mulțumitoare. Îți va orbi vederea. Îți va deforma înțelegerea. Te va face să fii nefolositor pentru Dumnezeu și vei fi o pacoste pentru cei din jurul tău. Îți va degrada spiritualitatea; îți va degrada dragostea, acest duh critic. Această supra-analizare a tuturor lucrurilor, această nevoie de a le critica pe toate că nu sunt așa cum ar trebui să fie. Un duh critic face o persoană să fie amară, negativistă și nemulțumitoare. Și din nou, asta se naște din mândrie. Se naște dintr-un eu supradimensionat care spune: „Merit mai mult de-atât. Sunt vrednic de mai mult de-atât.” Sau spune: „Vreau ca oamenii să creadă că sunt mai bun decât sunt, așadar vreau mai multe lucruri în jurul meu care să mă facă să arăt mai bine. Și dacă nu arăt mai bine decât sunt, atunci devin amar și acru.” Sau: „Am fost rănit de cineva, și nu o să uit durerea și mă voi duce cu ea restul vieții mele.” Această atitudine critică distruge mulțumirea.

Numărul cinci, nerăbdarea. Nerăbdarea. Unii oameni nu mulțumesc pentru că ei sunt nemulțumiți cu modul în care Dumnezeu acționează în programul vieții lor. Dumnezeu nu operează conform agendei lor. Dumnezeu nu lucrează după ceasul lor. Ei nu pot să înțeleagă. Cunoașteți oameni din aceștia, ei doresc satisfacție imediată, satisfacție imediată. Ei nu înțeleg procesul. Ei nu pot spune: „Doamne, Îți mulțumesc. Văd mâna Ta la lucru. Lucrurile se mișcă încet. Îți mulțumesc pentru asta. Te laud pentru asta.” Ei spun „Doamne”, la fel cum spune un copil când are toane: „Vreau. Vreau acum. Nu vreau mai târziu. Acum când vreau eu, nu când vrei Tu.” Ei doresc ca toate lucrurile să fie aranjate în lumea lor și le doresc rezolvate imediat. Ei nu pot aștepta cu răbdare. Ei nu pot mulțumi lui Dumnezeu pentru un proces nefinalizat. Ei vor ca Dumnezeu să lucreze pentru ei ca să le împlinească toate scopurile în intervalul lor de timp. Nerăbdarea va distruge mulțumirea. Învățați să mulțumiți lui Dumnezeu pe parcursul realizării lucrurilor. Și învățați, când vă uitați la partenerul de viață sau la copii sau la oricine, să mulțumiți pentru acele mici semne care îți arată că Dumnezeu este în procesul de a-şi împlini scopul Său măreț. Nu te grăbi să vezi lucrurile împlinite, ele se întâmplă exact la timp în economia lui Dumnezeu.

Ce anume fură recunoștința? Îndoiala, egoismul, lumificarea, duhul critic, nerăbdarea. Încă două. Răceala, răceala spirituală. Poți să o numești apatie. Poți să o numești letargie. Folosesc cuvântul răceală pentru că mă gândesc la cei căldicei din Laodiceea sau mă gândesc la biserica din Efes din Apocalipsa, care de asemenea și-a părăsit dragostea dintâi. Există o lipsă de zel pentru slujirea creștină. Există o lipsă de dragoste pentru Cristos. Există o lipsă de sârguință în studierea Scripturii. Există o lipsă de pasiune în închinare. Există o neglijare a Bibliei și a rugăciunii. Există o pierdere de vreme pentru lucrurile triviale ale vieții. Și îi lasă pe oameni goi. Ei devin indiferenți, letargici și apatici spiritual.

A venit cineva la mine zilele trecute și mi-a spus: „Cum ne vom raporta la apatia spirituală din jurul nostru când vom avea studiul biblic cu prezbiterii săptămâna aceasta?” Oamenii sunt conștienți că există între creștini o apatie și este un fel de răceală care îți fură mulțumirea. Ei nici măcar nu mai văd lucrurile pentru care să fie mulțumitori. Au pierdut apropierea de Domnul. Au pierdut bucuria intensă de a studia Cuvântul. Și în consecință, inima lor nu are nicio urmă de recunoștință.

Şi ultimul lucru: răzvrătirea. Când spun asta mă refer la o răzvrătire directă, clară, manifestată. „Nu sunt mulțumitor pentru că sunt mâniat pe Dumnezeu. Nu sunt mulțumitor pentru că nu-mi place ce face în viața mea. Sunt, sunt, sunt nebun și sunt nemulțumitor. Și știu că sunt nemulțumitor și că voi rămâne nemulțumitor.” Este rebeliune curată. Există astfel de oameni. Este uimitor. Soarta lor în viață nu este ceea ce își doresc și în mod intenționat nu mulțumesc pentru că pur și simplu sunt nerecunoscători.

În orice formă, dacă ai oricare dintre aceste șapte puncte, ai un păcat grosolan. Sfidezi porunca lui Dumnezeu de a fi mulțumitor în toate lucrurile. Sfidezi porunca din Noul Testament că ar trebui să fii mulțumitor pentru mântuirea ta, pentru binecuvântările fără sfârșit ale lui Dumnezeu. Ar trebui să fii mulțumitor pentru darul nespus de mare al lui Cristos. Ar trebui să fii mulțumitor pentru mântuire, mulțumitor pentru biruința asupra păcatului și morții. Ar trebui să fii mulțumitor pentru călăuzirea divină, pentru purtarea de grijă desăvârșită pentru toate nevoile tale. Ar trebui să fii mulțumitor pentru nădejdea slavei. Ar trebui să fii mulțumitor pentru puterea Cuvântului, pentru sfințenia lui Dumnezeu care niciodată nu greșește. Ar trebui să fii mulțumitor pentru viață și suflare, mulțumitor pentru cer, mulțumitor pentru toate lucrurile. Și dacă nu ești mulțumitor, este păcat. Dacă nu ești mulțumitor pentru că eşti răzvrătit, pentru că ești rece, pentru că ești rece și indiferent, pentru că eşti nerăbdător, pentru că eşti critic, pentru că ești lumesc, pentru că ești egoist sau pentru că te îndoiești de Dumnezeu, asta este păcat. În toate lucrurile, mulțumiți.

Acesta este rezultatul vieții umplute cu Duhul Sfânt. Așa cum am spus în Filipeni 2, nu poți să te forțezi. De aceea Dumnezeu lucrează în voi și vă dă și voința și înfăptuirea, după plăcerea Lui. El lucrează să vă facă mulțumitori și asta are loc prin puterea Duhului Sfânt. Dacă eşti umplut de Duhul, El o va produce. Ce se întâmplă când eşti mulțumitor? Dumnezeu este slăvit, tu ești binecuvântat, biserica este zidită și cei nemântuiți sunt câștigați. Ce impact uimitor, ce impact uimitor are faptul că ești mulțumitor!

Ce cere Dumnezeu de la o turmă în creștere? Ce le cere oilor în ce privește relația cu El? El le cere să se bucure întotdeauna, să se roage neîncetat și să fie mulțumitori totdeauna. Aceasta este datoria lor spirituală și această datorie este energizată de puterea Duhului Sfânt care locuiește în noi. Și pe măsură ce noi ne supunem Duhului, Dumnezeu o va produce în noi.

SFÂRȘIT