Una din întrebările cele mai frecvente puse de oameni este „Cum pot cunoaște voia lui Dumnezeu pentru viața mea?” și am primit de la câțiva dintre ei sugestia să tratez acest subiect. Îmi amintesc că eram student și practicam intens atletismul la facultate. Jucam fotbal și baschet și baseball și câte puțin din toate sporturile, dar ca atlet câștigai o anumită recunoaștere. Pentru că eram creștin am fost întrebat dacă aș veni să vorbesc. Așa că am început să vorbesc ca student într-o diverse locuri. A fost într-un fel prima mea încercare de a predica. În acest proces, a devenit din ce în ce mai evident că oamenii puneau totdeauna această întrebare: „Cum pot cunoaște voia lui Dumnezeu pentru viața mea?” Așadar, încă de la început am fost preocupat să studiez acest subiect, și să încerc să înțeleg modelul Scripturii pentru cunoașterea voii lui Dumnezeu.

Încă de la început în predicarea mea, acesta a fost un element important al conținutului discursurilor adresate grupurilor de tineri și am făcut aceasta cu regularitate. Pentru câțiva ani, mai exact pentru trei ani, am predicat de vreo 30-40 de ori, lunar, grupurilor de tineri din toată țara. Unul dintre subiectele principale despre care eram rugat să vorbesc era problema cunoașterii voii lui Dumnezeu. Acum, am avut ocazia ca în acei ani să merg la Moody Bible Institute. Phil Johnson mi-a adus aminte. Mi-a adus aminte de asta de mai multe ori. El era student acolo când am venit să vorbesc. El a spus cuiva, probabil lui Darlene, însă nu erau căsătoriți pe atunci: „Am auzit că vine cineva pe nume MacArthur. Despre ce va vorbi?”

Le spusesem că voi vorbi despre voia lui Dumnezeu, și Phil a spus „Nu știe că toți cei care vin aici vorbesc despre voia lui Dumnezeu? Asta este tot ce auzim la capelă. Ce îl face să creadă că poate să spună ceva în plus?” Ei bine, nu am știut că toți au vorbit despre acest subiect și știam că era un subiect pertinent. Phil mi-a spus că deși nu a vrut să mă asculte sau să mai asculte încă un mesaj despre voia lui Dumnezeu, totuși a vrut să stea lângă Darlene. Așadar, în urma acelui motiv greșit, a venit totuși la capelă. Mi-a adus aminte că am predicat despre voia lui Dumnezeu. Acum, nu știu care a fost efectul asupra altora, însă de atunci Phil m-a urmărit, deci eu cred că a fost voia lui Dumnezeu ca El să audă acel mesaj în acea zi. Nu știi niciodată schimbarea pe care voia lui Dumnezeu o face asupra ta.

Așadar, această întrebare este una care persistă, o pun tinerii, însă nu doar tinerii, ci este pusă în repetate rânduri de-a lungul vieții noastre creștine. Unde să merg la școală? Cu cine să mă căsătoresc? Care va fi parcursul carierei mele? Să merg la acel loc de muncă, sau la celălalt loc de muncă, această oportunitate, sau acea oportunitate? Să cumpăr asta, să vând asta, să fac asta cu copiii mei? Să aleg pentru ei educația acasă? Să îi trimit la o școală creștină? Este un șir nesfârșit de decizii luate de oameni pe parcursul vieții. Când să mă pensionez, și ce am să fac atunci, etc., etc? Și nu sunt doar aceste decizii mari. Sunt și acele lucruri de rutină pe care le întâlnim zi de zi.

Întrebarea este o întrebare convingătoare. Cum pot știi ce vrea Dumnezeu de la mine? Acum, există o confuzie generală cu privire la acest lucru. Sunt unii oameni care cred că Dumnezeu este cumva reticent și nu ne lasă să îi aflăm voia pentru că are cumva o plăcere ciudată în a o ține ascunsă. Așadar, noi trecem prin viață ca și cum am participa la o loterie divină sperând să extragem biletul câștigător și Dumnezeu este un fel de distribuitor de lozuri și poate că numărul tău e cel norocos, sau poate că nu. Iar Dumnezeu este cumva amuzat de faptul că asta se limitează doar la câțiva oameni. Nimic nu poate fi mai departe de adevăr.

Alții cred că voia lui Dumnezeu este un fel de experiență transcendentală. Alergi pe stradă prin ploaie și cumva aluneci pe trotuar, cazi și aterizezi într-o groapă de forma Indiei, iar aceasta constituie chemarea divină. În consecință, mergi repede să te înscrii în lucrarea misionară. Alții așteaptă o voce. Ei așteaptă un fel de voce interioară sau o voce exterioară care să le poruncească ce să facă. Această concepție este foarte răspândită.

Săptămâna aceasta am primit un e-mail, un e-mail interesant. A fost un gest minunat, în care cineva îmi spunea că într-o manieră foarte generoasă a oferit câte o Biblie de Studiu MacArthur fiecărui membru al Curții Supreme a Statelor Unite. Este un gest minunat, iar eu l-am apreciat. Cel care mi-a trimis e-mailul mi-a spus că au fost foarte încântați de acest gest pentru că cel care a dăruit Bibliile a spus că Dumnezeu i-a spus să facă acest lucru, iar în acest fel, ei împlineau voia lui Dumnezeu. Cel care a trimis e-mailul era încântat că Dumnezeu i-a spus acelei persoane să facă acest lucru. Mă bucur să aflu că au fost atât de generoși încât să ofere acele Biblii membrilor Curții Supreme, dar mă îndoiesc că Dumnezeu le-a spus să o facă. Probabil că a existat un impuls puternic să facă acest lucru, un simțământ puternic pe care l-au interpretat ca fiind Dumnezeu care le spune să facă acest lucru, însă nu putem verifica nicidecum asta. Dumnezeu nu Se mai descoperă pe Sine în mod audibil. El a închis canonul Scripturii. Cuvântul lui Dumnezeu este complet. Este: „credința dată sfinților o dată pentru totdeauna”. Dumnezeu ne vorbește acum prin Cuvântul Lui.

Ne dă impulsuri? Ne direcționează? Da, cu siguranță, însă nu avem niciun mod prin care să știm sigur asta. Nu am un bec roșu în minte, așa cum v-am spus cu ceva timp în urmă, care să se aprindă când este gândul lui Dumnezeu și să se stingă dacă este gândul meu. Nu am nicio modalitate prin care să știu asta. Faci ce ai de făcut și poate când privești în urmă, vezi mâna lui Dumnezeu. Dar cum putem cunoaște voia lui Dumnezeu? Nu putem auzi voci în minte. Nu putem ști că în acele impulsuri pe care le simțim este Dumnezeu care ne mișcă. Nu putem aștepta vreo experiență monumentală care să aibă loc înainte să înțelegem.

Cum putem noi să cunoaștem zi de zi voia lui Dumnezeu? Aș dori să vă arăt de unde trebuie să începeți, Matei capitolul 6, Matei capitolul 6. Voi fi foarte practic și cumva condensat în această dimineață pentru că trebuie să parcurg tot materialul în următoarele 35 sau 40 de minute. Așa că voi merge destul de repede. În Matei capitolul 6, Isus îi învață pe ucenici cum să se roage. Un text foarte cunoscut, și El le spune în versetul 9: „Rugați-vă în acest fel”. Pentru asta doresc să vă rugați. Asta este rugăciunea de rutină. Acesta să fie modul zilnic de rugăciune. Rugați-vă astfel: „Tatăl nostru care ești în ceruri! Sfințească-se Numele Tău; vie împărăția Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.”

Acum, aceasta este mentalitatea, iar modul de gândire este următorul: sunt preocupat ca Numele lui Dumnezeu să fie onorat. Sunt preocupat ca Împărăția lui Dumnezeu să avanseze și sunt preocupat ca voia lui Dumnezeu să se împlinească. Așadar, dacă vrei să afli voia lui Dumnezeu, de aici trebuie să începi. Începi prin a te ruga pentru ea, te rogi pentru ea. Da, vrei să afli voia lui Dumnezeu? Roagă-te pentru ea. Roagă-te: „facă-se voia Ta precum în cer și pe pământ.” Aceasta nu înseamnă ca Dumnezeu să Își împlinească voia doar în sensul cel mai larg al lucrurilor, cuprinzând toate vremurile și veșnicia și creația. Nu înseamnă doar ca Dumnezeu să-Și împlinească voia pentru biserica din care eu fac parte sau grupul de oameni cu care eu socializez cel mai des sau pentru familia mea sau căsnicia mea. Este un lucru personal. Eu spun: „Doamne, vreau să se împlinească voia Ta.” Aceasta este mentalitatea inițială și necesară care așază o persoană într-o poziție corectă cu privire la voia lui Dumnezeu. Trebuie să dorești asta. Nu vei ajunge niciodată la: „Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; și ne iartă nouă greșelile noastre şi nu ne duce în ispită”, care sunt lucruri personale în ce ne privește pe noi înșine, până când nu ai trecut prin poarta: „Facă-se voia Ta”.

Asta ar trebui să fie poziția noastră zilnică. Acesta trebuie să fie modul nostru de gândire. Vrem să fim în locul unde este voia lui Dumnezeu. Vrem voia lui Dumnezeu împlinită în viața noastră. Bineînțeles, Domnul Isus ne-a stabilit exemplul, robul desăvârșit care, atunci când s-a confruntat cu cel mai teribil scenariu, o moarte crâncenă pe cruce din partea celor cărora le-a predicat și, dacă vreți, prin mâna lui Dumnezeu, a Tatălui Său; confruntându-se cu acea moarte dureroasă pe cruce, El a spus: „Nu voia Mea, ci voia Ta să se facă.”

Vă aduceți aminte că în grădină a spus: „Dacă este vreo cale prin care să ocolesc crucea, dacă nu se poate altfel decât să beau acest pahar, atunci așa să fie. Cu toate acestea, nu voia Mea, ci voia Ta să se facă.” Aceasta este mentalitatea esențială. Dacă tu încă mai ești preocupat de voia ta, de calea ta, de planurile tale, de împlinirea ta; atunci ai într-adevăr speranță foarte puțină sau deloc de a împlini voia lui Dumnezeu. Înainte ca Isus să ajungă în grădină în anticiparea crucii, mult mai devreme în timpul vieții Sale a spus: „Am venit să fac voia Celui ce M-a trimis.” Pavel, care a urmat modelul lui Isus și el însuși s-a confruntat cu posibilitatea morții, a spus: „Voia Domnului să se facă.”

Acum, aceasta cred că trebuie să fie baza mentalității pentru fiecare credincios. Deschideți la Efeseni 6:6, acolo este o expresie care eu cred că rezumă toate astea într-un mod foarte util. În Efeseni 6:6, la finalul versetului, doresc doar să împrumut această expresie pentru că eu cred că este o expresie generică. Aceasta poate fi transpusă într-o mulțime de categorii și nu este limitată la contextul imediat. Expresia de la finalul versetului 6, din Efeseni 6 este aceasta: „(ca niște robi ai lui Hristos, care) fac din inimă voia lui Dumnezeu.” Din nou, asta reflectă o atitudine exprimată în rugăciune. Facă-se voia Ta. A face voia lui Dumnezeu din inimă, nu cu reticență, nu doar în afară, în exterior, ci din inimă. De acolo trebuie să înceapă. Așadar, vrei să cunoști voia lui Dumnezeu pentru viața ta? Atunci va trebui să dorești voia lui Dumnezeu mai presus de orice altceva, indiferent ce va fi, indiferent ce ar implica. Într-un sens, trebuie să aibă loc mortificarea sau renunțarea la propria agendă, la voia ta, la dorințele tale, la tânjirile tale, la speranțele tale, la visurile, planurile sau ambițiile tale. De acolo trebuie să începi. Pot să îți promit că dacă nu te dedici din inimă pentru a face voia lui Dumnezeu, nu o vei experimenta în plinătatea ei.

Apostolul Pavel de mai multe ori în scrierile sale a folosit expresia: „prin voia lui Dumnezeu, prin voia lui Dumnezeu.” De exemplu, în capitolul 1 din Romani, la versetul 10. În capitolul 15 o folosește din nou. În Coloseni 4:12 vorbește despre: „prin voia lui Dumnezeu” sau „în voia lui Dumnezeu”. Chiar Petru vorbește despre asta. El spune în 1 Petru 4 că noi trebuie să trăim: „pentru voia lui Dumnezeu mai mult decât pentru dorințele firii.” În viața ta sunt două părți competitive. Una este dorința firii, ceea ce vrei, modul în care vrei, când vrei, cum vrei; și mai este voia lui Dumnezeu. Tu trăiești sau după voia lui Dumnezeu sau după voia firii tale.

Acum, când începem să vorbim despre voia lui Dumnezeu, trebuie să pornim de la așezarea fundației. Chiar dorești să faci voia lui Dumnezeu din inimă, indiferent ce implică, indiferent ce implică? De aici începi să faci primii pași necesari în ce privește experimentarea voii lui Dumnezeu. Atâta timp cât tu încă te ții de voința ta, de agenda ta, de planurile tale, de ambițiile tale, de scopurile tale, există un conflict acolo care nu se va supune voii lui Dumnezeu.

Acum, aș dori să definesc voia lui Dumnezeu pentru tine ca să știm exact despre ce vorbim. Dacă ar fi să luăm în considerare aceste concepte comprehensive ale voii lui Dumnezeu, am putea să le așezăm în trei categorii. Întâi, există o voință a scopului sau cum o numesc teologii, voia decretativă. Există o voie a lui Dumnezeu care este legată de planul Său veșnic. Aceasta este menționată în mai multe locuri din Scriptură. Să vă ilustrez, Ieremia 51:29: „căci planul Domnului se împlinește”. Există o voie a lui Dumnezeu care este planul Său care se împlinește. Nu este ceva ce El dorește și nu are loc. Este în planul lui Dumnezeu și are loc.

Este acea voie a lui Dumnezeu care este exprimată în esență în Romani 8:28: „De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemați după planul Său.” Este o voință a scopului divin. Scopul Lui a fost să-l creeze pe om. Scopul Lui a fost să-l răscumpere pe om. Scopul Lui a fost să-i salveze pe aceia pe care i-a ales Tatăl. Scopul Lui a fost să aleagă națiunea lui Israel ca să fie națiunea prin care să transmită Legea Sa și Evanghelia Sa. Scopul Lui a fost să lase acea națiune în necredință, însă într-o zi o va restaura și îi va mântui. Scopul Lui a fost să-L trimită pe Fiul Său în lume ca să trăiască și să moară și să învieze și să șadă la dreapta Tatălui și să-L trimită pe Duhul Sfânt și să înființeze Biserica. Scopul Lui a fost ca Biserica să meargă în lume și să predice Evanghelia.

Scopul Lui a fost ca Biserica să fie rămășița adunată care va fi răpită. El a hotărât că va fi o vreme numită Necazul cel mare, care se va încheia cu întoarcerea lui Cristos, cu instaurarea Împărăției de 1,000 de ani care este împlinirea tuturor promisiunilor făcute lui Avraam și lui David. La sfârșitul acelor vremuri, va fi nimicirea tuturor celor necredincioși și a demonilor și așezarea unui cer nou și a unui pământ nou, care sunt veșnice. Planul cuprinzător al răscumpărării este planul voii lui Dumnezeu și fiecare scop al lui Dumnezeu se va împlini.

Ca să vă arăt asta, să întoarcem iarăși la Efeseni, capitolul 1, dacă încă sunteți la Efeseni 6, la versetul pe care l-am discutat mai devreme. Dacă nu, deschideți vă rog la Efeseni 1. Merită să îl examinăm pe scurt. În Efeseni 1:9 găsim cuvintele: „căci a binevoit să ne descopere taina voii Sale”. El are o voie, este voia planului etern și a scopului, care era o taină înainte să o descopere. Ne-a descoperit-o și aici spune: „după planul pe care-l alcătuise în Sine însuși”, adică în Cristos. Bine, acum să ne uităm la voia scopului. Această voie a lui Dumnezeu, care a fost tăinuită, acum este descoperită, după planul pe care-l alcătuise în Sine însuși, și această voie este Să își arate intenția Sa binevoitoare în Cristos. Așadar, scopul lui Dumnezeu este să fie bun cu păcătoșii și să îi răscumpere prin Cristos.

Versetul 10 spune: „ca să-l aducă la îndeplinire” sau să-l administreze asta include sau se potrivește într-o schemă care culminează cu: „la împlinirea vremurilor”. De ce? „Spre a-Şi uni iarăși într-unul în Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri, şi cele de pe pământ.” Așadar, aceasta este imaginea de ansamblu a planului lui Dumnezeu, pe care l-a hotărât înainte de întemeierea lumii în Cristos prin întreg planul de răscumpărare la împlinirea vremurilor, care este însumarea tuturor într-o împărăție milenară și slăvită, care va cuprinde ceruri noi, veșnice, și un pământ nou. Aceasta este voia scopului.

Aflăm asta în versetul 11. „În El am fost făcuți şi moștenitori, fiind rânduiți mai dinainte”. Încă de la început a hotărât ca să primim o moștenire la sfârșit, și a făcut asta, așa cum spune în versetul 11: „după hotărârea Aceluia, care face toate după sfatul voii Sale”. Așadar, aici ni se spune asta cel puțin în trei moduri. Dumnezeu are o voință a scopului veșnic, la care El lucrează. Asta reflectă planul Lui veșnic.

Al doilea element al voii lui Dumnezeu este voia dorinței lui Dumnezeu. Să o numim voia dorinței lui Dumnezeu. Prima este voia scopului, tot ceea ce hotărăște Dumnezeu are loc exact cum a hotărât. În cea de-a doua categorie, voia dorinței Lui, Dumnezeu dorește lucruri care nu au loc. Dumnezeu dorește lucruri care nu au loc. Aceasta, de asemenea, este o taină pentru noi. Acest element al voii Sale nu ne este explicat pe deplin în Scriptură, însă sunt lucruri care nu Îi plac lui Dumnezeu. Nu Îi plac lui Dumnezeu. De exemplu, Dumnezeu spune „Nu găsesc plăcere în moartea celui – ” a cui? „a celui rău.” El dorea ca Ierusalimul să fie salvat, Luca 13:34, însă ei nu doreau. El dorește ca nimeni să nu piară, ci toți să vină la pocăință. Asta este una limitată. Vom spune mai multe despre asta în câteva momente.

Însă de asemenea este adevărat că Dumnezeu spune despre Ierusalim, prin cuvintele lui Cristos: „De câte ori am vrut să vă adun, dar nu ați vrut.” În Vechiul Testament Dumnezeu spune prin profet: „De ce să mori?” În Noul Testament Isus spune „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați și eu vă voi da odihnă.” Când Ierusalimul nu s-a pocăit, Isus a plâns. Înțelegeți, este o dorință din partea lui Dumnezeu care nu este împlinită. Dumnezeu nu găsește plăcere în păcat, în actul păcatului. Dumnezeu nu găsește plăcere în păcătuirea continuă. Și ascultați, El nu găsește nicio plăcere în păcatul veșnic, care este în esență ceea ce este iadul. Sunt ființe, oameni și îngeri, care există pentru totdeauna într-o stare de ură permanentă și păcătoasă față de Dumnezeu, și totuși El o îngăduie. Acesta este misterul. De ce o îngăduie? Pentru că se potrivește cu slava Lui să o îngăduie. Se potrivește cu slava Lui să Își manifeste natura Lui în mânie și judecată împotriva celor care au refuzat Evanghelia.

Așadar, există voia scopului, care întotdeauna se împlinește. Mai există și voia dorinței, care merge împotriva împlinirii propriei plăceri. Dar cea despre care vorbim se găsește în cea de-a treia categorie. Este voia lui Dumnezeu poruncită. Este voia lui Dumnezeu poruncită. Există un element al voii lui Dumnezeu în Scriptură care întruchipează poruncile de care vrea El să asculte poporul. El vrea ca oamenii să le asculte. Ne dă libertatea să le ascultăm sau să nu le ascultăm. Despre asta vorbim aici. Care este voia lui Dumnezeu pentru viața mea? Nu în sensul planului Său etern. Care este voia lui Dumnezeu pentru viața mea dacă eu sunt al Său, dacă Îi aparțin, dacă sunt unul dintre cei aleși de El și predestinați, unul rânduit să Îi aparțin? Care este voia Lui pentru viața mea? Aceasta este întrebarea. Pentru trăirea mea de aici, acea voință care se referă la poruncile Lui pentru viața de aici. În veșnicie nu vor mai fi porunci pentru că acolo nu va fi decât ascultare și nimic altceva.

Ce vrea El de la mine? Bine, vă voi spune. Însă întâi, aș vrea să vă spun asta: Dumnezeu vrea ceva de la tine. El are o voie pentru viața ta. Acum, dacă El are o voie pentru viața ta, cu siguranță că El va dori să o cunoști. Veți fi de acord cu asta? Putem să facem această legătură rațională? Dumnezeu are o voie pentru viața ta în termenii voii poruncite. El are un scop și o direcție pentru viața ta, aici și acum în această lume, și dacă are o voie, El ar vrea să o cunoști. Dacă El vrea ca să o cunoști, atunci putem admite că Și-a revelat-o în cel mai clar loc posibil, așa-i? Așadar, rămâne întrebarea, unde trebuie să o cauți ca să o găsești? Ei bine, ai un singur loc în care să o cauți. Credința creștină este limitată la o singură carte, și aceea este Biblia, și acolo vom merge cu toții.

„Da”, spui tu, „așteaptă un minut. În Biblie nu este niciun capitol despre mine. În niciun capitol nu aflu cu cine ar trebui să mă căsătoresc, sau unde ar trebui să mă duc sau ce ar trebui să fac și toate acestea.” Oh, da, ai fi surprins. Tu ești aici. Tu ești aici. Nu apare prima epistolă către Albert sau a treia către Elizabeth, însă ești aici, și îți voi arăta. Întâi de toate, întrebarea care se impune este aceasta: Și-a revelat Dumnezeu voia în Scriptură? Răspunsul este: da. Acum, dacă Și-a revelat voia Lui în Scriptură și tu nu faci voia Lui revelată în Scriptură, atunci de ce crezi că ai dreptul să-i ceri să îți arate voia Sa, care nu este revelată aici? Pe scurt, aceasta este problema. Nu ai nicio speranță să cunoști voia Lui pentru tine, în special cea care nu este revelată, dacă tu nu te supui voii Sale revelate, așa că haideți să începem de aici.

Dacă mergem împreună prin aceste pasaje, vei vedea această mică schiță. Am așezat-o și în vreo două note de subsol din MacArthur Study Bible cu nădejdea că va fi de folos. Haideți să privim la primul lucru pe care îl știm despre voia lui Dumnezeu. Voia lui Dumnezeu este ca tu să fii mântuit. Voia lui Dumnezeu este ca tu să fii mântuit. Voia lui Dumnezeu exprimată, așa cum am precizat din 2 Petru 3:9, și aș dori să explic acest pasaj puțin mai mult, pentru tine. Aici este voia lui Dumnezeu exprimată pentru cei care sunt ai Lui. Versetul 9: „Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinței Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi, şi dorește ca niciunul să nu piară, ci toți să vină la pocăință.”

Dumnezeu nu vrea ca tu să pieri, ci să vii la pocăință. Dumnezeu dorește ca tu să fii mântuit. Acum, acesta este un verset foarte interesant. Ne vom uita pe scurt la el. Contextul este al judecății. Uitați-vă la versetul 7. Vorbește despre ceruri și pământ: „Iar cerurile şi pământul de acum sunt păzite şi păstrate, prin același Cuvânt, pentru focul din ziua de judecată şi de pieire a oamenilor nelegiuiți.” La versetul 10: „Ziua Domnului însă va veni ca un hoț. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cerești se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde.”

Aici vorbim despre o judecată finală, o judecată finală. Petru înțelege că asta va urma, dar întrebarea care rămâne este de ce nu aduce Dumnezeu încă judecata? De ce îngăduie El ca lucrurile să se strice și să meargă din rău în mai rău și mai rău? De ce nu intervine Dumnezeu? Adică ne uităm la ceas și în calendar și-I spunem: „Este vremea să vii și să termini cu toată mizeria și cu păcatul și afrontul adus sfințeniei Tale. Doamne, de ce nu intervii? Timpul trece inutil.” Este Domnul lent? Adică, zăbovește? Nu pierde timpul? Este El nepăsător?

Ni se reamintește în versetul 8 că „pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani sunt ca o zi.” deci Creatorul divin al universului nu lucrează în timp. Ceea ce ni se pare nouă ca fiind o perioadă lungă de timp, pentru El nu este deloc așa. El nu operează conform orarului nostru sau vremii noastre sau calendarului nostru, rețineți vă rog asta. Faptul că Dumnezeu nu Și-a împlinit promisiunea judecății, că nu a venit să distrugă universul este pentru că este răbdător cu voi, sau așa cum spune în altă parte „față de noi”, e același lucru. Asta este pentru că El nu dorește să piară vreunul din ai Lui, ci așteaptă ca toți cei care au fost aleși să se – ce anume? – să se pocăiască.

Așadar, motivul pentru care Dumnezeu nu a oprit lumea, motivul pentru care nu a venit cu putere de nimicire este pentru că nu toți ai Lui sunt mântuiți. Voia lui Dumnezeu este ca păcătoșii să fie mântuiți, și Cel ce a promis este credincios. El Își va împlini promisiunea cu privire la judecată, însă așteaptă cu răbdare ca toți cei care sunt ai Lui, „tu și noi și toți” care se pocăiesc să fie mântuiți. Întârzierea nu este pentru că El zăbovește. Ci pentru că așteaptă cu răbdare ca ai Lui să fie mântuiți. Este voia lui Dumnezeu ca tu să fii mântuit. Nici nu poți să intri în categoria celor care experimentează voia lui Dumnezeu dacă nu ești mântuit. Această categorie este doar pentru cei care sunt mântuiți.

Aș vrea să vă spun foarte simplu, dacă nu ești creștin, dacă nu ești mântuit, dacă nu L-ai mărturisit pe Isus ca Domn și Mântuitor, dacă nu te-ai pocăit de păcatele tale și nu L-ai primit, nu este altă voie pentru tine, decât una singură. Dumnezeu voiește ca niciunul să nu piară în iadul veșnic. Atât. Restul chiar nu mai contează. Nu mai contează. Așadar, dacă nu ai fost mântuit, nu mai pune întrebarea: „Doamne, ce vrei pentru viața mea?” Dacă nu vrei să ai credința în Isus Cristos, tu nu ești nicidecum capabil să cunoști sau să experimentezi voia pe care o are Dumnezeu pentru cei care sunt mântuiți.

Să privim acum la 1 Timotei 2, 1 Timotei 2:4. Versetul 3 ni-L prezintă pe Dumnezeu ca Mântuitor, Dumnezeu Mântuitorul nostru care dorește ca toți oamenii să fie mântuiți și să vină la cunoștința adevărului. Asta înseamnă ca toți cei care sunt ai Lui, toți cei pe care i-a ales, toți cei pe care i-a decretat sau i-a plănuit să fie mântuiți. Dumnezeu dorește ca toți aceștia să vină la El. Așa cum am spus, Dumnezeu nu are plăcere în moartea păcătosului. El urăște păcatul. El urăște consecințele lui. El nu dorește ca oamenii să rămână în nelegiuire pentru totdeauna, într-o ură eternă față de El și în iad, însă El îngăduie toate acestea. El rabdă, așa cum spune în Romani: „a suferit cu răbdare niște vase ale mâniei pentru nimicire”. Dar El va aștepta ca să Își împlinească dorința ca ai Lui să vină la cunoștința adevărului și să fie mântuiți.

Doar acei oameni care sunt mântuiți, doar acei oameni care-L vor primi pe Mântuitorul, doar acei oameni care vor face voia lui Dumnezeu din cuvintele din Matei 12 și Marcu capitolul 3; doar cei care fac voia Tatălui prin credința în Fiul au capacitatea să cunoască voia lui Dumnezeu. Aceia care fac voia lui Dumnezeu prin credința în Fiul, care L-au primit pe Fiul, conform cu 1 Ioan 2:17, au viața veșnică. Așadar, acesta este primul element al voii lui Dumnezeu. Dacă vrei să cunoști voia lui Dumnezeu, atunci fii mântuit, primește-L pe Cristos ca Domn și Mântuitor.

În al doilea rând, deschideți la Efeseni 5, Efeseni 5, al doilea lucru despre voia lui Dumnezeu. Vă voi arăta că voia lui Dumnezeu este aceea care este deja revelată, și apoi vă voi arăta cum putem cunoaște partea care nu este revelată în Scriptură, partea care se aplică special pentru noi. Vom iubi partea aceasta când vom ajunge acolo. Efeseni 5: „De aceea nu fiți nepricepuți” – alt cuvânt pentru proști – „ci înțelegeți care este voia Domnului.” Așadar, dacă nu înțelegeți voia Domnului, ce sunteți voi? Așa-i, proști. Așa spune aici. Pavel nu se joacă cu cuvintele, nu-i așa?

Bine, poate spui: „Asta ce-i? Ce e?” Uitați ce spune în versetul 18. Aflăm aici: „Nu vă îmbătați de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiți plini de Duh.” Aș dori să vă arăt puțin contextul acestui verset. Este chiar ridicol. Credincioșii, care veneau din religiile păgâne au experimentat închinarea lor în religiile grecești oculte. În cadrul acelei închinări, era ideea că dacă vrei să comunici cu zeii, poți comunica cu zeii ajutați de beție.

Asta seamănă foarte mult cu înșelăciunile din anii ’60 ale lui Timothy Leary și cultura drogurilor care spunea că dacă iei droguri, ai parte de o stare care te înalță, iar starea aceea poate fi religioasă, o experiență religioasă care te va înălța să comunici cu zeitățile. Acestea au fost împrumutate direct de la religiile grecești misterioase, de la Templul lui Bachus(se citeşte Bahus). Am fost acolo, în ruinele din estul Damascului, locul unde aveau loc festivalurile bahice. Ceea ce făceau, este că se duceau și se implicau în orgii sexuale împreună cu preotesele, apoi mâncau și se îmbuibau. Acolo, în mijlocul sălii era o gaură masivă unde vomitau, iar apoi iar se duceau și mâncau. În același timp se și îmbătau. Pe toate coloanele de acolo aveau vițe și struguri care îl celebrau pe Bachus, zeul beției.

În acest fel ajungeai într-o stare euforică prin orgii sexuale și îmbuibare și beție, în care erai înălțat și erai în stare să comunici cu zeitățile. Pavel vine și spune: „Greșit! Dacă faceți asta, nu veți merge în sus. Veți merge în jos. Aceasta este destrăbălare.” Ce este destrăbălarea? Cuvântul este sinonim cu dezintegrarea. Este opusul înălțării. Este un lucru distructiv. Dacă vrei să comunici cu Dumnezeu, dacă vrei să te înalți, dacă vrei să ai părtășie cu Dumnezeu, să cunoști inima și mintea lui Dumnezeu, atunci nu practica aceste lucruri. Fă asta: „Fiți plini de Duhul”.

Asta produce comuniune cu Dumnezeu. Asta produce apropiere de Dumnezeu. Asta produce cunoașterea gândului lui Dumnezeu. Toți creștinii au Duhul Sfânt, Romani 8:9. Dacă nu ai Duhul, nu ești un creștin. Dacă ești, atunci ai Duhul Sfânt. 1 Corinteni 6:19-20: „Trupul vostru este templul Duhului Sfânt”. 1 Corinteni 12:12-13: „Toți am fost adăpați dintr-un singur Duh”. Ceea ce avem nevoie este să fim plini de Duhul Sfânt. Asta ne indică ideea de control total. Cuvântul „umplere” este cuvântul plēroō. Aș dori să vă arăt puțin ce înseamnă. A fi plin nu înseamnă un lucru static. Nu este ideea de a umple un pahar. Cel mai bun exemplu este să ne uităm la folosirea lui în ilustrațiile din Evanghelii. Cred că o să înțelegeți foarte bine.

De exemplu, cuvântul plēroō este folosit în Ioan 16:6 „Întristarea v-a umplut inima.” Acum, este vorba despre o întristare care domină o persoană, când întristarea preia controlul. Luca 6:11 spune: „Ei turbau de mânie” (n.tr. s-au umplut). Luca 4:28: „S-au umplut de mânie.” Luca 5:26: „plini de frică”. În fiecare caz, cuvântul indică o emoție dominantă, literalmente pierderea echilibrului și a stabilității. Când spui că cineva este plin de tristețe, spui că tristețea nu mai poate să fie amestecată cu bucuria care ne ajută să ne păstrăm echilibrul emoțional.

Când spui că cineva este plin de nebunie, spui că a ajuns la capătul puterilor, boom! Balanța este înclinată complet în cealaltă parte. Când spui că cineva este plin de mânie, de fapt spui că și-a pierdut răbdarea. Nu mai poate, și-a pierdut cumpătul. Când spui că cineva este plin de frică, spui că intră în panică. Nu poți vedea niciun echilibru în stabilitatea lor emoțională. De fapt, noi trecem prin viață și sunt lucruri în viețile noastre care ne fac fericiți. Sunt lucruri în viețile noastre care ne fac triști, acestea sunt cu noi tot timpul. Cumva noi reușim să păstrăm echilibrul. Când treci prin viață și începi să te uiți la lucrurile triste, și te concentrezi asupra lor, balanța se înclină. Încerci să te înveselești și să te gândești la toate lucrurile bune care au loc, în acest fel echilibrezi balanța vieții.

La fel de adevărat este și cu mânia. Sunt o grămadă de lucruri datorită cărora te superi și te mânii. Apoi te gândești la toate lucrurile pentru care ar trebui să fii mulțumitor, și în acest fel îți păstrezi echilibrul. Sunt lucruri care te înspăimântă dacă te gândești la cutremure și la incendii și la inundații și atacuri armate sau accidente de mașină sau de avion și altele, precum cancerul sau bolile de inimă. Poți să treci în viață printr-o panică totală, însă nu faci asta. Te gândești la copiii tăi. Te gândești la nepoții tăi. Miroși o floare. Ai o cină bună. Săruți persoana pe care o iubești.

Îți echilibrezi viața până când persoana pe care o iubești moare, iar atunci ești plin de mâhnire. Sau până când într-o zi în casa ta apare cineva cu un pistol, și te uiți la țeava pistolului, și nu mai poți să păstrezi acest echilibru. Sau zbori cu avionul și dintr-odată se opresc motoarele în zbor și îți spui: „Avionul acesta nu planează”. Inima îți bate cu putere. Acest lucru înseamnă „umplut”. Este control. Nu mai poți să ții lucrurile în echilibru. Îți trăiești viața de creștin, e trist să spun asta, cei mai mulți oameni fac așa; este un echilibru. Bine, Duhul Sfânt este acolo iar eu sunt aici. Păstrăm acest lucru într-un echilibru cât putem. Am fost la Biserică de două ori luna trecută. Duminică dimineața am stat la tot serviciul și nici nu am plecat mai devreme. Duhule Sfinte, ar trebui să fii fericit cu asta. Am citit în Biblie de două ori luna trecută și am făcut o mulțime de fapte bune. Chiar aici, am câteva lucruri pentru mine. Ți-am dat și Ție câteva. Și eu voi lua câteva.

Ascultați, a fi umplut cu Duhul înseamnă că tu nu mai ești. Tu nu mai ești. Nu mai ai voința ta. Nu mai ai niciun scop. Nu mai ai nicio ambiție decât aceea de a aparține Duhului Sfânt, așa-i? Asta înseamnă să fii umplut cu Duhul Sfânt. Înseamnă să fii dominat, controlat de Duhul Sfânt. Control total, balanța înclină complet în favoarea Duhului Sfânt.

Ideea este să fii totalmente sub controlul Duhului Sfânt. Simplu: înseamnă să fii dominat de gândul Duhului. Acum, cum poate avea loc asta? Ei bine, nu este doar experiență extatică. Nu este un nor supranatural care vine peste tine și face anumite lucruri. A fi dominat de voia Duhului, a fi dominat de gândul Duhului înseamnă să fii dominat de Scriptură. Nu știu dacă aș putea să o spun mai clar de atât. Nu este nimic extatic. Nu este un lucru emoțional. Nu este un lucru transcendental. A fi controlat de Duhul înseamnă clar că tu asculți de Cuvântul lui Dumnezeu deoarece Cuvântul lui Dumnezeu este descoperit de Duhul Sfânt, nu-i așa? Cine este autorul Scripturii? „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu, insuflată de Dumnezeu, de Duhul lui Dumnezeu. Sfinții din vechime au fost mânați de Duhul Sfânt.”

Bineînțeles, în Efeseni capitolul 5 – cunoașteți acest pasaj – spune: „Fiți plini de Duhul” și apoi ne spune ce se întâmplă. „Vorbiți între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovnicești, şi cântați şi aduceți din toată inima laudă Domnului.” Începi cu laudă și laudă și când ești plin de Duhul lauzi și lauzi și lauzi pentru că ești dominat de Duhul Sfânt. Apoi, aduci mulțumire. Îi mulțumești pentru toate, pentru că a venit la tine prin Domnul Isus Cristos. Îi mulțumești lui Dumnezeu Tatăl.

Apoi vă supuneți unii altora în frica lui Cristos. Dacă ești soție, te vei supune soțului. Dacă ești soț, îți vei iubi soția. Dacă ești copil, în versetul 1 din capitolul 6, te vei supune părinților. Dacă ești părinte, nu-ți vei provoca copiii la mânie, ci îi vei crește în frica și învățătura Domnului. Dacă ești angajat, vei fi supus angajatorului, în versetul 5. Dacă ești angajator, versetul 9, te îngrijești de angajații tăi. Toate relațiile tale sunt afectate de asta.

Întâi de toate, Îl slăvești pe Dumnezeu. Te supui celuilalt, așa cum trebuie ca soție, așa cum trebuie ca soț, așa cum trebuie să fie un copil, așa cum trebuie să fie un părinte, și chiar în afara casei, în relațiile tale sociale vei fi așa cum trebuie. Îți afectează întreaga viață. Aceasta înseamnă să fii umplut cu Duhul, Efeseni 5.

Deschideți la Coloseni 3. Aș dori să vă arăt paralela de aici. Coloseni 3:16. Veți vedea aici aceleași lucruri: învățătură, învățarea unuia și a altuia, psalmi, cântări, cântări duhovnicești. Coloseni 3:16, cântări, mulțumiri din inimă către Dumnezeu, exact ca în Efeseni 5, exact ce spune. Versetul 18, soțiile să fie supuse soților lor. Versetul 19, soții să își iubească soțiile. Versetul 20, copiii să fie ascultători de părinți. Versetul 21, tații, adică părinții, să nu-i exaspereze pe copiii lor. Apoi angajații, în versetul 22 și angajatorii în capitolul 4, versetul 1.

Aceleași categorii și același rezultat, cu o singură diferență. Să ne întoarcem la versetul 16. Nu spune: să fiți plini de Duhul și se vor întâmpla toate astea. Ci spune: „Cuvântul lui Cristos să locuiască din belșug în voi” și asta se va întâmpla. Ascultați cu atenție, dacă efectele sunt aceleași, atunci și cauza este aceiași, nu-i așa? Dacă efectele sunt aceleași și ele sunt în Efeseni 5 și Coloseni 3, dacă efectele sunt aceleași, atunci cauza este aceiași. Într-un loc spune: „Fiți umpluți de Duhul”. În alt loc spune: „Cuvântul să locuiască din belșug în voi”. Concluzie: cele două sunt același lucru.

Nu este nicio diferență între a fi controlat de Duhul, a fi dominat totalmente de Duhul și a fi controlat de gândul Duhului, care este revelat în Scriptură. Așadar, care este voia lui Dumnezeu pentru viața ta? Voia lui Dumnezeu este ca tu să fii salvat, să fii plin de Duhul, care înseamnă să fii continuu sub controlul gândului Duhului exprimat în Cuvântul lui Dumnezeu.

În al treilea rând, vă rog să deschideți la 1 Tesaloniceni capitolul 4. Acest lucru este practic, foarte practic. 1 Tesaloniceni capitolul 4. Am spus până acum că voia lui Dumnezeu este să fii mântuit. Voia lui Dumnezeu este să fii controlat de Duhul sau umplut de Duhul. În al treilea rând, priviți la capitolul 4, din 1 Tesaloniceni, versetul 3. Ascultați acum, „voia lui Dumnezeu este...”. Ce ziceți? Nu este prea greu de aflat, nu-i așa? A fost aici tot timpul. „Voia lui Dumnezeu este sfințirea voastră.” Ce înseamnă asta? Sfințenie, puritate, separare de păcat. Aceasta este voia lui Dumnezeu. Aceasta este voia lui Dumnezeu. Ce vrei să spui cu asta? Ce vrei să spui? Acest lucru este foarte amplu. Aș vrea să vă spun la ce mă refer. Aflăm în versetul 3: „să vă feriți de curvie”. Oh, principiul numărul unu: voia lui Dumnezeu este să stai departe de păcatul sexual. Ai înțeles? Să stai departe de păcatul sexual.

Poate cineva întreabă: „Cât de departe?” Este o întrebare corectă. Atât de departe cât să fii sfânt, atât de departe cât să nu fii pătat, atât de departe cât să rămâi curat, atât de departe încât să nu ai niciun gând stricat hrănit în mintea ta. Stai departe de el. Este o poruncă negativă. Stai departe de el. În acest text este și o poruncă pozitivă în versetul 4. „Fiecare din voi să știe să-şi stăpânească vasul în sfințenie şi cinste”.

Principiul numărul unu: stai departe de păcatul sexual. Cât de departe? Atât de departe cât să nu fii pătat de influența lui, să fii departe de orice gând ilicit. În al doilea rând, stăpânește-ți trupul în așa fel încât să Îl cinstești pe Dumnezeu. Această abordare este pozitivă. Cea negativă este să stai departe de păcatul sexual. Cea pozitivă este să îți folosești trupul pentru slava lui Dumnezeu. Să nu faci nimic din ce L-ar necinsti pe El și să faci ceea ce L-ar cinsti pe El. Al treilea principiu îl găsim în versetul 5: „nu în aprinderea poftei, ca Neamurile, care nu-L cunosc pe Dumnezeu”. Nu te purta ca lumea din jurul tău. Nu fi absorbit într-un fel de viață ca cel al lumii din jurul nostru. Nu te purta ca păgânii care nu-L cunosc pe Dumnezeu. Nu te comporta cum se comportă ei. Nu asta vrea Dumnezeu de la tine. Nu poți să cedezi culturii.

Cum se poartă ei? Cum se poartă păgânii? Se poartă după pofte. Dacă vor, iau, și își justifică comportamentul. Tu nu poți trăi în acest mod. Tu nu poți să trăiești bazat pe modul de viață al celor fără Dumnezeu. Ei trăiesc conform propriilor lor pofte. Așa spune. Tu nu poți să trăiești în acest fel. Nu aceasta este voia lui Dumnezeu. Stai departe de păcatul sexual. Folosește-ți trupul în așa fel încât să Îl cinstești pe Dumnezeu. Nu te comporta precum păgânii fără Dumnezeu. În al patrulea rând, nu întrece măsura – asta înseamnă vicleșug – și „cu nedreptate în treburi față de fratele său”. Nu profita de sexualitatea altei persoane. Nu întrece măsura. Nu profita de cineva. Să nu îi înșeli virtutea, sfințenia, puritatea. Să nu faci asta. Aceasta este voia lui Dumnezeu.

Câteodată vine la mine câte un cuplu și ei doresc consiliere maritală. În mod obișnuit, prima întrebare pe care le-o pun este „Aveți o relație sexuală? Pentru că dacă aveți, cum ați putea să știți dacă este voia lui Dumnezeu să vă căsătoriți? Cum să cunoașteți acea parte din voia lui Dumnezeu pe care nu v-a descoperit-o, dacă nu vă supuneți celei pe care v-a descoperit-o? Dumnezeu nu este obligat să vă arate voia Lui la un nivel personal când voi nu vă supuneți voii pe care a revelat-o pe paginile Cuvântului Său.

Acest lucru este destul de serios, versetul 6. „Pentru că Domnul pedepsește toate aceste lucruri.” Dacă vrei să ai necazuri în viață, intră sub pedeapsa lui Dumnezeu. El spune „după cum v-am spus şi v-am adeverit.” Aceste lucruri nu le poți spune doar o dată. V-am spus. V-am spus. V-am adeverit și vă spun din nou: „Să nu trăiți așa pentru că Dumnezeu este răzbunător.” De ce? Versetul 7 repetă ceea ce s-a spus în versetul 3. „Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăție, ci la sfințire.” Poate că cineva va spune: „Ei bine, nu mă interesează ce spui tu.” Bine, atunci primește din partea lui Dumnezeu, versetul 8: „De aceea, cine nesocotește aceste învățături, nesocotește nu pe un om, ci pe Dumnezeu, care v-a dat şi Duhul Său cel Sfânt.”

Vedeți, voia lui Dumnezeu: să fii mântuit. Dacă ești mântuit îți dă Duhul. Dacă îți dă Duhul, atunci El așteaptă să fii sfânt pentru că ai această capacitate în virtutea puterii Duhului de a fi sfânt, când tu ești controlat de Duhul prin puterea adevărului care este în tine. Ești în biserica Lui; de aceea te învățăm adevărul și te învățăm adevărul și te învățăm adevărul ca să îți dăm gândul Duhului, în așa fel încât Duhul lui Dumnezeu să îți controleze viața. Dumnezeul care ți-a dat Duhul Sfânt ca să faci asta așteaptă să fii sfânt.

Care este voia lui Dumnezeu? Voia Lui este să fii mântuit, să fii umplut de Duhul Sfânt, să fii sfânt. Acum poți să întrebi: cu cine să mă căsătoresc, ce slujbă să am, ce școală, ce una, ce alta? Când ai început să te supui voii lui Dumnezeu care ți-a fost descoperită, atunci poți să Îi ceri lui Dumnezeu să îți arate partea care nu a fost descoperită. Însă mai există un al patrulea principiu și îl voi menționa doar, pentru că timpul nostru a trecut: supunere, supunere. 1 Petru 2. Din nou este foarte clar. Spune în 1 Petru 2: „Fiți supuși oricărei stăpâniri omenești, pentru Domnul: atât împăratului, ca înalt stăpânitor, cât şi dregătorilor, ca unii care sunt trimiși de el să pedepsească pe făcătorii de rele şi să laude pe cei ce fac bine.”

Apropo, din punct de vedere biblic, guvernul are o singură funcție dominantă. Guvernul, așa cum îl știm noi în America și în restul lumii; este mult mai mult decât ce a intenționat Dumnezeu să facă un guvern; guvernul a fost instituit ca să îi pedepsească pe făcătorii de rele și să îi laude pe cei care fac binele. În esență pentru aceasta a fost instituit. Pentru protecția oamenilor și ca să nu trăim într-o societate în care supraviețuiește cel mai puternic. Așadar el spune că trebuie să te supui autorității pentru că a fost rânduită de Dumnezeu, așa cum spune în Romani 13. Versetul 15: „Căci voia lui Dumnezeu este, ca, făcând ce este bine, să astupați gura oamenilor neștiutori şi proști.”

Dacă ești supus societății, nu ne așteptăm ca societatea să fie una duhovnicească. Societatea nu este o una care să Îl cinstească pe Cristos, nici societatea din vremea lui Petru nu a fost. Te supui instituției guvernamentale și le închizi gura celor care îi critică pe creștini. Este așa de trist astăzi că atât de mulți creștini sunt prinși în a face lobby politic și în toată această încurcătură a guvernului astfel că ei Îl necinstesc pe Isus Cristos, pentru că lumea începe să ne vadă ca pe un alt partid politic, în loc să ne vadă ca fiind cei care poartă un mesaj al răscumpărării. Dacă vrem să astupăm gura criticilor, atunci trebuie să trăim vieți duhovnicești. Acesta este unul din motivele pentru care am scris această carte: Why The Government Can’t Save You - De ce guvernul nu poate să te mântuiască, ca să îi întorc pe creștini înapoi la calea dreaptă. Însă este voia lui Dumnezeu ca noi să trăim vieți duhovnicești într-o societate ne-duhovnicească și să ne supunem autorităților când acestea susțin standardul a ceea ce este bine și rău. Cu alte cuvinte, să facem ce este bine în societatea noastră.

Așadar, să fii mântuit, să fii umplut de Duhul, să fii sfințit și să faci ce este bine ca cetățean în societate și să te supui autorităților. Mai este un al cincilea aspect, cu „S” – în schița mea: suferința. Aici în 1 Petru, putem să ne uităm la capitolul 3, versetul 17: „Căci este mai bine, dacă aşa este voia lui Dumnezeu, să suferiți pentru că faceți binele decât pentru că faceți răul!” Acum, aș dori să vă spun, dragilor, acest lucru este foarte important. Dacă vreți să faceți voia lui Dumnezeu, a fi mântuit, a fi plin de Duhul, a fi sfințit și a fi supus, exisă o coliziune la un moment dat pentru că dacă tu trăiești o astfel de viață, vei intra în conflict cu oamenii din jurul tău care nu trăiesc o astfel de viață. Ce se va întâmpla este că va veni persecuția. Va veni un anumit gen de suferință. Poate fi o încercare de foc, așa cum spune în capitolul 4, versetul 12. Adică poate fi ceva foarte, foarte serios.

Așa că putem suferi. Din capitolul 5, versetul 10 aflăm că putem suferi puțină vreme aici în această viață, după voia lui Dumnezeu. Și știm că Dumnezeu folosește suferința ca să ne desăvârșească și să ne formeze și să ne smerească, și să ne ajute să fim mai dedicați rugăciunii și să ne încredem mai mult în El, și de asemenea să își arate harul Său în noi. Însă ceea ce spune de fapt, dragilor, este să nu ne compromitem pentru că modul în care ne putem atenua suferința este prin compromis,

nu-i așa? Este greu să îți trăiești viața de creștin în familia ta, așa că te compromiți. Este dificil să îți trăiești viața de creștin la școală, așa că îți ții gura închisă și te compromiți. Este greu să îți trăiești viața de creștin cu prietenii tăi, așa că te compromiți – la locul de muncă sau oriunde ar fi. Voia lui Dumnezeu este că dacă suferi, să suferi făcând ce este bine. Continuă să faci ceea ce este corect, să crezi ceea ce este corect, să proclami ce este corect, și dacă trebuie să suferi, atunci să suferi. Este un mesaj dificil de primit în ziua de azi, pentru că biserica a fost scutită de toate astea.

Suntem într-o avalanșă a declinului în biserica evanghelică de azi. Sunt trei pași în acest declin. Le-am predicat asta săptămâni la rând în fiecare zi studenților la seminar și le spuneam că sunt trei feluri de metode de predicare care arată dezintegrarea Bisericii, iar noi ne aflăm acum în acest proces. Numărul unu, există o predicare biblică, care este, ascultați, doctrină biblică îmbrăcată biblic. Asta înseamnă că predici adevărul Scripturii prin Scriptură. Înțelegeți asta? Asta este predicarea expozitivă a Bibliei. Cu alte cuvinte, oferi adevărul biblic în haina Bibliei, și Dumnezeu ne-a dat adevărul divin și l-a îmbrăcat în haina Scripturii, nu-i așa?

L-a pus în profeți și în Lege și în scrierile sfinte ale Vechiului Testament. L-a pus în Evanghelii și în narațiunea din Fapte, și L-a pus în epistole și ni l-a pus în Apocalipsa, îmbrăcat în haina Scripturii. Așadar, Biblia îmbracă adevărul divin. Când Biserica este puternică și sănătoasă, vei auzi doctrina biblică predicată în haina Bibliei pentru că așa a dat-o Dumnezeu. Vei auzi Biblia predicată expozitiv. Azi nu prea mai auzi așa ceva. Va trebui să cauți mult și din greu ca să auzi asta.

Noul val spune: „Oamenilor nu le mai place Biblia. Ei nu se mai relaționează la Biblie. Ei nu se pot conecta la Biblie. Este o paradigmă antică. Ei nu mai pot gândi în acel fel. Așa că noi credem, și încă suntem evanghelici, și credem încă în adevărul Bibliei, însă trebuie să îl dezbrăcăm de haina Bibliei. Așa că predicăm despre Chicago Bulls și mai adăugăm în mesajul despre Michael Jordan și despre Chicago Bulls, ceva din adevărul divin. Sau predicăm ceva despre o pildă pe care am inventat-o, o narațiune pe care am inventat-o sau orice altceva ar putea fi. Sau predicăm despre implicațiile teologice ale lui Harry Potter sau altceva.” Apuci și predici tot ceea ce zboară prin cultură.

Tu spui că ești evanghelic. Rămâi lângă adevărul evanghelic, însă l-ai dezbrăcat de haina Bibliei, și l-ai îmbrăcat în haina culturii. Poate spui: „În acest fel vom câștiga cultura.” Adevărul este că, de fapt, tu te-ai îndepărtat de Cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu ne-a dat adevărul Bibliei în haina Bibliei pentru că așa a vrut să fie învățat. Urmează următorul pas, tu deja ai dezbrăcat acel adevăr de haina Bibliei. Următorul pas e compromisul, renunți la adevăr. Acesta este pasul al treilea, și deja ne îndreptăm rapid către asta. Acesta este compromisul.

Așadar, ce vrea Dumnezeu de la noi în acest caz? El vrea doctrină biblică în haine biblice fără compromis, iar asta poate conduce la suferință.

Așadar, care este voia lui Dumnezeu pentru viața ta? Să fii mântuit, să fii umplut de Duhul, să fii sfințit, să fii supus, să trăiești neprihănit în societate și să fii dispus să suferi pentru că nu vei compromite adevărul. Aceasta este voia lui Dumnezeu pentru viața ta. Poate spui: „Acest lucru nu este foarte util. Încă nu știu unde sunt acum. Nu înțelegi. Trebuie să iau o decizie până mâine. Ce vrei să îmi spui?”

Ei bine, mai am un aspect, și anume să spui mulțumesc. 1 Tesaloniceni 5:18: „Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.” Oare este greu? Nu este greu. Așadar, fii mântuit, fii plin de Duhul, fii sfânt, fii supus, nu te compromite, fii dispus să suferi, și spune mulțumesc pentru toate. Fără amărăciune, fără să te plângi, fără nemulțumire, fără dezamăgire. Să accepți fiecare lucru care vine în viața ta ca fiind adus pentru binele tău și pentru slava Lui și să ai o inimă mulțumită. Asta este. Asta spune Dumnezeu cu privire la voia Lui. Însă tu spui: „Dar, dar, dar, dar cum rămâne cu mine?” Ești gata pentru asta? Dacă ești mântuit, dacă ești plin de Duhul, dacă te sfințești, dacă ești supus, dacă suferi și dacă ești mulțumitor, știi care este voia lui Dumnezeu? Orice faci de acum încolo. Îți place? Fă orice vrei să faci. Doar du-te și fă ce vrei să faci. Poate spui: „Cred că glumești?” Nu, nu glumesc.

„Ce vrei să spui? Nu pot să merg și să fac tot ce vreau!” Ba da, poți, pentru că dacă așa trăiești, ghici cine este în controlul dorințelor tale? Hm. Vezi, acesta este Psalmul 37:4: „Domnul să-ți fie desfătarea”. Este desfătarea ta. Ești consumat de lumina din El. Dorești voia Lui din inimă. Faci toate aceste lucruri și El îți va da ce? De ce? Pentru că El este în controlul lor, pentru că dorințele pe care le ai sunt dorințele pe care El le are. Așa că du-te și fă ce vrei. Oamenii îmi spun „De ce ai venit la Grace Church?” Pentru că așa am vrut. Nu am auzit nicio voce, cu excepția soției. Ea a spus „Du-te acolo”. Însă nu am auzit nicio voce supranaturală. Am venit pentru că am vrut să vin. Nu am auzit niciun fel de voci. Fac ceea ce vreau să fac și simt că aceste dorințe se potrivesc în cadrul trăirii unei vieți sfinte, și că Dumnezeu plantează dorința. Când spune „și îți va da tot ce îți dorește inima”, nu înseamnă că îți va da ceea ce vrei. Ci înseamnă că te va face să dorești ceea ce dorește El. Așa că du-te și fă ce vrei, dacă inima ta este în regulă. Este asta o veste bună? Este asta libertate? Însă trebuie să fii ascultător față de modelul stabilit. Să ne rugăm.

Tată, Îți mulțumesc că atunci când am început, așa cum spune în Geneza 24:27: „Domnul m-a îndreptat”, din moment ce pornim pe direcția pe care o dorim, Tu să preiei controlul și să ne conduci și să ne aduci în acel loc perfect al voii Tale. Ajută-ne să împlinim ceea ce știm că ai descoperit deja ca să ne putem bucura în a fi liberi să facem ceea este specific pentru viețile noastre. Pe măsură ce ne continuăm dorințele pe care ni le-ai așezat în inimă, condu-ne în acel loc perfect al împlinirii. Te slăvim în Numele lui Cristos. Amin.

SFÂRȘIT