Cu 25 de ani în urmă am fost rugat să scriu o carte, iar titlul original a fost Focus on Fact(Concentrat pe realitate). Probabil că nu ați auzit de ea, nu a avut un tiraj mare. A fost retipărită doi ani mai târziu, însă cu un alt titlu, iar acel titlu a fost Why I Trust the Bible (De ce cred Biblia). A fost în anul 1983. În timp ce mă pregăteam să scriu acea carte despre motivul pentru care eu cred Biblia, acesta era subiectul tratat și în prima carte, a trebuit să răspund la întrebarea de ce cred eu Biblia. Ce era așa de important cu privire la adevărul Scripturii că a devenit demn de crezare pentru mine? Eram mai deștept ca alții? Mi-au fost prezentat un set de dovezi mai credibile despre Scriptură? - și cu siguranță că astfel de dovezi se pot prezenta. De ce am avut o așa încredere imensă în Biblie?
Îmi aduc aminte, în anii de facultate, când prea puțin oamenii apelau la mine pentru altceva decât pentru evenimente atletice, când îmi găseam plăcerea pe terenul de sport, chiar și atunci am avut încredere deplină în Cuvântul lui Dumnezeu. Eram nerăbdător ca să ajung la seminar. Când am hotărât să renunț la cariera de atlet și la oportunitatea unei realizări la nivel profesional ca să merg la seminar, unii dintre colegii de atletism, prieteni și antrenori, nu îmi înțelegeau motivele. Nu era neapărat motivul că doream să predic sau să fiu un învățător. Aveam această dorință copleșitoare să mă adâncesc în Cuvântul lui Dumnezeu și să înțeleg însemnătatea lui, pentru că eram dedicat fără echivoc adevărului său.
De unde a apărut această dorință? De ce eram atât de convins de adevărul Scripturii? Nu am studiat apologetica sau mărturiile de apărare ale Scripturii. Nu am citit prea multe despre asta. Fără doar și poate, în inima mea era o dedicare față de Cuvântul lui Dumnezeu. Atunci când mă gândeam de ce am crezut Scriptura, câteva versete mi-au venit în minte. Mi-am adus aminte că Isus i-a spus lui Petru în Matei 16: „nu carnea și sângele ți-au descoperit acest lucru, ci Tatăl Meu care este în ceruri.”
Acesta este motivul pentru care Petru a știut că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, a fost din cauza acestei descoperiri divine, a acestei revelații divine. Apoi m-am uitat la 1 Corinteni capitolul 12:3 care spune: „nimeni nu poate zice:
Apoi mi-am amintit... și vă rog să deschideți la acest pasaj... la Romani capitolul 8. Este foarte limpede când citim în versetul 5: „În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământești” – asta înseamnă separat de Dumnezeu, separat de viața spirituală, moarte spirituală, orbire, faliment – „umblă după lucrurile firii pământești; pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului, umblă după lucrurile Duhului.” Aveți două dimensiuni care se exclud reciproc.
Umblarea după lucrurile firii pământești, conform versetului 6, este moarte. Umblarea după lucrurile Duhului este viață și pace, versetul 7 - „umblarea după lucrurile firii pământești este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu”. Apoi adaugă: „căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună. Deci, cei ce sunt pământești, nu pot să placă lui Dumnezeu.” Dacă umbli după lucrurile pământești, nu poți să placi lui Dumnezeu. Dumnezeu Se bucură dacă crezi Biblia. De fapt, aceasta ar fi în topul lucrurilor care Îi sunt plăcute lui Dumnezeu. Dumnezeu Se bucură când crezi Evanghelia. Aceasta, de asemenea, ar fi în capul listei lucrurilor plăcute lui Dumnezeu. Se bucură, de asemenea, dacă mărturisește divinitatea Domnului Isus Cristos și faptul că îți este Mântuitor. Și de lucrul acesta Se bucură Dumnezeu.
Aceste trei lucruri ar fi în topul lucrurilor plăcute lui Dumnezeu. Și, de fapt, adevărul este că, dacă ești în firea pământească, nu poți să fi plăcut lui Dumnezeu. Nu poți să fi plăcut lui Dumnezeu când ești la cel mai inferior nivel, însă Îi poți fi plăcut când ești la cel mai înalt nivel.
Atunci cum am ajuns să am această încredere în Scriptură? Mi-am adus din nou aminte de Efeseni capitolul 4 care spune, în esență, ceea ce afirmă Romani 8, doar cu alte cuvinte. Versetul 17 din Efeseni 4 spune: „Iată, deci, ce vă spun şi mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiţi cum trăiesc păgânii, în deșertăciunea gândurilor lor, având mintea întunecată, fiind străini de viața lui Dumnezeu, din pricina neștiinței în care se află în urma împietririi inimii lor.”
Acest îndemn religios plin de descrieri este menit să îți ofere ideea că această stare de fapt este inevitabilă pentru cineva nenăscut din nou, dacă nu are parte de o intervenție divină. Așadar, am concluzionat că prin mijloacele normale ale înțelegerii și priceperii umane, nu am putut să ajung la încrederea în Scriptură. Singurul mod în care aș fi putut ajunge la această încredere este pentru că Dumnezeu mi-a oferit-o ca dar, Dumnezeu în suveranitatea Lui mi-a dat voința să cred Evanghelia, să cred în Cristos și să îmbrățișez autenticitatea, autoritatea și veridicitatea Scripturii.
Așadar, în 1983, când am retipărit cartea intitulată Why I Trust the Bible (De ce cred Biblia), iată ce am scris: „Necredincioșii nu pot accepta dovezile legitime pentru că ei sunt orbi față de ele. Omul firesc nu poate primi lucrurile Duhului lui Dumnezeu pentru că pentru el ele sunt o nebunie, nici nu le poate cunoaște, pentru că trebuie judecate duhovnicește – ” 1 Corinteni 2:14 – „doar pe măsură ce Duhul Sfânt Își face lucrarea de regenerare și deschide mintea, înlătură solzii orbirii, oferind viața și așezând înțelegere pentru revelația lui Dumnezeu, numai atunci oamenii pot crede că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu și pot să se încreadă în ea.”
Știu că Biblia este adevărată pentru că Duhul lui Dumnezeu m-a convins. Am scris aceasta cu mai bine de 25 de ani în urmă. În lumina acestui lucru, am afirmat următoarele... și știi că ai probleme când începi să te citezi singur, „În lumina acestei învățături sugerez o schimbare în abordarea noastră. Ni s-a spus că profețiile s-au împlinit, că Biblia este adevărată din punct de vedere științific, că minunile au avut loc și în prezența unor martori, iar mesajul biblic al mântuirii prin credința în Isus Cristos rezultă într-o schimbare revoluționară în viața celui care crede. Din cauza tuturor acestor dovezi, noi credem că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu.”
Apoi am adăugat: „Mai degrabă, propun să afirmăm că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, astfel că profețiile s-au împlinit, minunile au avut loc, afirmațiile științifice sunt precise și viețile au fost transformate.” Încrederea în Scriptura începe cu lucrarea Duhului. Eu cred că Biblia a fost scrisă de Dumnezeul universului ca să Se descopere pe Sine omenirii.
Cred că Biblia este singura revelație demnă de încredere, autoritară și absolută, din partea lui Dumnezeu, care prezintă omul, originea lui, eliberarea lui, salvarea, standardele morale și spirituale după care să trăiască, dar și destinul lui final. De asemenea, cred că Biblia este adevărată în fiecare detaliu, chiar până în dreptul cuvintelor din manuscrisele ei originale. Dumnezeu a fost autorul. Și am concluzionat așa: „Duhul Sfânt m-a condus către această încredere susținută.”
Pentru mine aceasta a fost o descoperire semnificativă. Și, mai târziu în viața mea, am intrat în legătură cu câteva dintre scrierile bine-cunoscutului teolog Jean Calvin. Am fost curios să văd ce a crezut el în privința acestei probleme și am descoperit câteva lucruri interesante. Ascultați ce spune Calvin! „Scripturile în sine există ca și mijloace prin care Dumnezeu a lăsat cu plăcere ca adevărul Lui să fie păstrat ca o vie amintire. Așadar, Scripturile își dobândesc o autoritate deplină pentru cei credincioși numai atunci când oamenii le consideră ca avându-și originea în Cer, ca și cum acolo s-ar fi făcut auzite cuvintele vii ale lui Dumnezeu.” Aceasta afirmă el în lucrarea sa Învățătura religiei creștine.
El continuă: „Scriptura însăși afirmă clar că Dumnezeu este Cel ce vorbește. Niciodată nu vom fi statornici în credința acestei învățături până când nu suntem convinși indubitabil că Dumnezeu este autorul. Când suntem iluminați de El ” – acesta fiind Duhul Sfânt – „nu ne mai bazăm nici pe judecata noastră și nici pe a altora că Scriptura este de la Dumnezeu, ci într-un fel în care depășește judecata umană suntem convinși deplin că a venit la noi prin lucrarea oamenilor, din gura lui Dumnezeu. Avem cea mai deplină încredere că avem adevărul invincibil, aceasta este lucrarea Duhului Sfânt.”
Calvin a înțeles bine acest lucru. Nu suntem surprinși, nu-i așa? William Niesel a spus despre Calvin că acesta crede despre cuvintele Bibliei că sunt, citez: „moarte și ineficiente pentru noi, dacă nu sunt însuflețite divin” – cu viață – „iar când sunt despărțite de El” – adică de Cristos – „devin ca un corp de scrisori moarte fără suflet.” El a înțeles că poți crede Scriptura numai atunci când Duhul lui Dumnezeu îți dăruiește această credință și încredere deplină. Această încredere deplină în Cuvântul lui Dumnezeu și în Scriptura nu se dovedește a fi rezultatul unor argumente raționale, al lucrării intelectului uman și al rațiunii sau emoțiilor. Este lucrarea Duhului în inima omului.
Calvin continuă „Pentru că numai Dumnezeu singur este un martor suficient Sieși în Cuvântul Lui, tot așa Cuvântul nu va avea credibilitate în inimile oamenilor până când nu va fi pecetluit de mărturia interioară a Duhului. Așadar, este necesar, ca același Duh care a vorbit prin gura profeților să pătrundă în inimile noastre ca să ne convingă de faptul că ei au transmis cu credincioșie ceea ce le-a fost încredințat în mod divin.” El continuă: „Să rămână un adevăr de neschimbat faptul că cei pe care Duhul îi învață sunt de acord pe deplin cu Scriptura.” Încrederea noastră în Cuvântul lui Dumnezeu vine din Duhul lui Dumnezeu. El este o componentă al darului divin al regenerării.
Abordările tradiționale au încercat să prezinte Biblia celor nenăscuți din nou prin acumularea a tot felul de dovezi pe care ei să le proceseze intelectual, prin inutilitatea funcțiilor lor cognitive căzute, prin ignoranța care este în mintea lor întunecată, prin împietrirea inimii lor și prin nesimțirea și senzualitatea sufletului lor. Noi putem aduna tot felul de dovezi profetice, dovezi științifice, dovezi despre miracole, dovezi arheologico-istorice și dovezi ale vieților transformate.
În cele din urmă, cu siguranță că toate acestea chiar dacă sunt o reprezentare rațională și adevărată a Scripturii, nu pot îndepărta solzii de pe ochi, ele nu pot da viață sufletului mort. Scriptura ne spune cum funcționează aceasta în unul dintre cele mai mărețe texte din Scriptură. Deschideți-vă Bibliile la 1 Corinteni capitolul 1! Este prea mult de spus aici doar într-o singură predică, și din moment ce nu vreau să mă lungesc la două predici, vă voi oferi varianta condensată. Reușesc în mod obișnuit să tratez un verset, și sper să reușesc și cu două capitole sau părți din două capitole.
Doresc să priviți, începând cu capitolul 1, de la versetul 18 și să trecem prin tot capitolul 2. Voi prezenta sumar aceste adevăruri în timp ce vom păstra ideea centrală și punctele importante. Tema acestei secțiuni care începe în capitolul 1 de la versetul 18 și până la finalul capitolului 2 este înțelepciunea divină. Cuvântul „înțelept” sau „înțelepciune” apare de peste 20 de ori în acest text, care este în contradicție cu „nebunie”, care apare de vreo șase ori.
Iată ce învățăm despre înțelepciunea divină! Întreaga secțiune explică de ce oamenii resping înțelepciunea lui Dumnezeu și de ce alții o acceptă, de ce unii resping Scriptura, Evanghelia, crucea și de ce alți oameni acceptă Scriptura, Evanghelia și crucea. Mai exact, sunt câteva explicații aici, precum „înțelepciunea lui Dumnezeu”, „propovăduirea crucii” și chiar „mărturia lui Dumnezeu”. Dar ori de câte ori vorbim despre înțelepciunea lui Dumnezeu, despre propovăduirea crucii sau despre mărturia lui Dumnezeu, vorbim, de fapt, despre revelația lui Dumnezeu, cuprinsă în Scriptură. Aceasta este tema.
Modul simplu în care putem desface aceste lucruri este să le împărțim în două secțiuni care se suprapun, se repetă și reafirmă lucrurile. Dar, fără îndoială, cele două secțiuni sunt diferite.
Prima secțiune: de ce necreștinii resping Biblia. Secțiunea a doua: de ce creștinii acceptă Biblia. Și vreau să vă spun încă de la început, nu se spune nimic despre dovezi, nimic despre rațiunea umană, nimic despre cum să manipulezi voința oamenilor sau cum să le naști emoțiile. Aici nu este vorba despre dovezi. Nici despre rațiune. Nu este vorba despre emoții. Ci este vorba despre stare. Despre starea unui necredincios și starea unui credincios.
Pentru început, vă invit să ne uităm la următorul lucru: de ce necredincioșii nu cred Biblia. Vă voi oferi cinci motive, care sunt prezentate în această secțiune de deschidere. Întâi de toate, pentru că mesajul este irațional. Versetul 18 - „ Fiindcă propovăduirea crucii” – sau mărturia lui Dumnezeu sau Cuvântul înțelepciunii lui Dumnezeu, cu alte cuvinte revelația lui Dumnezeu descoperită în Scriptură – „ este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării”, aceasta este starea lor. „Este o nebunie ”.Această idee este repetată oarecum sarcastic și în versetul 21: „Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioși prin nebunia propovăduirii crucii.” Versetul 23 spune neamurilor că „este o nebunie”. Apoi într-un alt verset sarcastic, în 25 - „nebunia lui Dumnezeu, este mai înțeleaptă decât oamenii”. Vedem clar că există această idee că revelația lui Dumnezeu în Scriptură este o nebunie. Cuvântul înseamnă prostie, stupiditate, fără sens, nepotrivită rațiunii umane. Ei tratează Cuvântul lui Dumnezeu cu dispreț și desconsiderare. Nu voi intra în toate detaliile, dar un Dumnezeu răstignit era ridicol pentru neamuri, și tot la fel, dacă nu mai rău, pentru evrei. Mântuirea prin credința într-un Dumnezeu răstignit era și mai ridicolă. Întreaga chestiune este pur și simplu irațională.
În al doilea rând, necredincioșii nu cred Biblia nu doar pentru că mesajul ei este irațional, ci și pentru este irealizabilă pentru ei. Ați auzit de atâtea ori la botezuri oameni care au spus: „Știam că Isus a murit pentru mine, dar nu puteam înțelege de ce și care este legătura cu viața mea”. Sau poate ai auzit pe cineva spunând: „Am crescut în Biserică și am avut toate aceste istorisiri în mintea mea, dar erau fără legătură, și nu știam cum pot fi puse toate împreună.” Aceasta este ideea aici. Nu are niciun sens pentru cei care sunt în pierzare.
În versetul 19 spune: „Căci este scris:
Dumnezeu a rânduit așa. „Voi prăpădi înțelepciunea celor înțelepți, şi voi nimici priceperea celor pricepuți. Voi îndrepta înțelepciunea acestei lumi în direcția nebuniei. Voi face aceasta pentru că așa am hotărât ca niciun om, indiferent cât de inteligent ar fi, să nu poată ajungă să Mă cunoască prin înțelepciunea lumii.” În versetul 19 el citează din Isaia 29:14, din Septuaginta, ediția grecească. Isaia a spus în vremea aceea, în Isaia 29, când Sanherib amenința Iuda, când amenința să atace, să jefuiască și să distrugă Iuda, Isaia a spus: „Salvarea vine de la Dumnezeu, dar nu va veni prin înțelepciunea conducătorilor, nici prin înțelepciunea înțelepților, vicleana și tainica trădare împotriva lui Iuda va fi nimicită, nu de priceperea umană, ci datorită puterii lui Dumnezeu.”
Dumnezeu va interveni și Își va salva poporul. Înțelepciunea celor înțelepți nu îi va salva. Priceperea celor pricepuți nici atât. Numai Dumnezeu va face lucrul acesta. Ca și cum s-ar spune: „Unde este înțeleptul când ai nevoie de el? Unde este cărturarul? Unde este vorbărețul veacului acestuia? Aduceți-i, aliniați-i... cei inteligenți, elita, intelectualii, filosofii.” Apropo, versetul 20 face referire atât la Isaia 19:12, cât și Isaia 33:18 și la așa numiții sfetnici înțelepți ai Egiptului, care au fost transformați în nebuni în capitolul 19 din Isaia. Apoi scribii asirieni, care au fost gata să noteze numărul ridicat de jafuri pe care aveau să le facă atunci când au venit în Iuda, și dintr-o dată au apărut ca niște nebuni pentru că Dumnezeu a intervenit. Unde sunt vorbăreții, cei ce dezbat, cei ce combat... unde sunt filosofii? Aliniați-i! Dumnezeu a găsit cu cale ca ei cu tot intelectul lor, toată înțelepciunea lor și toată erudiția lor, să nu poată să Îl cunoască. În înțelepciunea Lui, Dumnezeu a făcut acest lucru imposibil pentru bărbați și femei să poată să Îl cunoască de unii singuri. Nu poți să Îl cunoști fără ajutor. Nu poți să ajungi să ai încredere în Cuvântul lui Dumnezeu, să ai credință în mesaj sau în propovăduirea crucii, sau în cuvântul despre mărturia divină. Așadar, oamenii nu cred pentru că este o nebunie, este irațional și pentru că este irealizabil.
În al treilea rând, pentru că este de necrezut, sau poți să spui ridicolă. În versetul 22 „Iudeii, într-adevăr, cer minuni, şi Grecii caută înțelepciune”. Iudeii căutau minuni. Poate că spui „Stai puțin! Isus le-a oferit minuni și semne suficiente.” Da, dar ei doreau minunea cea mai mare. Să îi alunge pe romani, să reașeze împărăția și să domnească în împlinirea legământului cu Avraam și cu David. Iar când a început să vorbească despre moartea Lui, S-a dus la cruce și totul s-a terminat.
Răstignirea a venit în viața Domnului Isus pentru că El le-a condamnat religia fățarnică, pentru că nu a vrut să Își arate puterea împotriva romanilor și să împlinească planul lor mesianic. Chiar și atunci când era pe cruce ei au spus: „De ce nu te dai jos de pe cruce?” Poate că acolo a fost o ultimă speranță a lor ca El să facă minunea mult așteptată. Însă Dumnezeu să fie răstignit? Mesia să fie răstignit de romani? De necrezut.
Pe de altă parte, grecii căutau înțelepciune. Ce înseamnă asta? Ei căutau filosofii complicate, încâlcite, profunde și complexe, folosind cuvinte extravagante și concepte ezoterice. Ei au râs de simplitatea Evangheliei și de ideea de necrezut ca un Dumnezeu răstignit să fie vrednic de închinare. Acesta este motivul pentru care și astăzi este o statuie în Roma care arată o persoană care se închină unui măgar. Aceasta reflectă opinia antică față de creștinism, dedesubt scrie Alexamenos, „Se închină Dumnezeului său”. Ceea ce este interesant este că acel măgar este urcat pe o cruce. Cine s-ar închina unui măgar crucificat? Este de-a dreptul de necrezut.
Al patrulea motiv este pentru că cei credincioșii sunt oameni nesemnificativi. Sunt oameni nesemnificativi. Iudeii voiau minuni, grecii doreau înțelepciune. Însă Pavel L-a predicat pe Cristos răstignit. Iudeii s-au poticnit. Neamurile au spus că aceasta este o nebunie. Versetul 26 nu ne prea încurajează. „Fraților, uitați-vă la voi care aţi fost chemați: printre voi nu sunt mulți înțelepți în felul lumii, nici mulți puternici, nici mulți de neam ales.” Cu alte cuvinte, aici nu suntem prea importanți. Nu au fost atunci și nici nu suntem acum. În general, credincioșii au fost persoane care nu au impresionat. Ei niciodată nu au impresionat lumea, în special lumea minților luminate, care..., de fapt, ne tratează cu dispreț. Nu suntem cei mai inteligenți, nici de neam ales. De fapt, în versetul 27 spune: „Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari.” Lucrurile coboară din ce în ce mai mult. El nu i-a ales pe cei înțelepți. El nu i-a ales pe cei de neam ales. Nici pe cei înțelepți, nici pe cei de neam ales, nici pe cei puternici, nici pe cei mari, nici pe cei influenți sau pe cei care influențează masele, sau pe cei ce le agită, nici pe cei capabili sau nobili.
De fapt, acesta este un cuvânt care în greacă înseamnă, născut într-o familie bună, de neam nobil, important pe scara socială”. „Dar a ales pe cele slabe, nebune, de bază,agenēs, cei care nu sunt născuți în familii nobile, niște nimeni, fără însemnătate, fără nume, nesemnificativi și disprețuiți.” Apoi coboară mai mult. „Lucrurile care nu sunt” – prezentul participiului lui eimi, El a ales pe cele neexistente. Apropo, această ultimă afirmație a lui Pavel, lucrurile care nu sunt, din versetul 28, este expresia cea mai disprețuitoare din limba greacă și era folosită când voiai să înjosești o persoană, să o tratezi ca și cum nici nu ar exista măcar. Așadar, ei nici nu credeau. Și faptul că suntem un grup nesemnificativ, acesta este un argument care se adaugă la împotrivirea lor.
Al cincilea motiv. Nu doar că oamenii acestei cărți sunt nesemnificativi, dar și predicatorii ei nu sunt la modă. Și aș fi putut să folosesc o mulțime de cuvinte pentru această descriere. Ei nu sunt la modă. Mergem în capitolul 2. „Cât despre mine, fraților, când am venit la voi, n-am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau înțelepciune strălucită.” Aceasta a reprezentat o problemă pentru că ei iubeau lucrurile ezoterice și fanteziste, complicate, învățături încurcate aduse în toată complexitatea și profunzimea și care le gâdila mințile. „Cât despre mine, fraților, când am venit la voi, n-am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau înțelepciune strălucită.” Din nou revine acest mesaj respingător, de necrezut și simplist.
Mai mult, el nu s-a folosit pentru cauza lui de propria persoană. Vă aduceți aminte că cei din Corint spuneau despre el că era de-a dreptul de disprețuit. Și vorbirea lui nu impresiona. El a fost la ei în slăbiciune, frică și plin de cutremur. El zicea: mesajul meu, predicarea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înțelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul şi de putere. Așadar, aveți o imagine destul de cuprinzătoare a faptului că oamenii nu cred și de ce. Începem cu faptul că ei nu sunt în stare, ei nu au capacitatea, ei sunt lipsiți de viața lui Dumnezeu. Ei nu pot scăpa de ce este firesc. Ei nu pot scăpa de faptul că sunt în trup. Iar cel care este firesc umblă după lucrurile firii pământești. El nu poate cunoaște lucrurile Duhului, pentru că sunt imposibil de cunoscut pentru el.
Dacă te gândești la faptul că toate acestea le oferă motivul ca să respingă Evanghelia, atunci înțelegi ceva din dilema celui nenăscut din nou. Mesajul în sine a fost ofensator, irațional, de necrezut, de neînțeles. Oamenii erau de un nivel inferior și predicatorii erau slabi, nu impresionau și erau plini de frică și de cutremur. Dacă adaugi și condiția căzută, întunericul firii pământești, orbirea satanică și judecata divină. Iar necredincioșii nu pot prin puterea lor să creadă adevărul.
Așadar, căutarea după Dumnezeu, căutarea după Cristos, căutarea după adevăr și căutarea ca să discerni dacă este adevărat ceea ce spune Biblia, nu poate începe și nu se poate încheia prin rațiunea umană. De aceea ori de câte ori vei vedea la televizor una dintre aceste emisiuni „Căutarea lui Isus cel real”, „Căutarea adevărului” întotdeauna se termină în confuzie. O minte căzută nu poate ajunge la credință prin puterea ei. Din cauza aceasta necredincioșii nu cred Biblia.
Acum să răspundem la a doua întrebare. De ce cred creștinii Biblia? În ciuda tuturor acestor lucruri, să mergem la capitolul 2 versetul 6. Vom zăbovi câteva momente în această a doua parte. „Totuși” – acesta este cuvântul cheie aici, ar trebui subliniat sau încercuit, adică în ciuda a ceea ce crede lumea despre noi –
„ ceea ce propovăduim noi printre cei teleios, teleiois – ” este la plural, „printre cei ce sunt teleios – ” Ce înseamnă aceasta? Au fost făcuți desăvârșiți. Este un alt mod de a-i descrie pe cei credincioși.
Vorbim despre o înțelepciune, înțeleasă, pătrunsă, îmbrățișată și crezută între cei care au fost făcuți desăvârșiți. Am venit la Cristos. „Am venit la Cel” – spune Pavel în Coloseni – „Cel în care sunt ascunse toate bogățiile înțelepciunii și priceperii.” Asta nu înseamnă că suntem mai inteligenți. Nu înseamnă că am fost expuși la dovezi mai copleșitoare. Înseamnă că am fost făcuți desăvârșiți în El. Pavel spune „sunteți desăvârșiți în El”. Și a fi desăvârșit sau matur în El înseamnă că ți-a fost oferită toată lucrarea divină de regenerare și convertire, transformare, nu doar încrederea în Isus Cristos și încrederea în Dumnezeul Cel Viu și adevărat, ci și în Cuvântul lui Dumnezeu. De asemenea, versetul 6 spune „propovăduim o înțelepciune”. Pavel spune „Noi” cu un plural apostolic - „ce propovăduim noi printre cei desăvârșiți, este o înțelepciune; dar nu a veacului acestuia, nici a fruntașilor veacului acestuia, care vor fi nimiciți.”
Aceasta este o înțelepciune despre care tocmai v-am vorbit și care nu este cunoscută nici de cea mai veritabilă minte umană din lumea aceasta, mintea celor mai iluminați lideri ai lumii. „Noi propovăduim” – versetul 7 – „înțelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică şi ținută ascunsă”. Cum am ajuns să o cunoaștem? Aflăm în continuare: „pe care o rânduise Dumnezeu spre slava noastră, mai înainte de veci”. De ce înțeleg Biblia? Ce a făcut Dumnezeu? El a făcut acest lucru posibil. M-a predestinat ca să o înțeleg pentru slava mea viitoare. Poate spui: „Oh, dar tu crezi în predestinare? Eu cred în Biblie și Biblia îmi spune că motivul pentru care eu înțeleg înțelepciunea lui Dumnezeu este pentru că Dumnezeu m-a predestinat pentru slava veșnică, și prin nașterea din nou și prin convertire mi-a dat credința în Fiul Său, în Evanghelie și în Cuvântul Lui.
Aceasta înseamnă că acum sunt în situația în care eu cred Biblia, chiar dacă nu este rațională? Oh, nu. Totul este rațional în Biblie. Profețiile sunt împlinite. Minunile ei sunt adevărate și dovedite. Este perfectă științific și fără de greșeală. Istoria și arheologia ei este verificabilă până la cel mai mic detaliu. Dar nu acestea sunt cele care îmi conving rațiunea mea, ci pentru că Dumnezeu mi-a dat credință în Cuvântul Lui și eu văd acum toate ca fiind adevărate.
Un alt mod de a vedea aceste lucruri, ar fi să privim la 1 Ioan capitolul 2. 1 Ioan 2, doar ca să vă dau o mică pauză de la textul la care ne uităm.
Uneori oamenii stau pe lângă biserică, însă nu rămân în biserică. Versetul 19 îi descrie: „Au ieșit dintre noi”, aceasta este destul de adevărat cu experiența religioasă a fiecăruia, experiența creștină. „Au ieșit dintre noi”. „Da, știi, cutare și cutare obișnuia să vină aici, să cânte în cor, să slujească și aici și acolo, să vină la biserică. Dar nu-i mai vezi. Ce s-a întâmplat?”
„Ei au ieșit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noștri. Căci dacă ar fi fost dintre ai noștri, ar fi rămas cu noi; ci au ieșit, ca să se arate că nu toți sunt dintre ai noștri.” Au ieșit, au plecat și aceasta dovedește că ei niciodată nu au aparținut cu adevărat.
„Dar” – versetul 20, și îmi place mult acesta – „voi ați primit ungerea din partea Celui Sfânt, şi știți orice lucru.” Ce anume știți? Știți exact ce spune în versetul următor. „V-am scris nu că n-aţi cunoaşte adevărul, ci pentru că îl cunoaşteţi, şi ştiţi că nicio minciună nu vine din adevăr.” Acesta înseamnă că nicio minciună nu vă poate înșela. Nicio minciună nu vă poate duce la apostazie. De ce? Cunoașteți adevărul. De ce cunoașteți adevărul? Aveți ungerea din partea lui Dumnezeu. Ce este această ungere? Sau mai bine zis, Cine este această ungere? Duhul Sfânt.
Eu cred Biblia pentru că Dumnezeu mi-a dat această încredere în Cuvântul lui Dumnezeu, ca fiind parte a mântuirii mele și a nașterii din nou. Eu rămân cu adevărul. Eu cred adevărul. Eu accept adevărul. Eu rămân implicat în adevăr pentru că Duhul lui Dumnezeu mi-a arătat ce este adevărul și îmi dau seama cum arată o minciună, în momentul în care o văd. La finalul acestui pasaj, sau aproape de finalul capitolului 2, versetul 27 spune?: „cât despre voi, ungerea pe care ați primit-o de la El, rămâne în voi”. Extraordinar! Aceasta este siguranța noastră, locuirea veșnică a Duhului Sfânt, Cel care este ancora adevărului. El rămâne în voi „şi n-aveți trebuință să vă învețe cineva; ci, după cum ungerea Lui vă învață despre toate lucrurile şi este adevărată, şi nu este o minciună, rămâneți în El, după cum v-a învățat ea.”
Acesta este un subiect greu de înțeles. Când tu ai fost mântuit, ai avut încredere în Cuvântul lui Dumnezeu și aici ai rămas. Aici ești tu. Iar oamenii care vin pentru o vreme și pleacă, sunt dovada faptului că ei niciodată nu au aparținut cu adevărat și că ei niciodată nu au avut Duhul Sfânt. Eu cred Biblia pentru că Dumnezeu mi-a dat darul credinței în Fiul Său și credință în Evanghelia Lui și în Cuvântul Lui. Eu continuu... aceasta este pentru îndreptățirea mea. Am crezut Biblia pentru sfințirea mea, pentru că Duhul lui Dumnezeu care locuiește în mine continuă să mă conducă în adevăr și departe de eroare. De aceea cred Biblia.
Acum, versetul 6 spune: înțeleg că aceasta este o înțelepciune diferită de cea a lumii, de înțelepciunea conducătorilor veacului acestuia, cu cele mai luminate minți. Toate acestea fiind katargeō. Toate acestea fiind total ineficiente. Toate acestea nu au nicio putere. Toate acestea te conduc spre nicăieri. Toate acestea sunt o nebunie, nebunie curată. Dar eu cred și tu crezi pentru că Dumnezeu ne-a predestinat înainte de veacuri pentru ca să credem și astfel să fim în slava viitoare. Noi credem o înțelepciune, spune versetul 8, „pe care n-a cunoscut-o niciunul din fruntașii veacului acestuia; căci, dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei.”
El sumarizează totul în versetul 9 când spune aceasta, un verset foarte cunoscut, amintit în câteva pasaje care au fost prezentate aici și în Isaia. „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” Știm că toate acestea le are Tatăl păstrate pentru noi. Știm acesta. Știm prin descoperire divină. Nu poate fi cunoscut altfel. Ochiul nu le poate vedea și urechea nu le poate auzi. Iar mintea, care aici este numită inima, nu poate să le priceapă.
Adevărul lui Dumnezeu cu privire la mântuire, adevărul lui Dumnezeu cu privire la viața spirituală și cea veșnică este neaudibil, invizibil și de negândit. Nu poate fi cunoscut empiric, nu poate fi cunoscut rațional. Poate fi cunoscut doar prin revelație divină. În Ioan 8, Isus a spus aceasta, și gândiți-vă că vorbește către niște farisei recalcitranți. Isus le spune în Ioan 8:42: „Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-aţi iubi şi pe Mine” – Wow!– „căci Eu am ieșit şi vin de la Dumnezeu: n-am venit de la Mine însumi, ci El M-a trimis.” Eu nu am venit nici măcar la inițiativa Mea, ci El M-a trimis pe Mine. Auziți: „Pentru ce nu înțelegeți vorbirea Mea?”
De ce nu înțeleg oamenii? „Pentru că nu puteți asculta Cuvântul Meu. Voi aveți de tată pe diavolul; şi vreți să împliniți poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaș; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbește din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii. Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeți.” Nu puteți. Toate le sumarizează în versetul 47, însă din versetul 46 afirmă: „Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeți?” De ce nu credeți adevărul? „Cine este din Dumnezeu, ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultați, pentru că nu sunteți din Dumnezeu.” Destul de clar, nu-i așa? Cine crede Biblia? Cei care sunt ai lui Dumnezeu. Este o lucrare divină.
Să ne întoarcem la 1 Corinteni capitolul 2 și vom încheia cu versetul 10 și cu câteva comentarii. 1 Corinteni 2:10 „Nouă, însă” – aceasta înseamnă că urmează o sumarizare – „Dumnezeu ni le-a descoperit” ce ne este descoperit? La ce se referă? La lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc, lucruri cu privire la mântuire, viața veșnică și spirituală, la împărăție. Cu alte cuvinte toată înțelepciunea lui Dumnezeu, toată propovăduirea crucii, tot cuvântul mărturiei lui Dumnezeu, tot adevărul care este scris în Scriptură. Nouă, Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul. Aceasta este un lucru esențial pentru a înțelege.
Credem pentru că Dumnezeu ne-a ales, Dumnezeu ne-a predestinat ca să știm că într-o zi vom fi în slavă veșnică. Să rămânem la ideea pe care o știm, acum că vrem să ajungem la o concluzie care să ne atingă inima, și anume, că Dumnezeu
ne-a ales ca să ne arate, să ne descopere, să ne nască din nou, să ne dea viața, să înlăture solzii orbirii, să ne trezească inimile, să ne descopere taina, să ne aducă adevărul care ne era ascuns și să ni-l descopere, să luăm aceasta ca și fundament și să recitim textul începând cu versetul 24. „dar pentru cei chemați”, ori de câte ori vezi acest termen, „chemat” sau „chemarea” în epistolele Noului Testament este vorba de chemarea eficientă la mântuire.
Noi suntem cei chemați, chemați de la întuneric la lumină, chemați de la moarte la viață. În versetul 26 afirmă din nou „uitaţi-vă la voi care aţi fost chemați” - la chemarea divină, la revitalizare, la chemarea la viață, la regenerare. De ce noi? Versetul 27 „Dumnezeu ne-a ales, Dumnezeu ne-a ales” , versetul 28 „Dumnezeu ne-a ales”, versetul 30 „Şi voi, prin El, sunteți în Cristos Isus”. De ce sunteți în Cristos Isus? Pentru că ați văzut limpede că ar trebui apucată și crezută, pentru că voi ați văzut dovezile, pentru că la mintea voastră s-a suit. Voi, prin El sunteți în Cristos. El a predestinat, El S-a descoperit pentru că așa a ales, iar pe cel pe care l-a ales, l-a și chemat. Așa cum spune Pavel în Romani 8: „pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniți; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniți, i-a şi proslăvit”.
Așadar, să ne întoarcem la versetul 30 - „Şi voi, prin El, sunteți în Hristos Isus. Prin El voi ați primit Cuvântul lui Dumnezeu în justificarea voastră și în sfințirea voastră”. Prin El voi sunteți în Cristos. Și apoi Cristos a devenit pentru noi – prin prezența Lui, prin puterea Lui, prin Duhul Lui și prin Cuvântul Lui – înțelepciunea lui Dumnezeu, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare.
De ce a făcut Dumnezeu în felul acesta? De ce a făcut Dumnezeu așa? Versetul 29: „Ca nimeni să” - Ce? - „ să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.” Versetul 31 - „după cum este scris:
Martin Luther a spus așa: „Omul este ca un stâlp de sare, precum nevasta lui Lot, precum un lemn sau o piatră, precum o statuie fără viață care să folosească ochii sau gura, nici simțămintele, nici inima, până când nu este iluminat, convertit și regenerat de Duhul Sfânt.” Aceasta nu am inventat-o eu. El citea aceeași Biblie ca și mine și aceeași Biblie pe care și tu o citești. Tu crezi Biblia, dragul meu, și trăiești în lumina adevărurilor ei glorioase, viața ta este fermecată de minunile ei, pentru că Dumnezeu pentru slava Sa a găsit cu cale să te predestineze, să te aleagă, să te justifice și să te sfințească prin Cuvântul Lui. Și când ți L-a dat pe Cristos, ți-a dat în Cristos înțelepciunea Lui, pentru că în El sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și cunoștinței. Nu pot să separ dragostea mea față de Cristos de dragostea mea față de Cuvânt.
În încheiere, să ne întoarcem la versetul 16, la ultima afirmație - „Noi însă avem gândul lui Hristos.” Ce afirmație! Ce afirmație! Când avem încredere în Cuvântul lui Dumnezeu, avem intrare la gândul lui Cristos. Ai înțeles? Nu este o taină pentru mine cum gândește Dumnezeu sau ce dorește El. Tot ceea ce vrea Dumnezeu să știu, a așezat acolo. Aici am gândul lui Cristos și știu cum gândește Cristos, ce vrea, ce Îi face plăcere, ce iubește, ce urăște, ce poruncește și ce interzice. Înțeleg toate pentru că El m-a împuternicit să le înțeleg. Și îmi trăiesc viața îmbrățișând minunea unui har atât de profund și inexplicabil, care este doar pentru mine.
Să ne rugăm:
Tatăl nostru, știm că puterea evanghelizării pentru justificare nu se găsește în metode ingenioase sau în muzică sau în distracție modelată cultural, ci în Biblie. Puterea pentru edificare, pentru sfințire este, de asemenea, găsită în Biblie. Noi trebuie să predicăm Scriptura, să propovăduim crucea, înțelepciunea lui Dumnezeu, mărturia lui Dumnezeu. Noi trebuie să o prezentăm, să o proclamăm, să o apărăm, pentru că aceasta este singura speranță și singurul mijloc prin care Tu vei îndreptăți și sfinți pe poporul Tău. Întotdeauna noi trebuie să folosim Scriptura, nu așa ca cei necredincioși să vadă caracterul ei rațional, ci ca Tu să trezești multe inimi, care să fie ale Tale prin minunea divină a harului prin Cuvânt.
Îți mulțumim, Tată, pentru că o viață de studiu va dovedi că Scriptura este rațională, este accesibilă, este inteligibilă, demnă de crezare și rezistă în fața oricărui test. Știm aceasta pentru că ne-ai dat viață și înțelegere. Îți mulțumim pentru că Tu ai auzit rugăciunea din Psalmul 119:18 - „Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!” Doamne, acea rugăciunea a fost ascultată pentru noi și Te slăvim pentru minunile Tale care nu încetează. Folosește-te de noi, Doamne, ca instrumente în proclamarea adevărului Tău ca să trezim păcătoșii și să lucrăm la sfințirea sfinților. Îți mulțumim pentru privilegiul de a fi utili, în Numele lui Cristos.
Amin.
This article is also available and sold as a booklet.
