Cu siguranță, această lucrare este dependentă total de Cuvântul Dumnezeului Celui viu, de Scriptură, de Biblie. Suntem încredințați cu privire la Cuvântului lui Dumnezeu că este absolut adevărat, și suntem încredințați că fiecare frază, fiecare verset, fiecare capitol și fiecare carte vine de la Însuși Dumnezeu. Singura cale prin care putem să Îl cunoaștem pe Dumnezeu și voia Lui este să ne fie descoperit într-un mod care este fără greșeală, și Dumnezeu a ales ca această modalitate să fie printr-o carte, Biblia. Seara trecută am avut iarăși oportunitatea să fiu invitat la CNN și să port iarăși una din acele discuții cu oameni care nu sunt de acord cu mine. Se pare că aceasta este chemarea mea în viață, și aceștia sunt oameni cărora le place să contrazică. Atunci când sunt într-o astfel de situație cu persoane necredincioase, cu lideri religioși, oameni cu alte orientări morale, eu am de spus doar două lucruri, și pentru mine nu contează în care direcție merge conversația.

Subiectul nu contează prea mult pentru mine. Caut modalități să spun aceste două lucruri. Primul este că Domnul Isus este singurul Mântuitor și celălalt, este că Biblia este singura autoritate de la Dumnezeu. Doresc să afirm aceste două lucruri pe orice cale pot, ca să îi chem pe oameni la singura autoritate a Cuvântului lui Dumnezeu în ciuda tuturor opiniilor umane și doresc să îi chem la singurul Mântuitor, Isus Cristos care este deasupra și împotriva tuturor religiilor umane. Seara trecută unul dintre invitați, care era un susținător al homosexualilor și se declara romano-catolic, a spus că eram așa de prins în cuvintele Bibliei, încât am ratat întregul mesaj. Acum, să fiu prins în cuvintele Bibliei și să ratez întregul mesaj este un mod ciudat de gândire.

Cum ar putea cineva să cunoască mesajul Bibliei fără cuvintele Bibliei? Este un fel de nonsens mistic care a captivat inimile a milioane de oameni, care cred de fapt că Biblia susține un mesaj subliminal al iubirii care transcende ceea ce Dumnezeu a spus de fapt. Dumnezeu ne-a dat o carte, iar în acea carte a vorbit, și ceea ce a spus este exact ceea ce a intenționat să spună și a hotărât să ne spună, așa ca să înțelegem, pentru că suntem responsabili de aceasta. Dumnezeu a vorbit, însă nu S-a bâlbâit, a vorbit clar și precis și exact și direct cu referire la problemele care Îl preocupă atât pe El, cât și pe noi. Și Dumnezeu a jurat în revelația Lui, în sfânta Biblie, că a vorbit adevărul, întregul adevăr, și nimic altceva decât adevărul.

Biblia este adevărată, toată este adevărată, și nimic din ea nu este neadevărat. De asemenea, este întregul adevăr pe care Dumnezeu a hotărât să ni-l reveleze. Restul este lăsat pentru noi ca să îl cunoaștem în eternitate. Doar Biblia este cuvântul adevărat al Dumnezeului adevărat, care nu Se poate tăgădui, El nu mai scrie alte cărți care să spună alte lucruri care să fie contrare cu cele pe care le-a spus în cartea aceasta. Este un singur Dumnezeu adevărat și a vorbit într-o singură carte. Toate celelalte presupuse revelații ale lui Dumnezeu nu sunt de la Dumnezeu, ci sunt născociri ale oamenilor, și în cele mai multe cazuri , oameni inspirați demonic. De la Coran, de exemplu, Bhagavad-Gita, scrierile lui Mary Baker Eddy, Patterson Glover Frye, cartea lui Mormon, Joseph Smith, până toți profeții, toți clarvăzătorii, toți sectanții, toții conducătorii guru religioși, toți liderii religioși, toate religiile lumii – toate sunt amăgiri.

Toate sunt de proveniență, atât umană, cât și demonică. Toate sunt greșite. Dumnezeu a vorbit, și a vorbit într-o singură carte, iar această carte este Biblia. Acum, aceste lucruri simplifică problema. Nu este greu să rezolvi problema religiei. Majoritatea oamenilor cred că este complicat să rezolvi problema religiei pentru că sunt atât de multe religii în competiție, iar ideea de azi este de a fi tolerant față de toate și să permiți tuturor să îmbrățișeze propria lor religie, având încredințarea că toate îi vor duce în final în ceruri, indiferent de calea pe care o apuci. Dar Biblia afirmă contrariul, că orice altceva care contrazice Biblia sau orice altceva care se pretinde a fi o sursă alternativă de revelație în afara Scripturii, nu este de la Dumnezeu. Dacă nu aparține celor 66 de cărți, nu este Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă nu este în cele 66 de cărți ale Bibliei, nu Dumnezeu a zis.

De-a lungul generațiilor din istoria umană, ceea ce a vorbit Dumnezeu, a pus de El în această carte – o singură carte alcătuită din două secțiuni, Vechiul Testament și Noul Testament, 66 de cărți specifice, transmise prin peste 40 de scriitori pe o perioadă de 1500 de ani. Duhul Sfânt este autorul, le-a așezat împreună în ceea ce știm ca fiind Biblia și ea este stabilită ca fiind singura autoritate divină cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care singura datorie a omului este să răspundă cu ascultare față de această carte. Răspunsul față de această carte și de ceea ne spune ea că cere Dumnezeu determină destinul veșnic al fiecărui om, și nimic altceva nu îl va hotărî – nimic altceva. Ceea ce face un om cu Biblia determină cerul sau iadul.

Cu ani în urmă, cu mai mulți ani în urmă – denominațiile protestante au eliminat erezia. Poate că te gândești că aceasta a fost o realizare. Denominațiile protestante au reușit să elimine erezia. Dar cotitura majoră a fost modul în care a fost eliminată, nu zdrobind erezia cu adevărul, nici surclasând-o cu Cuvântul lui Dumnezeu, ci mai degrabă au eliminat ideea de erezie eliminând ideea de adevăr absolut. Dacă nu există așa ceva precum adevăr absolut, atunci nu poate exista nici ideea de erezie. Dacă nu există un adevăr stabil, atunci nicio eroare nu poate fi perceptibilă. Dacă toate sunt posibile, și dacă nu contează cuvintele Bibliei sau sunt numai sugestii, sau sunt în cel mai bun caz egale cu alte scrieri religioase, și poți crede ceea ce vrei, atunci nu mai există adevărul stabil și, în concluzie, nu poate exista nici măcar ideea de erezie clară.

În acest fel au eradicat erezia prin înlăturarea ideii de adevăr în același timp. Acum există o bună înțelegere între denominațiile liberale timpurii cu privire la tot și toate. De aceea, acum câteva săptămâni când am predicat în catedrala din Geneva unde a predicat și Calvin, acest fapt a fost socotit ca un mare eveniment. Catedrala a fost arhiplină și am deschis Cuvântul lui Dumnezeu în această catedrală, după mai bine de 30 de ani, ca să aduc un mesaj care prezenta cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu. Ultimul eveniment major care a avut loc în acea catedrală, care este considerată o catedrală creștină și protestantă, a fost un eveniment budist – a fost unul budist. Într-un fel a fost în avantajul nostru, pentru că ei au spus, când m-au întrebat dacă pot veni să predic: „Cred că dacă am avut un serviciu pentru budiști, putem avea și unul în care să se predice Biblia.” Cred că, așadar, într-un fel, budiștii ne-au pregătit calea.

Dar ideea este: cum se poate ca o biserică ce se numește creștină și protestantă să îmbrățișeze budismul? Acea biserică este în același timp biserica-mamă care a adus în existență Consiliul Internațional al Bisericilor, cel mai ecumenic organism de pe planetă. Au fost fericiți când au afirmat că erezia este declasată, a fost ușor. Tot ce au avut de făcut a fost să elimine adevărul absolut. Mă tem că în zilele noastre această mișcare se extinde. A apărut un nou fel de includere, chiar și în evanghelizare, un nou fel de integrare care amenință să stârpească adevărul, și ca urmare să elimine orice clasificare a erorii și să estompeze totul. Singura speranță în mijlocul acestor lucruri este, bineînțeles, să ne întoarcem la Cuvântul lui Dumnezeu. Toată această răzvrătire păcătoasă nu va schimba și nici nu va altera ceea ce spune Scriptura.

Fie că este atacată de raționalism sau de liberalism, sau fie că este atacată de ceea ce se numește neo-ortodoxie, sau de pluralism sau misticism, sau inclusivism, sau de corectitudine politică sau toleranță, sau de orice alt asalt, nu schimbă cu nimic natura acestei cărți. Domnul Isus a fost Cel care a spus: „nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi împlinit toate lucrurile”. Aceasta este o carte veșnică. Este o carte neschimbătoare. Este ca nicovala din atelierele fierarilor, care după mulți ani de lucru a rămas, în timp ce multe ciocane au fost distruse. Ciocanele care au lovit Scriptura zac în gunoi, dar Scriptura rămâne în picioare.

Biblia rămâne adevărul lui Dumnezeu, singurul adevăr al lui Dumnezeu și nimic altceva decât adevărul lui Dumnezeu. Acum, de unde știm că acest lucru este adevărat? Noi creștinii știm că acest lucru este adevărat pentru că Duhul lui Dumnezeu ne-a luminat, și am vorbit despre iluminare în ultimele două studii, unele dintre studiile mele favorite. Le puteți avea și audio. Cine poate crede Biblia? Este adevărat că Biblia este exact ceea ce afirmă că este. Noi știm că ea este adevărată, noi știm că este adevărată pentru că Duhul lui Dumnezeu ne-a convins prin lucrarea supranaturală de trezire a înțelegerii noastre. Noi însă acum înțelegem că Biblia este adevărată, și pe măsură ce ne uităm la Cuvântul lui Dumnezeu, aflăm că această convingere este susținută de afirmațiile Bibliei.

Așadar, în seara aceasta aș dori să vă ofer o privire asupra suportului biblic intern al inspirației Scripturii. Nu pun la îndoială credința voastră că este inspirată. Dacă ești creștin, deja crezi. Duhul lui Dumnezeu ți-a acordat darul încrederii în Cuvânt. Tu înțelegi deja. Dar doresc să vezi cât de important este să ai dovezile interne ale Scripturii, care să susțină convingerea din inimă, convingere oferită de Duhul Sfânt. Dacă ar fi să demonstrezi că Biblia este adevărată, cum ai face-o? Ai putea începe abordarea prin mai multe moduri. Ai putea spune aceasta, ai putea spune „Ei bine, experiența umană este un bun test al adevărului Bibliei.”

Dacă faci ceea ce îți spune Biblia, vei experimenta rezultatul. Dacă îți mărturisești păcatele și dacă îți pui încrederea în Domnul Isus Cristos, vei fi născut din nou. Viața ta va fi transformată. Dumnezeu va schimba ce iubești și pe cine iubești și cum iubești și vei vedea o schimbare radicală în viața ta. Experiența biblică verifică veridicitatea Scripturii. Și o face. Dar – mai sunt și alți oameni care citesc alte cărți religioase și care au alte experiențe, iar experiența nu a fost și nu ar trebui să fie autoritatea finală, pentru că experiențele pot fi falsificate. De exemplu, sunt bețivi care văd elefanți roz, când de fapt aceștia nu există.

Altcineva ar putea spune: „Ai putea să verifici Biblia cu știința.” În timp ce alte cărți făceau afirmații ridicole și extravagante despre lume, despre lumea fizică, Biblia face afirmații foarte, foarte precise științific despre creația fizică, chiar și atunci când a fost scrisă înainte ca știința modernă să descopere aceste lucruri ca fiind adevărate. Biblia afirmă că pământul are o mișcare de rotație. Biblia spune că soarele parcurge spațiul cosmic împreună cu sistemul solar, sistemul nostru solar de la un capăt la altul. Biblia afirmă despre existența unui sistem hidrologic, un sistem hidrologic care funcționează într-un ciclu incredibil. Biblia îl descrie. V-am citit un pasaj în dimineața aceasta care vorbește despre greutatea munților. Aceasta se numește izostazie, faptul că întreaga lume este în echilibru.

Dacă ai avea o minge de baschet care nu este perfect rotundă și o învârtești, s-ar duce încoace și încolo. Dacă lumea ar fi așa, la anumite intervale, am sări și iar am sări. Pământul se învârtește perfect, pentru că este echilibrat perfect. Aceasta este știința izostaziei, și Dumnezeu este Cel care, așa cum am citit de dimineață, cântărește dealurile și le pune în echilibru. Am putea merge la știință, să ne uităm la știință și să spunem că Biblia din punct de vedere științific este uimitoare. Să vă arăt cât de uimitoare este. În 1903 a murit un om pe nume Herbert Spencer. El a fost un om de știință. El a fost vestit în lume și a primit tot felul de premii pentru diferite inovații.

Cea mai mare descoperire a sa a fost copleșitoare. Herbert Spencer a fost cel care a spus lumii științifice că tot ceea ce există în univers se încadrează în una din cele cinci categorii: timp, forță, acțiune, spațiu și materie. Aceasta este ceea ce a spus el, și el a afirmat și ordinea: timp, forță, acțiune, spațiu și materie. Frumoasă descoperire, Herbert. Dar ce zici de aceste cuvinte? „La început” – acesta este timpul – „Dumnezeu” – aceasta este forța – „a făcut” – acțiune – „cerurile” – spațiu – „și pământul” – materie. Le găsim exact în primul verset. E în regulă, Herbert, ai încercat să afli și fără acel verset. Am putea să mergem la știință, și să spunem că știința este cea care testează Biblia și între timp să obținem o afirmație generală destul de uimitoare – ceva mai bună decât experiența, iar cineva ar putea spune: „Bine, dar aceasta nu înseamnă că totul din Biblie este adevărat!”

Altcineva ar putea spune: „Ei bine, ne-am putea uita la profeții. Sunt în Biblie profeții care s-au împlinit.” Și am putea spune: „Ei bine, cel puțin partea științifică din Biblie este adevărată și partea empirică este, de asemenea, adevărată.” Și cu siguranță că atunci când Dumnezeu a spus că anumite națiuni vor cădea, au și căzut, și când Dumnezeu a spus că va îneca lumea a făcut-o, așadar, sunt anumite profeții care s-au împlinit. Aceasta înseamnă că Cel care a scris Biblia știe ceva mai mult decât știm noi, pentru că El a înțeles știința fizică înainte ca să o fi înțeles altcineva. A înțeles evenimentele înainte ca ele să se întâmple, așa că a fost în stare să le profețească.

Ne putem uita la aceste lucruri și ele pot susține înțelegerea noastră despre Scriptură. Te poți uita la arheologie. Poți să parcurgi ruinele, istoriile din Orientul Mijlociu și poți merge în muzeele de acolo și să găsești lucruri scrise pe Piatra de la Rosetta, și peșterile din Egipt cu anumite desene murale care indică faptul că acolo au fost evrei. Poți să găsești în codul lui Hammurabi, un cod de legi care a fost înainte de Moise, care indică faptul că oamenii încă de la început erau sub lege, și nu au fost niște maimuțe care se legănau prin copaci. Poți să găsești o mulțime de dovezi arheologice și suport pentru lucrurile despre care Biblia a spus că au avut loc. Poți să găsești chiar și dărâmături din zidurile de la Ierihon, aflate într-o configurație ciudată care se potrivește perfect ideii că ele au căzut întinse, spre exterior.

Așadar, te poți uita la acestea și poți să spui: „Ei bine, cel puțin aceste părți din Biblie sunt absolut adevărate, pentru că arheologia le susține.” Nu am găsit niciodată nimic în Biblie care să fie incorect din punct de vedere științific – nu am găsit niciodată nimic în Biblie care să fie incorect din punct de vedere istoric. Se spune că știința le verifică pe toate. Poate spui: „Ce spui despre ziua despre care se spune că soarele s-a oprit?” Ei bine, cu siguranță că nu soarele s-a oprit, ci pământul din mișcarea de rotație. Dar din perspectiva celui care stătea pe pământ, soarele s-a oprit. Aceasta a fost percepția. Când te-ai trezit în dimineața asta și te-ai uitat pe geam nu ai spus „Oh, ce dimineață cu pământul care se rotește.” Însă, totuși pământul este cel care se rotește.

Soarele nu s-a învârtit în direcția în care tu ai crezut că s-a mișcat, ci pământul. Dar din perspectiva noastră, tu spui că este un răsărit, și spui că este un apus. Așadar, sunt astfel de lucruri în Biblie, însă nu este nimic în Biblie care să contrazică știința și nimic care să contrazică istoria, nu este nimic în Biblie care să contrazică o promisiune a lui Dumnezeu ca și când nu s-ar fi împlinit în realitate așa cum a vrut El să se împlinească. Și ne vom uita la unele din acestea în această mică serie pe care o facem. Dar înainte ca să ne uităm la vreunul dintre aceste lucruri ca fiind dovezi susținătoare, să începem să ascultăm la ceea ce spune Biblia. Acest lucru este remarcabil. Aș dori să vă dau două cuvinte la care să vă gândiți: infailibilitate și ineranță.

Infailibilitate – îmi place să folosesc acest cuvânt, poate doar într-un mod personal. Se poate discuta mult despre ce poate însemna; și are puțină flexibilitate, la fel cum are și cuvântul ineranță. Dar noi folosim cuvântul infailibil ca să spunem că Dumnezeu a inspirat Scriptura în așa măsură încât ea este: certă, sigură, demnă de încredere, o regulă veșnic adevărată și ghid în toate problemele, toate sensurile la un loc. Folosim cuvântul infailibil ca să vorbim de întreaga Scriptură. Este întregul adevăr. Privim la el din perspectivă panoramică, avem privirea de ansamblu. Este un document infailibil. Aceasta este, tot ceea ce afirmă este adevărat. În Psalmul 19:7 spune: „Legea Domnului este desăvârșită”. Psalmul 18:30- „Căile lui Dumnezeu sunt desăvârșite” sau fără pată. „Cuvântul Domnului este încercat” sau „testat”, „dovedit”. Psalmul 119- „Cuvântul Tău este curat” „Legea Ta este adevărul”. „Toate poruncile Tale sunt adevărate”. „Temelia Cuvântului Tău este adevărul”. „Toate legile Tale cele drepte sunt veșnice.” Psalmul 111:7 - „toate poruncile Lui sunt adevărate”. Romani 7:12 - „porunca este sfântă, dreaptă şi bună”. Mai este și în Deuteronom 4:2 - „Să n-adăugați nimic la cele ce vă poruncesc eu”. De asemenea, în Apocalipsa 22:18 și 19 - să nu adaugi nimic la Scriptură și nici să nu scoți. Este toată completă și infailibilă. În Ioan 10:35, aceste cuvinte ne sunt date și ele sunt semnificative – atât sumare, cât și clare – și ca întotdeauna, economia de cuvinte a Domnului este uimitoare.

În capitolul 10 al Evangheliei după Ioan, în versetul 35, Domnul Isus spune la finalul versetului: „Scriptura nu poate fi desființată– Scriptura nu poate fi desființată”. Este precum un lanț, toate versetele sunt legate între ele, toate capitolele sunt legate între ele, toate cele 66 de cărți sunt legate, cele două testamente sunt legate și nu pot fi desființate. Nu este nicăieri un loc în care lanțul să se poată rupe. Este in toto adevărul lui Dumnezeu, adevărat în totalitate. Acest lucru îl afirmă, acest lucru îl cere de la noi, în ce privește încrederea și adevărul.

Al doilea cuvânt este ineranță – ineranță – acesta înseamnă că trebuie să privim lucrurile în detaliu, nu în totalitate și să ne uităm la fiecare cuvânt. Fiecare cuvânt este adevărat. Fiecare cuvânt din scrierile originale, fiind inspirat de Dumnezeu, este fără de greșeală, fals, eroare sau lipsă de acuratețe. Așadar, adevărul întreg al mesajului biblic este păzit de fiecare cuvânt care este un cuvânt adevărat de la Dumnezeu. Biblia este în întregime adevărată, pentru că fiecare parte a ei este adevărată. Este întregul adevăr și nimic altceva decât adevărul. Proverbe 30, versetele 5 și 6 sunt mărturisirea lui Dumnezeu în cuvintele Lui cu privire la Cuvântul Lui. Proverbe 30, versetele 5 și 6: „Fiecare cuvânt al lui Dumnezeu este încercat – fiecare cuvânt”. Psalmul 12:6 - „Cuvintele Domnului sunt cuvinte curate, un argint lămurit în cuptor de pământ, şi curățit de șapte ori.” Psalmistul caută o analogie ca să exprime puritatea Cuvântului. În Psalmul 119:140 psalmistul spune: „Cuvântul Tău este cu totul încercat”. Așadar, fie că vorbim despre infailibilitate, care este imaginea de ansamblu, sau că vorbești despre ineranță, care este imaginea în detaliu, combinarea celor două vorbește despre veridicitatea Bibliei. Ea este adevărată.

Acum vreau să vă spun câteva lucruri și să vă dau câteva versete. Poate că nu doriți să le căutați, ci doar să ascultați. În Isaia 65:16, Domnul Se numește pe Sine Dumnezeul adevărului. De acolo începe totul. El este Dumnezeul adevărului. În Ieremia 10:10 profetul scrie despre Dumnezeu care este adevăratul Dumnezeu. Noul Testament este de acord cu Vechiul Testament, și Îl numește pe Dumnezeu ca fiind Dumnezeul adevărului. În Ioan 3:33 scrie: „Dumnezeu spune adevărul”. În Ioan 17:3 Domnul Isus spune: „să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat”.

1 Ioan 5:20: „El este Dumnezeul adevărat”. De trei ori Scriptura spune că Dumnezeu nu poate să mintă: Numeri 23:19, Tit 1:2 și Evrei 6:18. Dumnezeu nu poate să mintă. Este imposibil. În concluzie, Biblia este infailibilă și inerantă, pentru că este scrisă de Dumnezeu care este adevărul, vorbește doar adevărul, și nu poate vorbi decât adevărul.

Scriitorii Vechiului Testament au mii de afirmații despre veridicitatea scrierilor lor. De peste 2000 de ori ei afirmă că vorbesc întocmai cuvintele lui Dumnezeu. Aceștia sunt doar scriitorii Vechiului Testament. Din nou și din nou ei folosesc expresia „Duhul Domnului mi-a vorbit” sau „Cuvântul Domnului a venit la mine”. Isaia, spre exemplu, spune în Isaia 1:2: „Ascultați, ceruri, şi ia aminte pământule, căci Domnul vorbește”. Apoi el dezvăluie marea revelație care este cartea Isaia. Când Dumnezeu vorbește, fiecare ascultă, pentru că El este Dumnezeu. În Noul Testament găsim și mai multe exemple, centrate în mod special pe învățătura Domnului Isus.

Domnul Isus spune în Matei 5: „Să nu credeți că am venit să stric Legea sau Proorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc.” Legea și profeții sunt termeni folosiți ca să descrie Vechiul Testament. „Nu am venit ca să schimb ceva. Am venit să împlinesc Vechiul Testament.” „Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile.” Isus spune că până și cele mai mici litere au autoritatea lui Dumnezeu în spatele lor. De aceea a spus Iacov aceasta în Iacov 2:10: „ cine păzește toată Legea, şi greșește într-o singură poruncă, se face vinovat de toate.”

Dacă ai încălcat cea mai mică parte din Cuvântul lui Dumnezeu, este ca și cum ai fi încălcat tot Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că tot este adevărat și este revendicat divin. Scriitorii Vechiului Testament se referă, atât specific cât și general, la scrierile lor ca fiind cuvintele lui Dumnezeu de vreo 4000 de ori, de vreo 4000 de ori. De două mii de ori, v-am spus adineauri, ei fac referiri directe la faptul că Dumnezeu le-a vorbit, dar de cel puțin 4000 de ori ei afirmă că ceea ce ei au scris este Cuvântul lui Dumnezeu. Scriitorii din Noul Testament citează Vechiul Testament ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu de peste 320 de ori și fac referire la Vechiul Testament de cel puțin 1000 de ori, așadar scriitorii Noului Testament afirmă infailibilitatea și ineranța Vechiului Testament. Și scriitorii Noului Testament, de asemenea, afirmă că Noul Testament este inspirat.

Acum, aș dori să mă urmăriți cu atenție, pentru că eu cred că este într-adevăr minunat. Galateni 1 – Galateni 1 – aici este apostolul Pavel – aici este o introducere generală – Galateni 1 cu versetul 11, Pavel spune „Fraților, vă mărturisesc că Evanghelia propovăduită de mine, nu este de obârșie omenească; pentru că, n-am primit-o, nici n-am învățat-o de la vreun om, ci prin descoperirea lui Isus Cristos.” Aici Pavel afirmă că mesajul Evangheliei a venit de la Dumnezeu. El spune până în versetul 15, când Dumnezeu l-a pus deoparte, chiar din pântecele mamei și l-a chemat prin harul Său, a găsit cu cale să-L descopere în el pe Fiul Său, ca „să-L vestesc între Neamuri, îndată, n-am întrebat pe nici un om”. El a primit mesajul său și misiunea sa direct de la Dumnezeu.

Acum, știu că acest lucru a fost unic pentru el ca apostol, dar acesta a fost un model despre cum Dumnezeu le vorbea în mod direct profeților din Vechiul Testament și celorlalți scriitori ai Vechiului Testament. Așadar, El i-a vorbit lui Pavel, care este unul dintre apostoli și unul dintre scriitorii Noului Testament. Dacă ne uităm în Romani, capitolul 4, vom vedea aceasta – ei bine, să ne uităm întâi la Galateni 4 – doar un gând de aici – Galateni 4, pentru un moment. Aici Pavel citează din Geneza – aici Pavel citează din Geneza. Și ce spune? Versetul 30 – în scrierea lui către Galateni: „Dar ce spune Scriptura: Izgonește pe roabă şi pe fiul ei; căci fiul roabei nu va moșteni împreună cu fiul femeii slobode.” Acest citat este din Geneza 21, câteva versete de acolo, 10 și 12, Pavel citează din Vechiul Testament, și îl numește Scriptura.

Acum, dacă vă uitați în Romani, capitolul 4, veți găsi tot felul de astfel de referințe încă de la început, versetul 3 din acest capitol, Romani 4:3- „Căci ce zice Scriptura?” spune Pavel. „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire.” Acum citează din Geneza 15:6. El citează din cartea Geneza ca fiind Scriptura. El știe că are autoritatea lui Dumnezeu. El știe că Isus a spus că Scriptura nu poate fi desființată. Faptul că Vechiul Testament este considerat Scriptură este afirmat și de către scriitorul inspirat al Noului Testament, și anume, apostolul Pavel. Să vă conduc puțin mai departe pe această idee; 1 Timotei, capitolul 5 – 1 Timotei, capitolul 5.

Specific în acest capitol avem așezate două citate în versetul 18 – două citate. Aceasta este o comparație interesantă. Primul citat - versetul 18- „Scriptura spune „să nu legi gura boului când treieră”. Acum, Scriptura chiar spune aceasta. Este în Deuteronom 25:4. Înțelesul simplu este „hrănește-ți animalul”. Dar analogia acestui lucru, aplicația acestui verset este că trebuie să ai grijă de oamenii care te slujesc. Este o afirmație proverbială. Dacă vrei ca boul să își facă treaba, hrănește-l. Dacă vrei ca oamenii să slujească și să facă ceea ce vrei să facă, ai grijă de ei. Aceasta este ideea. Dar el spune că Scriptura spune, și citează din Deuteronom 25:4.

„Și” – aici este important, versetul 18 – „Scriptura de asemenea spune „vrednic este lucrătorul de plata lui ”. Unde spune asta în Vechiul Testament? Acest citat nu este din Vechiul Testament; ci de fapt, se găsește în Luca, capitolul 10, la versetul 7, unde Isus spune aceasta: „Vrednic este lucrătorul de plata sa”. Așadar, ceea ce a scris Moise în Deuteronom este Scriptură și ceea ce a scris Luca în Evanghelia sa este, de asemenea, Scriptură. Aici ai mărturia unui scriitor din Noul Testament care socotește ca Scriptură atât Vechiul Testament, cât și Noul Testament. Pavel numește scrierea lui Luca Scriptură.

Să ne uităm în 2 Petru, capitolul 3 – 2 Petru capitolul 3, versetul 15. Aici sunt două versete interesante, versetele 15 și 16. Aici se face referire la „cum v-a scris şi prea iubitul nostru frate Pavel, după înţelepciunea dată lui”. El a scris despre răbdarea Domnului nostru în ce privește mântuirea, așa cum afirmă începutul versetului 15. Apoi Petru se referă la „cum v-a scris şi prea iubitul nostru frate Pavel, după înţelepciunea dată lui, ca şi în toate epistolele lui”. Acum el trece de la o epistolă particulară, scrisă unui anumit grup, la toate epistolele lui Pavel, la cele 13. „În ele sunt unele lucruri grele de înțeles pe care cei neștiutori şi nestatornici le răstălmăcesc ca şi pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor.” – ce anume- „Scripturile.”

Așadar, ce spune Petru despre epistolele lui Pavel? Ele sunt o parte a Scripturii, la fel ca și restul Scripturii. Aici, din nou, la fel cum Pavel a numit scrierea lui Luca Scriptură, îl avem pe scriitorul cu cele mai multe epistole scrise verificând un scriitor al evangheliilor. Tot așa și Petru numește scrierile lui Pavel ca fiind Scriptură. De fapt, toate epistolele sale sunt Scriptură. Întoarceți la Iuda 17, și vom urmări această idee. Iuda, versetul 17- doar un singur capitol, versetul 17, „Dar voi, prea iubiților, aduceți-vă aminte de vorbele vestite mai dinainte de apostolii Domnului nostru Isus Hristos, cum vă spuneau că în vremurile din urmă vor fi batjocoritori, care vor trăi după poftele lor nelegiuite”. De unde vine aceasta? 2 Petru 3:3- „Înainte de toate, să știți că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi după poftele lor” și îl citează pe Petru. Așadar Iuda îl citează pe Petru. Petru îl confirmă pe Pavel. Pavel îi confirmă pe scriitorii Evangheliei.

Textul Scripturii nu ne imploră ca să credem această problemă. Nici nu este prezentată cu multă emfază. Este doar o magnifică prezență, aproape tăcută, pentru că este o realitate atât de evidentă. Nici nu are nevoie să fie explozivă, ca și cum am avea de dovedit ceva. În cartea Apocalipsa, este descrisă o fericire, în capitolul 1, versetul 3, pentru cei care aud și citesc cuvintele acestei profeții și ascultă de lucrurile scrise în ea. „Descoperirea lui Isus Hristos pe care i-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Şi le-a făcut-o cunoscut, trimițând prin îngerul Său la robul Său Ioan”. Aici aflăm că această carte, Apocalipsa, este inspirată de Dumnezeu. Este inspirată de Dumnezeu. Dumnezeu este autorul ei, și El a dat-o lui Ioan prin mediatori angelici, în acest caz.

În capitolul 19 din Apocalipsa, în versetul 9, lui Ioan i se dau instrucțiuni de la o voce care venea din tronul lui Dumnezeu. „Apoi mi-a zis: „Scrie: Ferice de cei chemați la ospățul nunții Mielului!” Apoi mi-a zis: „Acestea sunt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu!” În capitolul 21 din Apocalipsa, versetul 5, avem parte de o viziune a cerului nou și a noului pământ. „Cel ce ședea pe scaunul de domnie a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi.” Şi a adăugat: „Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate.” Capitolul 22, versetul 6: „Aceste cuvinte sunt vrednice de crezare şi adevărate. Şi Domnul, Dumnezeul duhurilor prorocilor, a trimis pe îngerul Său să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând.” Așadar, începând cu Pentateuhul și apoi de la scriitorul Noului Testament, care citează din cartea Geneza ca fiind Scriptura, până la Apocalipsa, avem Cuvântul adevărat al lui Dumnezeu, care transcende realitatea mărturiei interne a scriitorilor Scripturii, că ei scriu Cuvântul lui Dumnezeu fără de greșeală. Aceasta este o mărturie puternică din interior, fără de greșeală, pentru Scriptură că este Cuvântul lui Dumnezeu.

Dar mai este o mărturie la care doresc să zăbovim în seara aceasta, și mai sunt multe de spus, dar altă dată. Vreau să vă vorbesc despre mărturia adusă de Domnul Isus. Pentru mine contează care a fost punctul de vedere al Domnului Isus față de Scriptură, pentru tine nu? Mă gândesc că da. Isus este Cel care a spus în Ioan 10:35: „Scriptura nu poate fi desființată”. Domnul Isus este Cel care a spus în Matei 5:17 și 18: „nu va trece o iotă sau o frântură din Lege”. Acum, în Matei 26:24, El privește către cruce și spune: „Fiul omului Se duce după cum este scris despre El”. Câteva versete mai departe îi spune lui Petru că nu are nevoie de protecția sabie, căci dacă ar fi vrut, ar fi putut cere să coboare îngerii din ceruri. Dar apoi El a spus în Matei 26:54: „Dar cum se vor împlini Scripturile?”

Cu alte cuvinte, Domnul Isus a venit să împlinească Legea. De asemenea, a venit ca să împlinească Scripturile care au profețit moartea și învierea Lui. Într-adevăr este o afirmație uimitoare când a spus „Scriptura nu poate fi desființată”. El se referă la faptul că ceea ce a spus Dumnezeu era adevărat și va avea loc. A spus în Luca 16:17 - „Este mai lesne să treacă cerul şi pământul decât să cadă o singură frântură de slovă din Lege”. În Luca 18:31- „tot ce a fost scris prin proroci despre Fiul omului, se va împlini”. Așadar, care a fost părerea Domnului Isus despre Scriptură? A fost că era Cuvântul lui Dumnezeu, că era o reflectare adevărată a Unui Dumnezeu adevărat, a Unui Dumnezeu care nu poate să mintă, ci poate să spună doar adevărul. Și Isus chiar a atras atenția asupra unor cuvinte specifice.

Este ilustrat în Psalmul 22:1 – și sunt multe din acestea. Psalmul 22:1 prevestește că atunci când Mesia va muri pe cruce, El va spune „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” În timp ce Domnul Isus murea pe cruce, a strigat „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” Matei 27:46. Domnul Isus a crezut în împlinirea fiecărui cuvânt al Vechiului Testament. El a întărit marile adevăruri din Vechiul Testament, de asemenea. El a confirmat crearea lui Adam și Eva. El a confirmat că a fost o creație reală și ei au fost persoane reale. El a spus astfel în Matei 19:4 și 5: „Drept răspuns, El le-a zis: „Oare n-ați citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască.” I-a făcut, i-a făcut la început și i-a creat parte bărbătească și parte femeiască. „Și a zis: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor fi un singur trup?” Domnul Isus a crezut în relatarea creației așa cum este menționată în Geneza și a susținut-o.

Isus, de asemenea, a afirmat în mod repetat că problemele pe care le au oamenii în necunoașterea lui Dumnezeu sunt din cauză că ei nu cunosc Scriptura. „Cercetați Scripturile, pentru că ele vorbesc despre Mine”. „Nu zice Scriptura?”- a repetat El din nou și din nou și din nou. Așadar ai de făcut o alegere. Ca să concluzionez mărturia Domnului Isus, îți voi da un set de opțiuni. Una dintre ele trebuie să fie adevărată. Prima este că în Vechiul Testament nu este nicio greșeală, pentru că acesta este ceea ce a învățat Domnul Isus, că Scriptura nu poate fi desființată. A doua opțiune este că există câteva greșeli, dar Isus nu știa despre ele. A treia posibilitate este că sunt erori, și El știa despre ele și a încercat să le ascundă.

Care este opțiunea ta? A fost Isus un șarlatan, un înșelător și unul care ascunde? Dacă da, cum explici învierea Lui? Sau poate că Domnul Isus nu știa că sunt greșeli. Atunci cum îți explici omnisciența Lui, pentru că El a spus că știe totul. Dacă a doua este adevărată, că El nu știa - că în Vechiul Testament sunt greșeli, dar a fost neatent - atunci cu siguranță că nu este Dumnezeu și poți să înlături creștinismul și să uiți de el. Dacă cea de-a treia alternativă este adevărată – El a știut și totuși le-a ascuns – atunci Isus este diavolul. Dacă vei crede divinitatea lui Isus, nu ai altă opțiune decât să crezi că Scriptura este infailibilă și inerantă, pentru că și El a crezut.

Acum, aceasta ne conduce la o întrebare „Cum am putea să înțelegem cum a scris Dumnezeu Scriptura?” Vă interesează? Bine, atunci vă invit să veniți săptămâna viitoare. Nu pot nici măcar să încep. Aș dori să închei spunând următoarele: pentru că Biblia este adevărul divin, ea este o sursă de binecuvântare. Proverbe 8:34 spune: „Ferice de cine Mă ascultă”. Luca 11:28: „Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu, şi-L păzesc!” În al doilea rând, Biblia este o sursă de virtuți. Psalmul 119: „Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!” Este și o sursă de puritate, Ioan 15:3: „Sunteți curați, din pricina cuvântului pe care vi l-am spus”. Este o sursă de biruință: „Prin sabia Duhului vom ucide pe vrăjmașul minciunilor și înșelăciunii.” Este o sursă a creșterii - „ca niște prunci născuți de curând, să doriți laptele duhovnicesc şi curat”,

1 Petru 2: „pentru ca prin el să creșteți spre mântuire”. Este o sursă de putere: „este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri”. Este o sursă de călăuzire, Psalmul 119:105: „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele, şi o lumină pe cărarea mea.”

Biblia este cea mai puternică carte pentru că este singura carte de proveniență divină. Te poate tăia în bucăți, Evrei 4:12, te poate despărți în două, dar, de asemenea, te poate pune din nou la loc, 1 Petru 1, sunteți născuți din nou prin Cuvânt, care vă poate aduce mare bucurie, „V-am scris aceste lucruri pentru ca bucuria voastră să fie deplină”. De ce este așa de puternică? De ce este așa de transformatoare? Pentru că nu este cuvântul oamenilor, ci este chiar Cuvântul lui Dumnezeu. Și data viitoare ne vom uita la modul în care Dumnezeu ne-a transmis Scriptura, prin marea doctrină a inspirației.

Tatăl nostru, Îți mulțumim pentru mărturia Scripturii față de propria veridicitate, față de propria infailibilitate, față de propria ineranță, față de propria inspirație. Și știm că toate acestea se bazează pe faptul că Tu ești Dumnezeu viu și adevărat, Dumnezeul care nu poate să mintă, Dumnezeul care este adevăr, și de la Tine vine fiecare cuvânt adevărat și numai ceea ce este adevărat, așadar Biblia este adevărul, întregul adevăr și nimic altceva decât adevărul, pentru că Tu ești Dumnezeul adevărului.

Cât de minunat este să cunoaștem acest adevăr, să înțelegem adevărul și să trăim acest adevăr, prin puterea Ta. Suntem profund binecuvântați ca noi să știm adevărul, într-o lume care se scufundă în minciună. Te slăvim, Îți mulțumim și Te glorificăm pentru că ne-ai deschis ochii și inimile noastre față de adevăr.

Acum că îl avem, vrem să îl iubim, vrem să fim flămânzi după el, vrem să învățăm din el, vrem să îl proclamăm, vrem să îl apărăm, și să îl folosim când ne închinăm Ție. Aceste lucruri Ți le cerem din pricina și pentru slava lui Cristos. Amin.

SFÂRȘIT