Deschideți Scriptura dacă doriți la Geneza capitolul 1. În sfârșit vom ajunge la secțiunea despre origini din Geneza 1 și apoi puțin în capitolul 2, căreia îi vom acorda atenție în studiul nostru în săptămânile următoare. Biblia începe cu o declarație monumentală: „La început Dumnezeu a făcut cerurile și pământul”. Cu această afirmație, Cuvântul lui Dumnezeu, Sfânta Scriptură, afirmă existența universului și a tot ce este în el ca produs al actului creator al lui Dumnezeu. Este o afirmație foarte importantă.

Și vreau să subliniez încă o dată că acest verset afirmă existența universului și a tot ceea ce este în el ca produs al actului creator al lui Dumnezeu. În acest verset ni se prezintă că evoluția, teoria dominantă a științei, nu este adevărată. Cele ce există, există nu pentru că au evoluat, ci pentru că Dumnezeu le-a creat. În ultimele săptămâni, am încercat să arătăm că evoluția nu este științifică, evoluția nu este logică, evoluția este imposibilă și irațională. Și am subliniat faptul că nu au existat niciodată dovezi că materia la orice nivel chimic se poate organiza sau se va organiza de la sine.

Chiar și atunci când este energizată şi lăsată să se organizeze singură, să evolueze către o existență viabilă și una continuu superioară, iar în final să ajungă la viața umană, nu a existat niciodată vreo dovadă că materia poate face asta. În urmă cu peste 100 de ani, Louis Pasteur a demonstrat că biogeneza spontană nu poate avea loc. O celulă nu își poate crește complexitatea. O celulă nu poate adăuga informațiile necesare în ADN-ul său sau în codul său genetic pentru a ajunge la un nivel superior. Asta este imposibil; așa ceva nu s-a făcut niciodată; și nu s-a văzut niciodată; pentru că nimic nu evoluează spre o formă superioară.

De fapt, selecția naturală, care a fost un proces pe care s-a sprijinit Darwin, selecția naturală sau procesul de schimbare sau mutație este întotdeauna în jos și niciodată în sus. Viețile individuale care variază prea mult faţă de caracteristicile speciei respective se degradează, aceasta este legea entropiei. Astfel, mutanții nu îmbunătățesc specia. Ci mai degrabă sunt în declin, și în mod inevitabil mor la nivel celular. Prin urmare selecția naturală merge doar în jos și nu în sus, iar selecția naturală împiedică de fapt evoluția să aibă loc.

Nicio specie nu este capabilă să meargă în sus, ci mai degrabă va merge în jos prin scăderea informației sale printr-un eveniment entropic care o trimite în dezorganizare, dar nu poate genera în niciun fel creștere, pentru că nu poate să ajungă la informații noi. Adevărul este că speciile se sting. Sincer, există milioane de specii care au murit în această lume până acum și sunt mii, ne spun ei, care dispar în fiecare zi. Au fost mai multe specii față de câte există acum, au fost specii în trecut pe care nu le avem astăzi, cum ar fi dinozaurii.

S-ar putea să fi existat și alte tipuri de maimuțe și alte tipuri de mamifere ca specii, precum și insecte, păsări, șerpi sau viețuitoare ale mării însă toate acestea s-au stins. Ele pot părea că sunt legături între diverse specii, dar nu a existat niciodată o dovadă că un anumit tip de specie poate deveni o alta, cu atât mai puțin o specie cu un tip de viață mai înalt. Ceea ce pare a fi un fel de legătură intermediară găsită în orice fel de câmp de vertebre sau câmp de fosile, nu poate fi nimic altceva decât o simplă specie străveche care a dispărut, așa cum se întâmplă în cazul a mii de specii tot timpul.

Evoluția cu ale sale teorii: a haosului și a materiei neinteligente care există în caracteristici aleatorii, care se organizează întâmplător în forme extrem de complexe și în cele din urmă la nivelul inteligenței și personalității umane este atât de absurdă, și atât de imposibilă, și atât de inexactă din punct de vedere științific încât nicio persoană sinceră nu ar putea crede așa ceva. Evoluția este o încălcare a tot ceea ce știința modernă știe că este adevărat. Pe de altă parte, nu avem nevoie de evoluție pentru a explica nimic, pentru că tocmai am citit în Geneza 1:1 cum s-a întâmplat. Materia anorganică nu se poate organiza în forme superioare pentru a deveni materie organică. Materia organică nu se poate organiza prin caracteristici aleatorii pentru a deveni mai complexă și în cele din urmă să ajungă la nivelul inteligenței și personalității umane; asta nu se poate și nu se întâmplă.

Oamenii întreabă, și asta este o perspectivă foarte populară astăzi, dacă nu ar fi fost posibil ca Dumnezeu, noi Îl recunoaștem pe Dumnezeu, recunoaștem existența unui creator, dar oare Dumnezeu nu ar fi putut să folosească evoluția după ce a creat materia originală? Nu ar fi putut Dumnezeu să folosească evoluția în sensul evoluției teiste? Nu, Dumnezeu nu ar fi putut folosi evoluția, pentru că evoluția este imposibilă. Evoluția presupune că materia se poate organiza prin ea însăși astfel încât să progreseze de la sine. A.E. Wilder Smith, un strălucit om de știință care a făcut o lucrare de-a dreptul inovatoare cu acest subiect și care este un creaționist convins, a scris: „Informația necesară pentru a construi omul nu rezidă în puținele elemente necesare pentru a-l compune”.

Omul nu poate fi explicat nici măcar prin componentele la care poate fi redus într-un laborator. Informația genetică nu poate veni de nicăieri, informația genetică nu poate apărea spontan. Nici materia însăși nu poate opera pentru a se organiza în ceva cu un nivel mai înalt de complexitate. Ați înțeles ideea. Totul necesită informații din exterior. Inteligența este esențială pentru toată materia și pentru toată energia. Totul necesită informații dintr-o sursă inteligentă, dătătoare de viață, și anume Dumnezeu. Și nu ar trebui să existe nicio întrebare cu privire la felul în care a apărut universul. Avem un răspuns cât se poate de clar chiar în primul verset al Bibliei.

Sunt convins și cred că este corect să spunem că dacă ar exista o altă teorie decât evoluția, cu excepția creației divine, dacă ar exista altceva decât creația sau evoluția divină, oamenii de știință ar deveni adepții ei. Oamenii de știință ar accepta bucuroși o explicație mai rațională decât să continue să postuleze evoluția, dar nu au altă alternativă decât creația divină și asta este inacceptabil pentru omul păcătos, deoarece Creatorul este și autoritatea morală a universului și judecătorul tuturor oamenilor.

Evoluția nu are absolut nicio logică. Pe de altă parte, Biblia are. Acum, începând cu versetul 2, primul capitol al Bibliei vine ca o continuare a versetului 1. Versetul 1 spune că: „Dumnezeu a făcut cerurile și pământul”, iar începând din versetul 2 aflăm cum.

„Pământul era pustiu și gol, și peste fața adâncului de ape era întuneric” – sau peste suprafața adâncului – „și Duhul lui Dumnezeu se mișca deasupra apelor. Atunci Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!”; și a fost lumină. Dumnezeu a văzut că lumina era bună; și Dumnezeu a despărțit lumina de întuneric.

Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel a fost o seară și apoi a fost dimineață, aceasta a fost ziua întâi. Dumnezeu a zis: „Să fie o întindere între ape și ea să despartă apele de ape”. Și Dumnezeu a făcut întinderea și ea a despărțit apele care sunt dedesubtul întinderii de apele care sunt deasupra întinderii; Și așa a fost. Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel fost seară și apoi a fost dimineață, aceasta a fost ziua a doua. Dumnezeu a zis: „Să se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerurilor și să se arate uscatul”; si așa a fost.

Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar grămada de ape a numit-o mări; Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. Apoi Dumnezeu a zis: „Să dea pământul verdeață, iarbă cu sămânță, pomi roditori care să facă rod după soiul lor, și care să aibă în ei sămânța lor pe pământ”; și așa a fost. Pământul a dat verdeață, iarbă cu sămânță după soiul ei și pomi care fac rod și care au sămânța în ei, după soiul lor; Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. Astfel a fost o seară și apoi a fost o dimineață, aceasta a fost ziua a treia.

Dumnezeu a zis: „Să fie niște luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte, ei să fie niște semne care să arate vremile, zilele și anii; și să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul”; și așa a fost. Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, și anume luminătorul cel mai mare ca să stăpânească ziua și luminătorul cel mai mic ca să stăpânească noaptea; a făcut și stelele. Dumnezeu i-a așezat în întinderea cerului ca să lumineze pământul, ca să despartă ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric; Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. Astfel a fost o seară și apoi a fost o dimineață, aceasta a fost ziua a patra. Dumnezeu a zis: „Să mișune apele de viețuitoare, și să zboare păsări deasupra pământului pe întinderea cerului”.

Dumnezeu a făcut peștii cei mari și toate viețuitoarele care se mișcă, și de care mișună apele după soiurile lor, a făcut și orice pasăre înaripată după soiul ei; Dumnezeu a văzut că erau bune. Dumnezeu le-a binecuvântat și a zis: „Creșteți, înmulțiți-vă și umpleți apele mărilor, să se înmulțească și păsările pe pământ”. Astfel a fost seară și apoi a fost o dimineață, aceasta a fost ziua a cincea. Dumnezeu a zis: „Să dea pământul viețuitoare după soiul lor: vite, târâtoare și fiare pământești după soiul lor”; si așa a fost. Dumnezeu a făcut fiarele pământului după soiul lor, vitele după soiul lor și toate târâtoarele pământului după soiul lor; Dumnezeu a văzut că erau bune.

Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peștii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul și peste toate târâtoarele care se mișcă pe pământ”. Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut. Dumnezeu i-a binecuvântat, și Dumnezeu le-a zis: „Creșteți, înmulțiți-vă, umpleți pământul și supuneți-l; și stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului și peste orice viețuitoare care se mișcă pe pământ”. Și Dumnezeu a zis: „Iată, că v-am dat orice iarbă care face sămânță și care este pe fața întregului pământ și orice pom care are în el rod cu sămânță; aceasta să fie hrana voastră. Iar tuturor fiarelor pământului, tuturor păsărilor cerului și tuturor vietăților care se mișcă pe pământ care au în ele o suflare de viață, le-am dat ca hrană toată iarba verde”. Și așa a fost.

Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse și iată că erau foarte bune. Astfel a fost seară și apoi a fost o dimineață, aceasta a fost ziua a șasea. Astfel au fost sfârșite cerurile și pământul și toate oștirea lor. În ziua a șaptea, Dumnezeu și-a sfârșit lucrarea pe care o făcuse și S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. Atunci Dumnezeu a binecuvântat ziua a șaptea și a sfințit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise și o făcuse”.

Așadar aceasta este relatarea exactă, a martorilor oculari, despre crearea universului. Relatarea creației este prezentată de la Geneza 1:1 până la Geneza 2:3, iar schița cărții Genezei se împarte în două părți.

În prima parte este prezentată creația, Geneza 1:1 până la 2:3. În a doua parte sunt prezentate genealogiile. Începând din capitolul 2, versetul 4, începeți să urmăriți istoria omului. Mai întâi este prezentată creația de la 1:1 până la 2:3; după care începând cu 2:4 se poate urmări până la sfârșitul cărții Geneza istoria omului din perioada patriarhală. Am putea spune atunci că Geneza 1:1 oferă o relatare generală și cuprinzătoare despre creație, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul. Nu poți face o declarație mai amplă decât asta; acoperă totul.

Acesta este un mod de a spune că Dumnezeu a creat toate lucrurile în acest univers. Tot ceea ce există, fie că vorbim despre galaxii, fie că vorbim despre nebuloase sau sisteme solare, fie că vorbim despre acele lucruri care se află la cele mai îndepărtate părți ale universului în spațiu, fie că vorbim despre cel mai mic grăunte de nisip sau fie că vorbim despre o bacterie de pe planeta pământ, absolut totul a fost creat de Dumnezeu. El este Creatorul tuturor lucrurilor vizibile și invizibile. Toate lucrurile înseamnă totul, de la diferite ranguri de îngeri, la orice formă de viață, de la balene și elefanți la viruși, totul.

Toate lucrurile includ orice formă de energie, fiecare formă de materie, viteza luminii, structura nucleară, electromagnetismul, gravitația, fiecare lege prin care funcționează natura a fost inițiată în cadrul acestei creații. Toate lucrurile. În spatele creării tuturor lucrurilor în univers stă Dumnezeul viu care a existat veșnic ca Dumnezeu, dar nu a fost întotdeauna Creator. Dar aici El devine Creator și El creează totul, absolut totul. Începând din capitolul 2, versetul 4, după cum am spus, El îl scoate pe om în evidenţă și se întoarce la crearea omului după care spune povestea omului, care se întinde chiar până la sfârșitul Scripturii.

Dar acesta este singura relatare a unui martor ocular al creației, Geneza 1:1 până la 2:3. Nu este o alegorie. Nu există nimic în textul ebraic sau în textul englez, de altfel, care să indice că aceasta este o poveste fantezistă, sau că este un fel de imagine alegorică. Nu există nimic aici care să indice că aceasta este un fel de poezie mistică sau că este un anumit stil liric, literar, care este altceva decât istorie reală. Pentru a vă ajuta să înțelegeți, aceasta este istorie pură exprimată de Dumnezeu și scrisă de Moise. Creatorul Însuși i-a dat lui Moise această relatare exactă a istoriei.

Noi acceptăm Scriptura ca fiind inspirată de Dumnezeu și inerentă și nu există nimic în acest text care să indice că este altceva decât pură istorie. Acum, când se spune în versetul 1: „La început, Dumnezeu a creat”, se folosește cuvântul barah. Barah atunci când este folosit în - ceea ce se numește rădăcina kahl din limba ebraică este folosit în Scriptură numai cu referire la lucrarea divină a lui Dumnezeu. Are o unicitate aici, iar acea unicitate este aspectul absolut al său. În principiu, înseamnă că Dumnezeul infinit, etern, personal și triunic al universului a adus în existență lucruri care nu existau înainte de acest moment. El a creat - în latină se spune ex nihilo, „din nimic”. Adică nu a existat un material preexistent. Evrei 11:3 spune: „Prin credință pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, așa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd”.

Lucrurile pe care le vedem în universul creat nu au fost făcute din altceva. Au fost făcute din nimic, ex nihilo, fără vreun material preexistent. Deci este un mod de a spune că totul în jurul nostru, corpul tău, banca pe care stai, clădirea în care te afli, străzile din jurul nostru, copacii, florile, orașul, statul, națiunea, continentul, lumea - toate - stelele, luna, totul. Tot ce poți vedea; tot ce nu poți vedea, protozoare, amibe sau pur şi simplu praf. Orice aranjament al materiei a venit în existență instantaneu, nu dintr-un material preexistent. Nu au apărut din lucruri care se văd; au ieșit din nimic.

Geneza este singura consemnare a creației; este singura sursă de informații despre creație. Acum, când ne uităm la acest prim verset, haideți să punem trei întrebări! Consider că acestea sunt întrebări fascinante și cred că le vei descoperi pe măsură ce înaintăm. Prima întrebare, cum? Cum a creat Dumnezeu, prin ce metodă? V-am sugerat deja că nu ar fi putut folosi evoluția din două motive. Afirmăm că, mai întâi, textul din Geneza 1 nu lasă loc pentru evoluție, iar în al doilea rând, evoluția nu are loc.

Cum a făcut-o? Cum a făcut Dumnezeu asta? Foarte simplu într-adevăr; versetul 3: „Dumnezeu a zis: „Să fie lumină”; și a fost lumină”. Versetul 6, „Dumnezeu a zis: „Să fie o întindere între ape, și ea să despartă apele de ape”” și așa a fost. Versetul 9, „Dumnezeu a zis: „Să se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului și să se arate uscatul”; și așa a fost.” Versetul 11, „Apoi Dumnezeu a zis: „Să dea pământul verdeață, iarbă cu sămânță, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor, și care au sămânța în ei”; și așa a fost”.

Versetul 14: „Dumnezeu a zis: „Să fie niște luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte, și să fie niște semne care să arate vremile, zilele și anii; și să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul”; și așa a fost”. Versetul 20, „Dumnezeu a zis: „Să mișune apele de viețuitoare și să zboare păsări deasupra pământului, pe întinderea cerului”, și continuă să vorbească despre această creație, și Dumnezeu a văzut că erau bune. Apoi, în versetul 24, „Dumnezeu a zis: „Să dea pământul viețuitoare după soiul lor: vite, târâtoare și fiare pământești, după soiul lor”; și așa a fost”. Versetul 26, „Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om”. Cum a făcut Dumnezeu asta? Care a fost metoda Lui? El a vorbit. El a zis. El a zis să existe totul din nimic. Acesta este Dumnezeu.

Psalmul 33, 6 și 9: „Cerurile au fost făcute prin cuvântul Domnului și toată oștirea lor prin suflarea gurii Lui, căci El zice și se face, poruncește și ce poruncește ia ființă”. Aceasta este afirmația psalmistului despre relatarea creației din Geneza. Dumnezeu a zis să fie, să fie, să fie, și de fiecare dată când El a spus asta, a fost. Asta este ceea ce noi numim creație prin decret. Ceea ce El a dorit a rostit și astfel lucrul respectiv a început să existe. Psalmul 148:5 spune: „El a poruncit (vorbit) și au fost făcute”. De aici a venit totul. Nu a existat nimic în sine, ci prin voia lui Dumnezeu există toate. El a poruncit (vorbit) și toate au luat ființă. Acesta este relatarea divină a creației.

În Marcu 13:19 se vorbește despre începutul creației pe care Dumnezeu a creat-o, doar în cazul în care cineva ar putea pune asta la îndoială. Avem o astfel de prezentare în Noul Testament, accentul pus pe faptul că Dumnezeu a creat. Matei 19:4: „Oare n-ați citit că Ziditorul de la început i-a făcut parte bărbătească și parte femeiască?” Din nou și din nou Scriptura face referire la Dumnezeu drept Creator. Romani 1 spune că este atât de evident că Dumnezeu este Creatorul astfel că deși nu vezi nu ai nicio scuză. Coloseni, acel extraordinar prim capitol, unde în versetul 16, se spune: „Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile, care sunt în ​​ceruri, și pe pământ, cele văzute și cele nevăzute, fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri – toate au fost făcute prin El și pentru El”.

Asta rezumă tot. Aceasta este întotdeauna afirmația biblică, a Noului Testament și a Vechiului Testament cu privire la Dumnezeu drept Creator. Evrei 1:10: „Și iarăși, la început, Tu, Doamne ai întemeiat pământul, și cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale”. Vreau să subliniez că Scriptura Îl prezintă continuu pe Dumnezeu drept Creator, iar El a creat totul pur și simplu prin voința Sa după care a zis și toate au venit în existență. Ascultați ce zice Romani 4:17, avem aici o altă mărturie, care spune: „După cum este scris, Te-am rânduit să fii Tatăl multor neamuri. El adică este Tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu, în care am crezut”, și iată definiția lui Dumnezeu: „Dumnezeu care înviază morții”. Și acum ascultați, „și cheamă lucrurile care nu sunt ca și cum ar fi”. Asta spune în Romani 4:17.

Creația este Dumnezeu care cheamă în existență ceea ce nu există. Iar evoluția nu are loc aici. Evoluția este ceva ce pare ca o modificare, din ceva în altceva; asta nu este creație. Într-un anumit punct al eternității, Dumnezeul veșnic a rostit aducând totul în existență, alcătuit din componente care nu au mai existat până atunci. Prin urmare, spunem că spațiul material, timpul, universul au avut un început absolut. Nu un fel de început relativ, și sincer – întorcându-ne la Geneza – sensul clar al Genezei 1:1 nu poate fi contestat. Este absolut inconfundabil.

La început Dumnezeu a creat totul, totul. Sfântul Augustin a scris în Confensiunile sale: „Căci i-ai creat din nimic, nu din propria Ta substanță sau dintr-o materie care nu a fost creată de Tine însuți sau care exista deja. Ci din materia pe care ai creat-o în același timp cu lucrurile pe care le-ai făcut din ea, deoarece nu a existat nicio unitate de timp înainte să dai formă acestei materii fără formă”. Nu a existat niciun material preexistent. Nu există nimic pe care Dumnezeu să nu-l fi creat. Ioan 1:3, „Toate lucrurile au fost făcute prin El și, nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El”.

Nu există ceva pe care Dumnezeu să nu-l fi creat. Aceasta este o porțiune a Scripturii foarte, foarte clară. Întoarceți puțin la Geneza 1 pentru că vreau să vă aduc aminte de ceva care e foarte important. Toată creația a început și s-a încheiat în șase zile, în mod clar. Nu există niciun argument împotriva acestui lucru. Uitați-vă la capitolul 2, cu versetul 2, „În ziua a șaptea, Dumnezeu și-a sfârșit lucrarea pe care o făcuse și în ziua a șaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse”. El a creat întregul univers din nimic, din niciun material preexistent, și a făcut-o în șase zile. Știm asta din versetul 5.

În prima zi a creat lumina și se menționează că a fost seară și apoi a fost dimineață, aceasta a fost ziua întâi. Doar pentru a fi sigur că nu înțelegem greșit, El spune că a fost o zi, iar apoi doar pentru a te asigura că știi exact la ce se referă, se menționează că a fost genul de zi care are o seară și o dimineață. Ce fel de zi este asta? Asta este, practic, ceea ce numim o zi solară. Este doar o zi normală, obișnuită, ca toate zilele. Acum vreau să vă spun ceva. Dumnezeu a făcut toate acestea în șase zile, versetul opt spune că a fost o seară și apoi a fost o dimineață, aceasta a fost ziua a doua, iar versetul 13 spune că a fost o seară și apoi a fost o dimineață aceasta a fost ziua a treia și textul continuă în felul acesta.

Versetul 19, a fost seară și dimineață în ziua a patra. Versetul 23, a fost seară și apoi a fost o dimineață în ziua a cincea, iar versetul 31, a fost seară și apoi a fost o dimineață în ziua a șasea. Vorbește despre șase zile normale, obișnuite; la fel cum înțelegem acum că sunt zilele. Întreaga creație, prieteni, s-a încheiat în a șasea zi, iar Biblia, și asta este foarte important de știut și anume că Biblia vorbește întotdeauna despre creație ca despre un eveniment trecut. Păstrați asta în mintea voastră; Biblia vorbește întotdeauna despre creație ca despre un eveniment trecut. Evoluția vorbește despre creație ca fiind continuă; se întâmplă mereu; însă acesta nu este niciodată modul în care Biblia se referă la creație.

Evrei 4:3 spune: „Lucrările Lui fuseseră isprăvite încă de la întemeierea lumii”. Evrei 4:10: „Fiindcă cine intră în odihna Lui, se odihnește și el (de lucrările lui) cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale”. Biblia vede întotdeauna creația ca fiind completă și încheiată. Este un eveniment trecut. Dumnezeu a finalizat creația, fără a adăuga niciodată ceva la acea creație originală. În ziua a șaptea, El S-a odihnit după creație și a continuat să se odihnească de cele create. Acuma veți întreba: Dar ce face El acum? Nu mai creează; conservă. Vreți să înțelegeți cursul lucrurilor? Creație, în Geneza. Apoi conservare - El susține toate lucrurile prin cuvântul puterii Sale.

Împărăția milenară, restaurare; când el restabilește pământul așa cum îl cunoaștem și universul înapoi la caracterul său edenic sau aproape edenic. Așadar avem creație, conservare, restaurare. În cele din urmă, re-crearea se referă la noul cer și noul pământ. Dar creația este un eveniment trecut; conservarea este una actuală. Restaurarea este una viitoare, care se va desfășura în mileniu, iar re-crearea este noul cer și noul pământ. Lucrarea creației este încheiată, iar Biblia vorbește întotdeauna despre creație ca despre un eveniment trecut; nu este un eveniment în desfășurare. Evoluția cere o tranziție continuă, chiar și evoluționiștii teiști care spun că Biblia are un proces evolutiv al necesității care continuă și continuă și care aparent aduce la viață lucruri noi.

Dar Dumnezeu a creat totul în șase zile, nu există nicio evoluție în acel capitol, nu există niciun indiciu de evoluție nicăieri în acest capitol. Nu există loc pentru o teorie evoluționistă pentru că vorbim aici de zile. Versetul 31: „Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse și iată că erau foarte bune”. Dumnezeu și-a încheiat creația în șase zile și a spus „Toate sunt foarte bune”. Acum, ce a însemnat asta - că nimic nu a fost rău. Nimic rău se referă la faptul că nimic nu a fost inferior, nimic nu a murit, nimic - ca plantele pe care le plantezi - nimic nu s-a stins. Știi de ce; pentru că nu a existat moarte, nu a fost moarte.

Vedeți, când Dumnezeu și-a încheiat creația, El s-a uitat la toate. De fapt, se spune de mai multe ori că a văzut că erau foarte bune. El S-a uitat la tot ce făcuse și iată că erau foarte bune. Nimic nu era inferior, nimic nu murea, nimic nu se stingea sau nu era ucis în lupta pentru supraviețuirea celui mai puternic. Dacă ar fi implicat creația un proces evolutiv, atunci Dumnezeu ar fi trebuit să spună la sfârșit că binele a reușit. El nu a spus asta și cum ar fi putut exista miliarde și miliarde de ani în evoluție, miliarde de ani de luptă, moarte și supraviețuire, într-o lume în care nu exista blestem.

Într-o lume în care nu a existat moarte; nici măcar nu aveți moarte până în capitolul 3 al cărții Geneza. Apostolul Pavel explică în epistola către Romani că moartea a intrat în lume prin păcat. Nu a existat niciun păcat în acea creație perfectă. Și pentru că nu a existat păcat; nu putea să existe nici moarte, așa că nu se putea ca plantele și animalele să moară. Fără cădere, nu a existat păcat; fără păcat, nu a existat moarte; fără moarte, nu a existat evoluție. A venit căderea și a introdus moartea, iar moartea a introdus legea termodinamicii, entropia, dezintegrarea și dezordinea. Dar în acel moment nu exista așa ceva.

Așadar, nu există nicio modalitate de a insera evoluția în mod legitim în acest text. Și încă un lucru, când Dumnezeu a făcut totul, El a făcut ca totul să crească complet. Vechea întrebare: „Ce a fost mai întâi, oul sau găina?” Vreți răspunsul? Știți răspunsul? - găina, matură. Dumnezeu nu a aruncat pur și simplu semințe în toate direcțiile și specii de viață nenăscute. El a făcut o creație absolută și complet matură, complet matură, care era capabilă atunci să se reproducă, să-și susțină viața, de aceea El a spus că toate sunt foarte bune.

Deci, cum a realizat Dumnezeu creația? El a zis și totul a luat ființă și a făcut asta în șase zile. Nu există nicio cale de a ocoli asta. Doar ca să vă ajut puțin cu asta, oamenii spun: Dar oare cuvântul folosit pentru a descrie o zi? Nu poate să însemne altceva? Este un cuvânt ebraic vechi simplu, yom, care înseamnă zi. Este folosit în Biblie pentru a face referire la o zi solară normală de 24 de ore sau, uneori, pentru a se referi la porțiunea de lumină naturală a unei zile. Ai putea spune, voi fi plecat patru zile și vrei să spui patru zile atât ziua, cât și noaptea; sau ai putea spune cuiva: Aceasta a fost o zi frumoasă și te referi la partea cu lumină a acesteia. Folosești cuvântul în același mod în care l-au folosit evreii. Când yom, este modificat printr-un număr, Scriptura se referă fără excepție, universal, la o zi solară normală.

Acum, uneori, cuvântul zi este folosit în Scriptură pentru a se referi la o anumită perioadă de timp nedefinită cu precizie. Iov a spus: „Zilele mele sunt deșertăciune”. Psalmul 90, versetul 9 spune: „Zilele noastre trec, pier” și aici avem o perioadă definită. Însă înțelegem ce înseamnă asta, o perioadă de timp. Dar chiar și așa, ziua încă înseamnă o succesiune finită de zile normale, nu o vârstă vastă de ani milenari sau milioane de ani. Cred că poate cea mai puternică afirmație - și trebuie să fac asta pentru că s-ar putea să puneți întrebarea în care să ziceți de ce i-a luat lui Dumnezeu șase zile să creeze totul - De ce nu a făcut-o în șase minute sau șase secunde. Răspunsul este că Dumnezeu a făcut totul în șase zile pentru că a vrut să stabilească un model.

În Exodul capitolul 20, El ne oferă modelul: „Adu-ți aminte de ziua de odihnă ca să o sfințești. Să lucrezi șase zile și să-ți faci lucrul tău, dar ziua a șaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău; să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. Căci în șase zile a făcut Domnul cerurile, pământul și marea și tot ce este în ele, iar în ziua a șaptea S-a odihnit; de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă și a sfințit-o”.

Dumnezeu a vrut să stabilească un model pentru omenire, iar acel model presupune că lucrezi șase zile și să ai o zi pe care o pui deoparte să te odihnești, pentru a-ți reface trupul și pentru a te concentra pe închinarea înaintea lui Dumnezeu. Dumnezeu a ales să facă totul în șase zile pentru a stabili un model pentru noi. Acum, dacă în realitate I-ar fi luat miliarde de ani, atunci acest model ar fi ridicol. Lucrarea de creație a lui Dumnezeu a stabilit modelul pentru omul care poartă chipul Său; șase zile lucrezi și o zi te închini. Henry Morris în cartea sa The Genesis Record (Relatările cărții Geneza) spune: „Dumnezeu a numit lumina zi și întunericul l-a numit noapte. Ca și cum în așteptarea unei nedumeriri viitoare, Dumnezeu și-a definit cu atenție termenii. Prima dată când a folosit cuvântul zi, l-a definit drept lumină pentru a o deosebi de întunericul numit noapte. După ce a despărțit ziua și noaptea, Dumnezeu și-a încheiat lucrarea din prima zi. Seara și dimineața au fost prima zi. Aceeași formulă este folosită la încheierea fiecăreia dintre cele șase zile”, după cum v-am citit, „Este evident că durata fiecăreia dintre zile, inclusiv prima, a fost aceeași. Este clar că începând cu prima zi și continuând a existat o perioadă de succesiune ciclică de zile și nopți, perioade de lumină și perioade de întuneric”.

Nu există altă modalitate de a interpreta asta. Nicio altă modalitate absolut deloc. Atunci cum am ajuns să vorbim despre aceste vârste și despre miliarde de ani îndesate în Geneza? Nu din Geneza; ci vorbim despre factori din afara Scripturii. Vorbim despre o falsă teorie științifică impusă Bibliei, un criticism agresiv care atacă istoricitatea Bibliei și promovează filozofii umane distorsionate, centrate pe sine. Dar știți că teoria științifică falsă și criticile avansate venite de la scolasticii necredincioși i-au determinat pe savanții creștini să tortureze acest text cu interpretări nejustificate.

Nu există absolut nimic pe paginile din Geneza 1 și 2 care să permită altceva decât o creație în șase zile solare, a câte 24 de ore. Asta poate să-l jignească pe evoluționist, însă asta nu schimbă adevărul; și niciun om nu este în măsură să judece Biblia. De aceea să întrebăm când; să întrebăm când. Când s-a întâmplat asta? S-a întâmplat acum milioane și miliarde de ani? Știința obișnuia să spună că în urmă cu două miliarde de ani, dar acum au schimbat asta. Și înclină spre 20 de miliarde și cam în fiecare an acest proces devine mai lung. Vedeți, ei nu au văzut niciodată ceva evoluând de aceea ei cred că probabil a durat mai mult.

Dar dacă lucrurile nu evoluează, atunci ce fac? Nu fac nimic. Dacă lucrurile nu evoluează, dacă materia nu se organizează întâmplător într-o formă mai înaltă și mai superioară, dacă nu există dovezi că materia va face vreodată asta, ce poate realiza un timp mai îndelungat? Din moment ce nu există evoluție, nu este necesar să avem miliarde sau milioane de ani; tot ce ai nevoie sunt șase zile, de asta ai nevoie. Omul nu a evoluat în cele din urmă dintr-o maimuță după cinci miliarde de ani. El a fost creat în același interval de 24 de ore ca şi maimuțele.

Poate spui, dar cum rămâne cu fosilele, ce zici de fosile? Vă spun un lucru despre fosile, trebuie să fi fost formate după creație, nu înainte. Ele trebuiau formate după creație. Dați-mi voie să vă ofer o definiție științifică a fosilelor, a lucrurilor moarte, care au dispărut ca specie. Este profund, dar asta este. Fosilele, acestea sunt lucruri dispărute, însă nu exista nicio moarte. Citim asta în Romani 5:12, așa cum am menționat mai devreme, că moartea a venit prin păcat. Nu exista moarte înainte de căderea lui Adam. Nu poți avea miliarde de ani și miliarde de miliarde de ani și miliarde de lucruri care să moară și să devină fosile dacă n-ai moarte.

Acesta este adevărul, există miliarde de fosile și există câmpuri de fosile în toată lumea. A avut loc o moarte masivă, masivă. Ce a cauzat-o? În mod clar, a existat o stăpânire extraordinară a morții peste tot. A existat în mod clar o moarte în masă, iar Biblia oferă informații absolut exacte despre ceea ce a fost. A existat un potop universal, mondial. În Geneza 6 și 7, puteți să vă uitați la știință cu privire la ce s-a întâmplat; este absolut fascinant. Foarte probabil, la acea vreme, ceea ce oamenii de știință cred că era un super continent s-a despărțit și fântânile adâncului au fost sparte, iar suprafața pământului a fost schimbată, iar plăcile tectonice s-au ciocnit și au împins munții, care odinioară se aflau în fundul mării. De aceea, găsiți fosile de pești în Himalaya și în Marele Canion.

Întregul pământ a fost despărțit, pentru că nu cade suficientă apă de ploaie timp de 40 de zile pentru a îneca pământul deasupra Munților Himalaya la o altitudine de peste 7600 de metri, nu este suficientă apă de ploaie pentru a cădea. Apa trebuia să vină din altă parte și așa a fost. S-a ridicat de pe fundul oceanului în timp ce lava a erupt și s-a revărsat. Suprafața pământului s-a deschis și astfel lava s-a revărsat, încălzind apa până la un nivel de fierbere. Pe măsură ce apa s-a transformat în abur, în cer s-a vaporizat din nou, s-a transformat înapoi în apă și a căzut pe pământ și a inundat pământul într-o inundație masivă. Toată această activitate de ciocnire a plăcilor tectonice - aceste plăci se ciocnesc, și împing munți în sus și fac tot felul de astfel de lucruri - poate fi urmărită până la potop.

În Matei capitolul 24, versetele 37 până la 39, se referă la potopul de acolo și folosește cuvântul grecesc kataklusmos, de unde vine cuvântul cataclism. A rearanjat literalmente, total suprafața pământului și a înghițit întregul pământ în apă, iar acel cataclism hidraulic masiv este cel care a produs dispariția multor animale instantaneu. Sau probabile în perioadele din zilele în care a plouat și a creat această moarte la nivel mondial care a produs fosilele. 2 Petru 3 vorbește despre modul în care Dumnezeu a distrus întregul pământ, versetul 6, inundându-l cu apă. Acel mare cataclism mondial a produs calotele glaciare, a produs epoca glaciară și acel eveniment oferă o explicație pentru fosile. Există multe altele despre care puteți citi singuri.

Există o cantitate imensă de material științific despre potop și impactul său cataclismic asupra pământului. Așa că ne punem întrebarea, când s-a întâmplat asta? Când s-au făcut toate acestea – cum să facem – dacă nu avem nevoie de ere și veacuri și ani și miliarde și miliarde de ani pentru a forma fosile și, apropo, anii, în principiu, nu pot rezolva problema. Dacă iei oasele păsării tale moarte și le pui în curtea din spate, cât timp va dura până devin o fosilă? Nu vor deveni niciodată o fosilă. Ar trebui ca pământul să se deschidă și să preseze acele oase și să le țină acolo pentru ca tu să ai un fel de fosilă. Trebuie să existe un cataclism pentru a crea așa ceva, după cum am văzut deja în sedimentele și oasele care se găsesc.

De exemplu, în terenul care înconjoară Muntele St. Helens, ce fel de cataclism ar avea același efect dramatic pe care l-ar promova un adept al doctrinei geologice că ar fi necesar ca un cataclism să aibă loc pe o perioadă de milioane și milioane de ani. Așadar, potopul răspunde problemei fosilelor și sedimentelor și reconfigurării suprafeței pământului. Toată știința legitimă indică, sincer, acest mare cataclism. Dar acum să vedem dacă nu putem obține o cronologie despre când s-au întâmplat toate acestea. Știm că de la crearea universului până la crearea omului cât a durat? Șase zile. Începeți să numărați de la crearea universului, până la crearea omului au fost șase zile.

Începând cu Geneza 5 ni se vorbește despre Adam. Se începe cu Adam în Geneza 5 și continuă cu potopul și sunt prezentați o mulțime de oameni acolo și sunt menționați toți anii vieții lor. Totul se poate observa în capitolul 5, acolo sunt prezentate aceste secvențe. A trăit atâția ani și a avut un fiu. A trăit atâția ani și a avut un fiu. A trăit atâția ani și a avut un fiu. Dacă le adunați, aveți șase zile de la crearea universului până la crearea omului, de la primul om Adam până la potop aveți 1.656 de ani; în anul 1.656 vine potopul. Geneza 11 prezintă cronologia de la potop până la Avraam.

Începe cu copiii lui Noe, cu Sem. Versetul 10 continuă până la Avraam, adică 225 de ani. Șase zile, 1.656 de ani și 225 de ani. Deci undeva sub 2.000 de ani, și ați ajuns la Avraam. Începând cu Geneza 12 cu Avraam și parcurgând cărțile istorice din Vechiul Testament: Exod, Numeri, Iosua, Judecători, 1 și 2 Samuel, 1 și 2 Împărați, 1 și 2 Cronici. Trecând prin acele cărți, aveți cronologia de la Avraam până la robia babiloniană. De la Avraam până la robia babiloniană. Asta ar fi 430 de ani în Egipt, 40 de ani în pustie, șapte ani de cucerire a Canaanului, 350 de ani perioada judecătorilor, 110 de ani perioada împărăției unite sub Saul, David și Solomon, 350 de ani sub împărăția împărțită între Iuda și Israel, 70 ani – 350 de ani și apoi urmează captivitatea babiloniană – 70 de ani, iar în final este prezentată revenirea și reconstruirea, 140 de ani.

Deci, de la Avraam până la întoarcerea și reconstruirea Ierusalimului și reconstituirea națiunii Israel, sunt aproximativ 1.500 de ani dacă adunați toate acestea. După reconstrucție și restaurare, ne aflăm la sfârșitul Vechiului Testament după care urmează 400 de ani de tăcere. Așadar sunt aproximativ 2.000 de ani de unde am pornit – de la creație la Avraam sunt aproximativ 2.000 de ani. De la Avraam la Noul Testament sunt aproximativ 2.000 de ani, iar de la începutul Noului Testament până acum sunt aproximativ 2.000 de ani. Arhiepiscopul James Ussher, un mare savant de altfel, a trăit între 1581 și 1656, a adăugat toate relatările genealogice ale Scripturii în ordine cronologică și a subliniat legat de creație că a avut loc în anul 4004 î.Hr.

Acum, știți, evoluționiștii își bat joc de asta, lumea, sau universul să aibă o vechime de 6.000 de ani? Dar, fără îndoială, era foarte aproape de adevăr (a fi exact).

Înainte de Charles Darwin, orice om educat care sugera că omenirea are peste 6.000 de ani era văzut ca un prost. Toate înregistrările istorice se încadrează în cei 6.000 de ani. Poți să te întorci și să studiezi istoria europeană, poți să te întorci și să studiezi relatările sau scrierile egiptene și toate acestea nu merg mai departe de atât. Spuneți, nu este posibil ca unele nume să fi fost omise în genealogii? Acesta este unul dintre lucrurile pe care le auzi tot timpul. Nu este posibil ca unele nume să fi fost omise?

Dați-mi voie să vă spun ceva. Un lucru foarte greu de dovedit este un lucru care a fost omis. Este foarte greu de demonstrat. Cum poți spune că și alte nume ar trebui să fie acolo? Nu sunt acolo. Nu sunt acolo. Chiar dacă adaugi câteva nume care au fost lăsate în afara genealogiei din capitolul cinci sau în genealogia capitolului 11; istoria Israelului, este stabilită. Știm asta, iar vremea de la Cristos până acum este cunoscută. Deci, dacă vorbiți despre acea primă perioadă de timp și doriți să acordați puțin spațiu genealogiilor, puteți adăuga câteva sute de ani ici și colo. Savanții de la Princeton din secolul al XIX-lea, William Green și B. B. Warfield, ambii credeau că Biblia este infailibilă, și credeau în autoritatea ei.

Însă ei au încercat să armonizeze Biblia cu evoluția și modul în care au vrut să facă asta a fost să extindă genealogiile; nu este nimic de discutat în ultimii 2.000. Nu există nimic de discutat despre cei 2.000, de la Avraam până la perioada Noului Testament; asta este destul de bine fixat în istorie. Așa că au decis că trebuie să îndese câțiva ani în primii 2.000 și au spus că au fost omise diverse generații și că tatăl și născutul său ar putea sări peste generații și să se refere la un strămoș mai îndepărtat. Însă nu există dovezi pentru asta.

William Kelly scrie: „Chiar dacă Green și Warfield ar fi corecți în a pune lacune în genealogiile Genezei, cea mai generoasă repartizare a decalajelor între diversele generații nu ar putea adăuga mai mult de câteva sute sau cel mult poate 1.000 și ceva de ani la cronologia lui Ussher”.

„Într-adevăr, o privire mai atentă asupra acestor lacune va indica faptul că ele într-adevăr nu schimbă cronologia biblică generală din următorul motiv. Scriitorul Genezei a definit durata vârstei patriarhale în termeni de timp dintre nașterea patriarhilor care sunt de fapt enumerați, și nu în termeni de câți alți descendenți ar fi putut fi (și) care nu sunt enumerați”. Înțelegeți ideea? Dacă se menționează perioada în care au trăit patriarhii și se prezintă anii în dreptul fiecăruia, nu mai poți încadra ani între ele.

James B. Jordan a scris: „Oricine deschide Biblia la Geneza capitolele 5 și 11 va observa că vârsta fiecărui tată este menționată în momentul nașterii fiului său. Adam avea 130 de ani la nașterea lui Set, avea 105 ani la nașterea lui Enos și așa mai departe. Astfel, se pare că avem o cronologie neîntreruptă de la creație până la Avraam. Nu există lacune în secvență; se pare că fiul îl urmează pe tatăl într-o succesiune strictă. Perioada dintre Geneza 5 și 11 este stabilită de Geneza 6:7 și Geneza 11:10. Arpacșad s-a născut în anul 602 al lui Noe, așa că, la prima vedere, se pare că există motive întemeiate pentru a accepta cronologiile din Geneza 5 și 11 la valoarea nominală”.

Acum, chiar dacă există niște lacune, așa cum am spus, și ați vrut să le umpleți cu tot ce v-ați putea gândi, nu ați găsi niciodată milioane de ani. În cel mai bun caz, ar fi doar câteva mii de ani. Un om de știință vine și spune, am o problemă cu asta; ce zici de viteza luminii? Dacă Dumnezeu ar fi creat o stea acolo și ea este la un număr x de ani lumină distanță, ar dura un milion de ani pentru a ajunge aici. Lumina nu poate ajunge aici și faptul că putem vedea lumina stelei de acolo indică faptul că trebuie să fi trecut milioane de ani.

Ce ați zice de o soluție mai neobișnuită. Dumnezeu nu numai că a creat steaua, ci a creat și lumina între acolo și aici. Sună imposibil? Dacă este prea simplist, dați-mi voie să vă prezint o altă soluție, pregătiți-vă. S-au făcut cercetări asupra vitezei luminii; au făcut-o în kilometri. Viteza luminii este în general recunoscută ca fiind de 299.792,458 de kilometri pe secundă sau rotunjită, 300.000 de kilometri pe secundă. Un an lumină este distanța pe care o parcurge lumina într-un an; astfel, o stea ar putea apărea la un milion de ani lumină distanță de Pământ, dar nu poate fi observată decât un milion de ani mai târziu, deoarece va dura atât de mult până când lumina stelelor ajunge pe pământ din spațiul cosmic.

Dacă așa stau lucrurile, atunci sistemul solar ar trebui să fie cu mult mai vechi decât cele câteva mii de ani indicate de cronologiile Genezei. Acest fapt ar părea să îndepărteze cronologia biblică de la o considerație serioasă dacă vom avea vreo evaluare sinceră din partea științei. Însă dați-mi voie să vă spun de ce nu se poate lua în calcul o astfel de variantă. În primul rând, și asta provine de la niște cercetări interesante și fascinante ale unui om de știință australian pe nume Barry Setterfield. Ascultați ce zice! „Argumentele potrivit cărora viteza luminii a încetinit și, prin urmare, a călătorit mult mai rapid în trecut ar indica un univers foarte tânăr în termeni de mii și nu de miliarde de ani”.

Barry Setterfield, un om de știință australian, a propus procesul de micşorare a vitezei luminii în scrierile sale numite The Velocity of Light and the Age of the Universe. Potrivit lui Setterfield, „prima măsurare atentă a vitezei luminii a fost făcută de un astronom danez, Rømer, în 1675 și apoi de un astronom englez Bradley în 1728. De atunci a fost măsurată de multe ori și se spune că a atins un echilibru la numărul pe care vi l-am prezentat puțin mai devreme. Datele indică faptul că viteza luminii în 1675 era cu aproximativ 2,6 mai mare decât cea de astăzi și că a continuat să scadă până în 1960, când ceasurile atomice au început să fie folosite pentru a o măsura”.

Setterfield a înregistrat o scădere a vitezei de aproximativ 5,7 kilometri pe secundă între 1675 și 1728 și o scădere de 2,5 kilometri pe secundă între 1880 și 1924 și a continuat să înregistreze scăderea. El a elaborat o curbă care urmărește scăderea vitezei luminii. Pe această bază, Setterfield estimează că pământul a fost creat la aproximativ 4.040 de ani plus (sau) minus 100 de ani. La momentul creației, lumina mergea mult mai rapid decât acum. Dacă viteza luminii a scăzut într-adevăr împreună cu orice altceva, atunci cea mai elementară măsurare empirică a vârstei sistemului solar s-ar potrivi exact în cronologiile genealogice ale Genezei.

Dacă luați aceleași cifre și le puneți pe o curbă, lumina este aproape instantanee acum 6.000 de ani. Vă surprinde? Nu ar trebui. Mai mult, presupunând că este corect, asta ar explica de ce datele derivate din diferite tipuri de măsurători radioactive asupra elementelor geologice fizice, cum ar fi timpul de înjumătățire al uraniului 238 care se descompune în plumb de-a lungul a milioane de ani, ar fi toate denaturate. Viteza unui electron pe orbita sa este proporțională cu viteza luminii. Totul se schimbă și ceea ce pare a fi vechi nu este deloc vechi dacă înțelegi acest fapt important. Prin urmare, vârstele măsurate radioactiv ale rocilor, meteoriților și a altor obiecte astronomice în ani alocați în mod convențional pot fi prezise toate prin valoarea inițială ridicată a carbonului și localizate într-un interval de 6.000 de ani.

Nu vreau să intru în mai multe detalii. Am spus tot ce știu acum. Dar vă spun că putem începe dintr-un punct de referință, iar punctul de referință este Geneza 1. Nu găsim nimic în știință care să pună la îndoială în mod legitim veridicitatea acestei creații în șase zile, acum 6.000 de ani plus sau minus. Timpul nostru a trecut, așa că voi păstra și alte lucruri pe care voiam să le spun pentru data viitoare și acestea sunt aspectele benefice ale acestei serii. Că pot întrerupe oriunde. Au fost trei acte de creație; fac doar un rezumat: universul, animalele și omul; iar omul este o creație specială.

Făcut după chipul lui Dumnezeu, astfel încât Dumnezeu să poată comunica cu noi ca ființe inteligente, morale, conștiente de sine, care pot înțelege vorbirea abstractă, simbolică și, astfel, pot ajunge să-l cunoască personal pe Creatorul, astfel încât să ne putem închina Lui și să-I slujim pentru totdeauna. Vom parcurge mai multe informații despre întrebarea ce - data viitoare. Să ne rugăm împreună.

Tată, îți mulțumesc din nou pentru Cuvântul Tău care aduce lumină chiar și asupra acestui subiect extraordinar al creației. Te rugăm să continui să ne conduci și să ne îndrumi în timp ce stăm cu încredere la picioarele Duhului lui Dumnezeu, autorul Scripturii, care ne oferă descrierea unui martor ocular la momentul creației. Te binecuvântăm că Tu, Creatorul, ești și Răscumpărătorul pe care Îl cunoaștem, pe care Îl iubim, cu care comunicăm în mod constant și cu care vom avea părtășie pentru totdeauna. Îți mulțumim pentru acest mare har arătat față de noi în numele lui Cristos. Amin.