Vă spun bine ați venit în această dimineață la biserica noastră și la minunata părtășie a oamenilor lui Dumnezeu de aici. Părtășia noastră este în jurul Cuvântului lui Dumnezeu, și actualmente parcurgem o serie în care ne uităm la viața credinciosului sub impactul Duhului Sfânt. Spuneam în această întrucâtva scurtă serie că probabil Duhul Sfânt este Persoana cea mai invizibilă din Trinitate, în termenii gândirii oamenilor și ai cunoașterii lor. Toți înțelegem multe despre Dumnezeu, se acordă multă atenție atributelor lui Dumnezeu și lucrării lui Dumnezeu. Cu siguranță că-L accentuăm pe Cristos și toată lucrarea Lui, și Persoana Lui, şi caracterul, și viața Lui. Și doar ca să echilibrăm înțelegerea că fiecare Persoană a Trinității este egală cu fiecare dintre celelalte, doresc să vă ajut să vă închinați Dumnezeului Trinitar într-un mod mai deplin, să vă ajut să înțelegeți adevărata lucrare a Duhului Sfânt.

Dar nu este doar asta. Nu numai că, așa cum vă spuneam, nu este doar faptul că nu ne îndreptăm atenția sau concentrarea asupra Persoanei Duhului Sfânt, cu toate că este vrednic de laudă ca și ceilalți, ci și faptul că ceea ce Îi este atribuit Duhului Sfânt este cu siguranță nevrednic de Numele Său. Este o hulă la adresa Duhului Sfânt care are loc tot timpul. Oamenii sunt mult mai reticenți să-L hulească pe Dumnezeu Tatăl sau chiar pe Cristos Fiul, însă se pare că este sezon deschis pentru hula împotriva Duhului Sfânt.

Dacă ar fi să te uiți la mass-media creștină ca un spectator ignorant și ai încerca să înțelegi o teologie despre Duhul Sfânt urmărind televiziunea creștină, iată ce poți să presupui: că Duhul Sfânt, indiferent ce este, este un fel de putere. Este un fel de putere care îi trântește pe oameni la pământ, îi trântește la pământ și îi lasă culcați acolo, încremeniți. Este un fel de putere care operează, destul de ciudat, la mișcarea brațului sau când cineva apasă fruntea altui om. Indiferent care este forța asta, indiferent care este duhul acesta, îi face pe oameni să mormăie bolboroseli în mod incoerent. De asemenea îi face pe oameni să-și ridice mâinile în aer, să-și dea ochii peste cap, și să încerce să își țină echilibrul în timp ce se clatină pe muzică. Asta este ceea ce poți să concluzionezi. Duhul Sfânt, indiferent ce duh este acesta, este o forță care te face să-ți pierzi controlul trupului și al gurii și al minții și să cazi într-un fel de comportament bizar emoțional și irațional. Acesta nu este Duhul Sfânt. Aceasta este o insultă la adresa Duhului Sfânt.

Poate întrebi: „Ce este acest fenomen?” Putere de sugestie, puterea presiunii grupului, puterea de manipulare. Oricum, nu are nimic de-a face cu Duhul Sfânt. Ar putea Duhul Sfânt să facă astfel de lucruri făcându-și apariția în locuri care Îl necinstesc, unde se interpretează greșit Scriptura, pe care El a scris-o? Ar apărea El să valideze teologia greșită și învățătorii falși și să fie absent din locurile unde atât Duhul Sfânt este onorat, cât și Cuvântul Său este onorat? Cred că dacă fenomenul pe care îl vezi la televizor sau în acele întâlniri ar fi fost într-adevăr de la Duhul Sfânt, voi toți ați cădea la pământ și ați bolborosi incoerent tot timpul, pentru că Duhul Sfânt Se mișcă în aceia care-L cinstesc pe Cristos și cinstesc Cuvântul Său.

Care este adevărata lucrare a Duhului Sfânt? Ce face El într-adevăr? Ce anume îndeplinește puterea Lui? Permiteți-mi să vă ajut cu puțină lingvistică. Este un cuvânt pentru Duh în Vechiul Testament, ruach, termenul paralel din Noul Testament este pneuma. Amândouă sunt cuvinte onomatopeice. Atât pneuma, cât și ruach sunt cuvinte care au în pronunțarea lor aer în mișcare. Și asta este intenția cuvântului „duh”; este mișcare, este forță. Înțelesul fundamental al lui ruach, cuvântul din Vechiul Testament pentru Duh, este putere, energie, forță, viață. O treime din numărul de apariții din Vechiul Testament – și apare de multe ori – o treime din ele se referă la Dumnezeu, la Duhul lui Dumnezeu. Dar accentul cuvântului ruach, Duh, și a cuvântului pneuma, în greaca Noului Testament, nu este asupra părții imateriale. Nu este ca să accentueze simplu faptul că această Persoană din Trinitate este imaterială. Nu asta este ideea. Cuvântul înseamnă putere, energie, forță. Pe asta este pus accentul. Deci când spui ruach Iahve, Duhul lui Dumnezeu, vorbești despre puterea lui Dumnezeu, energia lui Dumnezeu.

Mica 3:8 ne dă o bună ilustrație a acestui lucru. În Mica 3:8 spune: „Dar eu sunt plin de putere, plin de Duhul lui Iahve”. A fi plin de Duhul lui Iahve înseamnă a fi plin de putere. Din nou, nu se referă la partea imaterială. De aceea traducerea – vechea traducere Spiritul Sfânt este așa de inadecvată. Spirit este un cuvânt care vorbește despre ceva imaterial. Și, apropo, despre ceva ce nu există. Dar cuvântul Duhul nu este o accentuare asupra imaterialității, ci asupra energiei pline de putere. De fapt, aș sugera forța violentă a lui Dumnezeu. Puterea lui Dumnezeu este violentă. Un scriitor a spus „Ruach-ul lui Iahve este explozia lui Dumnezeu, este puterea irezistibilă prin care Își împlinește scopurile Sale, atât creative, cât și distructive.” Când vorbești despre Duhul lui Dumnezeu, vorbești despre o Persoană care este în esență expresia puterii violente a lui Dumnezeu, energia divină, o putere care este la fel de măreață și de infinită și fără limite la fel cum este Dumnezeu de măreț și nelimitat.

Este Duhul lui Dumnezeu, puterea violentă a lui Dumnezeu prin acea a treia Persoană din Trinitate care a creat oștirea cerurilor, Psalmul 33:6 „prin ruach, Dumnezeu a făcut oștirea cerurilor.” Asta este putere. La un moment dat nu era nimic, nici măcar un univers, ca să nu mai vorbim de un univers plin de corpuri cereşti care să se miște pe orbitele lor, și, într-o fracțiune de secundă, toate există. Aceasta este puterea Duhului lui Dumnezeu, ruach. A fost puterea care le-a dat energie pentru judecată, lui Otniel și lui Samson în Judecătorii capitolul 3 și Judecătorii 14. Ruach-ul lui Iahve este puterea care îi apucă pe proroci, îi ia, îi poartă și îi lasă într-un loc diferit, Ezechiel 3, Ezechiel 11, 1 Împărați 18. Vorbim despre o putere măreață.

Acei oameni care sunt confruntați și înzestrați cu faptele Duhului lui Dumnezeu experimentează o putere supranaturală. Duhul Sfânt nu Și-a limitat puterea la creație. Nu-Și limitează puterea la distrugere, cu toate că în Scriptură sunt dovezi ale acestor lucruri. În ceea ce ne privește, credincioși fiind, trebuie să mergem dincolo de expresiile materiale ale puterii divine, despre care v-am vorbit, puterea de a crea, puterea de a oferi o lucrare supranaturală și unică anumitor oameni de pe pământ, puterea de a-i lua pe profeți și a-i muta într-un alt loc, și să pătrundem în interior și să înțelegem că marea putere creativă a lui ruach lucrează în viețile oamenilor. Puterea Lui este înlăuntrul nostru. Nu este ca să ne trântească la pământ, să ne facă să bolborosim sau să cădem într-o traumă emoțională, ci este în cea mai mare parte, invizibilă, de fapt în sine și prin sine, este invizibilă.

O ilustrație a acestei puteri poate fi înțeleasă din Psalmul 51. David a păcătuit foarte grav – un păcat teribil. A poftit o femeie care nu era soția lui, se numea Bat-Șeba. A comis adulterul și apoi, dorind să o aibă permanent lângă el, a aranjat ca soțul ei, care era un soldat credincios, să fie abandonat pe câmpul de luptă, ca astfel să fie omorât de inamici. Păcatul era copleșitor – crimă, adulter și David își varsă inima în Psalmul 51 și cere ca Dumnezeu să-l ierte. Cere ca Dumnezeu să-l spele. Cere ca Dumnezeu să-i ia durerea vinei și frica sa. Oricum la toate acestea în versetul 11 din Psalmul 51, el adaugă: „Nu lua ruach-ul Tău de la mine”. Nu lua Duhul Tău cel Sfânt de la mine. El nu vorbește despre pierderea mântuirii, pentru că apoi el spune: „dă-mi iarăși bucuria mântuirii Tale”. Nu și-a pierdut mântuirea, ci și-a pierdut bucuria.

Atunci la ce s-a referit când a spus: „Nu lua Duhul Tău cel Sfânt de la mine?” Știu la ce s-a referit. Avea ceva specific în minte: Saul. Pe Saul. Știa bine istoria. Înaintea lui nu a fost decât Saul, așa că istoria monarhilor era foarte scurtă. Dumnezeu a luat Duhul de la Saul într-un sens special.

În Israelul antic, în zilele vechiului legământ, Duhul Sfânt a venit asupra împăraților, și preoților, și profeților într-un mod unic. Însă asta nu era tot ce făcea. Nimeni nu poate fi mântuit fără Duhul Sfânt, nici măcar în Vechiul Testament. Nimeni nu putea fi sfințit fără Duhul Sfânt, nici măcar în Vechiul Testament. Duhul Sfânt Își făcea atunci lucrarea de convingere a inimilor oamenilor ca să producă în ei pocăință. Duhul Sfânt i-a condus pe scriitorii Scripturii ca să scrie Scriptura sfântă. Duhul Sfânt Își făcea lucrarea chiar atunci. Nu a fost atât de clară ca în Noul Testament, și nu a fost la fel de completă cum este în Noul Testament, dar Duhul Sfânt Își făcea lucrarea Lui, altfel nimeni nu ar fi fost mântuit, nimeni nu ar fi fost sfințit. În plus față de acea lucrare normală a Duhului Sfânt, Duhul Sfânt venea asupra împăraților, și preoților, și profeților într-un mod special și rămânea peste ei cu o putere supranaturală. Frica lui David a fost că ceea ce i s-a întâmplat lui Saul i se va întâmpla și lui, așadar, rugăciunea lui personală față de Dumnezeu a fost ca Dumnezeu să păstreze prezența Duhului asupra lui sau altfel nu va avea putere să domnească în felul în care trebuia să o facă. Putere pentru domnie, putere pentru conducere spirituală, putere pentru înțelepciune spirituală.

În Noul Testament lucrarea Duhului Sfânt se extinde. Isus le-a spus ucenicilor în camera de sus despre Duhul Sfânt: „a fost cu voi, dar acum va fi în voi”. Bineînțeles că a fost cu voi, altfel nimic nu s-ar fi petrecut. Nu v-ați fi pocăit, nu ați fi crezut, nu ați fi avut progres spiritual, nu ați fi fost iluminați ca să înțelegeți Scriptura. A fost cu voi, dar acum va fi în voi. Aceasta nu este o chestiune de absență sau prezență, ci are de-a face cu intensitatea. Există o plinătate a Duhului acum în toți credincioșii. Gândiți-vă în felul următor: toți suntem împărați, toți suntem preoți și toți suntem profeți, nu-i așa? Toți avem responsabilitatea să proclamăm Evanghelia. Toți suntem împărați și preoți. Așadar ungerea în plinătatea Duhului a venit asupra noastră a tuturor ca să ne împuternicească și a făcut asta, pentru cei care domnesc în împărăție, pentru cei care îi duc pe oameni înaintea lui Dumnezeu așa cum făceau preoții, și pentru cei care le predică oamenilor pentru Dumnezeu, așa cum făceau profeții.

Așadar, asta este plinătatea lucrării Duhului Sfânt care este depozitată acum în toți credincioșii – așa cum citim în 1 Corinteni 12 – pentru că ne-a așezat în trupul lui Cristos, ne-a dat tot felul de daruri ca să ne împuternicească să facem întreaga lucrare pe care ne-a încredințat-o, și apoi toți am fost adăpați din același Duh, fapt care înseamnă locuirea permanentă a Lui înăuntrul nostru. Înainte de Cincizecime Duhul Sfânt era alături de oameni, acum este în noi. În sine este o chestiune de plinătate, de completitudine, de bogăție. Și ce face acum? Ce face în această lucrare? Nu mai este nimic de creat. Lumea materială este creată. Lucrarea de creație de acum este o creație spirituală. El creează viața spirituală, convertirea, regenerarea. El sfințește, echipează, dăruiește, cheamă, rodește, împuternicește. Și când vorbesc despre putere, mă refer la o forță violentă.

Și nu cred că ne-am gândit adesea la acest lucru, dar puterea prezentată de Duhul Sfânt, puterea exercitată de Duhul Sfânt în viața ta este o putere violentă. Dacă înțelegi care a fost condiția ta înainte ca să fii mântuit, vei înțelege cât de violentă a fost. Eram morți în greșelile și păcatele noastre, orbi față de adevărul lui Dumnezeu, și despre asta vom vedea mai multe în Romani 8. Stricați până la rădăcină. Morți în profunzime, niște morți care umblă, acesta este diagnosticul tuturor ființelor umane înainte ca ei să vină la Cristos. O putere violentă a venit asupra morților și le-a dat viață și apoi o putere de sfințire este eliberată ca să lupte împotriva corupției și să o învingă. Și într-o zi, aceeași putere va recrea un nou tu potrivit pentru viața din ceruri. Asta este o putere uimitoare.

Și puterea Duhului Sfânt este de asemenea în spatele scrierii Scripturii. Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu – pneuma de la Dumnezeu – care vorbește despre faptul că este autorizată de Duhul. Petru spune că oamenii au fost mișcați de Duhul Sfânt să o scrie. Aș vrea să vă spun ce înseamnă asta. Aș dori să vă ofer o explicație a acestui lucru. Un om stă jos și scrie, își are propriile idei, propriile gânduri, propriile dispoziții, propriile presupoziții. Are lucruri care sunt interesante și importante pentru el, și urmează să scrie, și dintr-odată vine Duhul Sfânt și inundă mintea acelui om și literalmente zdrobește totul, cu excepția celor pe care vrea Duhul Sfânt să le scrie. Este o forță violentă care domină toate gândurile omului, toate așteptările, și ambițiile, și dorințele omului, și el nu mai rămâne decât cu această realizare copleșitoare, și anume că trebuie să scrie acel unic lucru pe care Duhul lui Dumnezeu vrea să îl scrie. Asta este putere. Putere de a domina ignoranța oamenilor, de a-i conduce la adevăr. Putere de a domina prejudecățile oamenilor, de a domina preferințele lor, așa că ceea ce ai în Biblie este Cuvântul Duhului Sfânt prin scriitorii care scriau ceea ce au vrut să scrie, însă ceea ce au vrut să scrie a fost redus printr-un act violent şi copleșitor asupra minții lor, au fost purtați de Duhul Sfânt, care a alungat orice altceva, orice altceva.

De aceea ultimele cuvinte ale lui David – 2 Samuel 23:2 – sunt: „Duhul Domnului a vorbit prin mine și Cuvântul Lui a fost pe limba mea”. Fiecare scriitor al Scripturii este redus doar la ceea ce dorește Duhul Sfânt să fie spus, copleșind limitele cunoștinței umane, ale înțelepciunii umane, ale înțelegerii umane, ca apoi să așeze acolo exact ceea ce Duhul a vrut să fie spus. Așadar, aceeași lucrare măreață și puternică este realizată în inspirația pe care Duhul lui Dumnezeu o face în viața credinciosului în care locuiește, deoarece acesta este cuvântul Duhului lui Dumnezeu în Scriptură. Deoarece este o exprimare perfectă a minții Sale, de aceea Duhul lui Dumnezeu are o gândire și o voință în acord perfect cu cea a Tatălui, în viața credinciosului, și acestea le vom vedea mai departe în Romani capitolul 8, iar El lucrează ca să spulbere tot ceea ce stă în calea împlinirii acelui scop și acelei voințe. Așadar, există ceva violent în acest lucru, cu toate că noi nu experimentăm nimic violent, noi nu suntem torturați de ea, noi nu suntem nimiciți de ea. Sunt momente când știm că suntem în bătălie, și firea noastră pământească luptă împotriva lucrării Duhului Sfânt, când ne luptăm cu ispita.

În Noul Testament, Persoana Duhului Sfânt este revelată tot mai mult până la deplinătate. În Vechiul Testament nu avem întreaga imagine; în Noul Testament avem imaginea întreagă. În Noul Testament este revelată întreaga lucrare a Duhului Sfânt, așa cum spuneam, în viața credinciosului. Și apropo, doar acelora care Îl cunosc pe Cristos, doar acelora care Îl cunosc pe Cristos.

De ce oare oamenii atribuie toate aceste lucruri teribile Duhului Sfânt? Pentru că nu Îl cunosc pe Cristos. Nu Îl cunosc pe Cristos. Isus a spus în Ioan 16:13: „Când va veni mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare.” „El” spune iarăși „va lua ce este al Meu și vă va descoperi”. Dacă Îi aparții lui Cristos, Duhul va fi învățătorul tău. Îl vei înțelege corect pe El și Îl vei înțelege corect pe Cristos. 1 Ioan 2:20 spune că El este ungerea care te învaţă toate lucrurile, așa că nu mai ai nevoie ca să te învețe niciun om, pentru că El este învățătorul tău. El biruie necunoașterea ta. El biruie prejudecățile tale. El biruie stările tale. Acesta este ruach al lui Iahve.

Așa cum spuneam, în Noul Testament totul devine clar, faptul că mântuirea este ceva inițiat de Tatăl, este validat de Fiul și este activat de Duhul Sfânt. El îi naște din nou pe cei aleși. El dă viață. El îi sfințește. El îi duce din slavă în slavă – 2 Corinteni 3:18 – și într-o zi ne va glorifica pe toți – versetul 11, ne vom uita la el mai târziu – El va învia trupurile noastre moarte la stadiul final de glorificare. Așadar, Duhul Sfânt este această putere, această Persoană puternică din Trinitate care ne regenerează, ne sfințește și într-o zi ne va glorifica. Atunci vom primi o revelație uimitoare și bogată despre puterea Sa plină de har, violentă și explozivă care de fapt ne re-creează și ne împuternicește în neprihănire și în cele din urmă ne împuternicește pentru slava veșnică.

Așadar, acolo unde este manifestată puterea Duhului Sfânt, ea nu va produce căderi la pământ, murmurare de cuvinte neînțelese, o curentare extatică sau o izbucnire fierbinte de emoții. Toate aceste comportamente nu au absolut nimic de-a face cu Duhul Sfânt. Ele sunt o bătaie de joc cu privire la adevărata Lui lucrare. Când Duhul Sfânt Se mișcă cu ruach-ul lui Iahve, oamenii vor fi mântuiți, sfințiți, uniți, înzestrați, dăruiți, împuterniciți pentru închinare, și slujire, și ascultare de Scriptura sfântă. Ei vor fi oameni coerenți, raționali, vor gândi, în rânduială și credincioși Cuvântului, pentru că asta este lucrarea Lui.

Acum să mergem la Romani 8. Întotdeauna îmi face plăcere să vă ofer o scurtă introducere. Apropo, cartea care este menționată în Grace Today, Charismatic Chaos (Haosul Carismatic), vă va oferi o mulțime de material pe care eu nu-l voi acoperi în această serie cu privire la mișcarea carismatică. Aș putea să reeditez această carte, tot ceea ce aș putea face este să schimb ilustrațiile, însă nu teologia, bine? Așadar, dacă vreți să luați o copie a cărții Charismatic Chaos, vă va ajuta să vă umpleți golurile din mintea voastră.

Acum când ajungem la capitolul 8, ajungem la capitolul Duhului Sfânt. Cartea Romani se împarte - și putem spune că secțiunea lui Dumnezeu este prima, capitolele 1, 2 și 3 în care întreaga rasă umană este condamnată înaintea lui Dumnezeu sub judecata Sa divină. Apoi avem secțiunea lui Cristos, capitolele 3, 4, 5, 6 și 7 unde vedem lucrarea lui Cristos la cruce, care oferă salvarea necesară ca să scăpăm de mânia lui Dumnezeu, de judecata lui Dumnezeu, pentru că păcatul nostru a fost prezentat în capitolele de început. Iar acum am ajuns la capitolul Duhului Sfânt. Am văzut secțiunea lui Dumnezeu, care condamna întreaga rasă umană, aceasta fiind sub condamnarea divină și sub judecată, am văzut purtarea de grijă minunată a lui Cristos, și acum vedem activarea răscumpărării inițiate de Dumnezeu și validată de Cristos, care vine prin lucrarea Duhului Sfânt. Pe măsură ce citim în 1 Corinteni 12:3, nimeni nu poate să spună că Isus este Domnul, fapt pe care îl spui când ești mântuit – dacă mărturisești cu gura ta că „Isus este Domnul” vei fi mântuit – nu poți să spui asta fără puterea Duhului Sfânt, pentru că nu eşti în stare să faci asta, așa cum vom vedea, decât dacă El prin puterea Lui violentă îți biruie stricăciunea și te întărește să faci asta.

Să începem de la versetul 1: „Așadar, acum nu mai este nicio osândire pentru cei care sunt în Cristos Isus. Aceasta este rezumarea Veștii Bune. Ea este confirmată până la finalul capitolului. În finalul acestui capitol despre asta este vorba – versetul 34 – cine ne va osândi, și apoi urmează o listă de posibilități și opțiuni teoretice. Niciuna din ele nu poate să ne despartă; suntem într-o stare permanentă, veșnică de necondamnare. Am fost îndepărtați literalmente de condamnarea din capitolele 1, 2 și 3 prin lucrarea lui Cristos în capitolele 4, 5, 6 și 7. Înțelegem asta. Nu mai este nicio osândire. Cum de a avut loc așa ceva? Cum a fost activată în noi? Știm că Dumnezeu a planificat-o. Știm că a executat-o Cristos pe cruce, dar cum ni se aplică nouă? Răspuns: prin Duhul Sfânt – prin Duhul Sfânt.

Acum am ajuns la lucrarea Duhului Sfânt prin care ne așază într-o astfel de stare de mântuire, de necondamnare. Primul lucru la care ne-am uitat și se găsește chiar în versetele 2 și 3, ne-a dat viață morți fiind. Ne-a înviat. Legea Duhului de viață în Cristos Isus ne-a izbăvit de legea păcatului și a morții. „Legea” folosită aici se referă la principiu. Sau poți să o numești paradigmă, regulament, domeniu.

Noi trăiam într-un fel de moarte vie. Suntem sub principiul dominant al păcatului și al morții. Suntem morți în greșelile și în păcatele noastre, ca să folosim limbajul lui Pavel din Efeseni 2, și apoi a venit Duhul vieții, care ne-a eliberat de legea păcatului și a morții. Aceasta este prima lucrare a Duhului Sfânt. Asta este lucrarea de regenerare. Asta înseamnă să fii născut din nou, regenerat, să primești viață din morți. Asta este lucrarea Duhului lui Dumnezeu. Trebuie să fii născut din Duhul, i-a spus Isus lui Nicodim în Ioan 3. Și bineînțeles, ceea ce o face posibilă este versetul 3, faptul că Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, S-a dat pe Sine ca jertfă pentru păcat. A luat locul nostru. A murit moartea noastră. A plătit pedeapsa pe deplin și a condamnat păcatul nostru. Legea îl poate condamna pe păcătos, legea nu poate condamna păcatul, dar Cristos în moartea Sa a condamnat păcatul în firea Sa ca om întrupat. Așadar, datorită lucrării lui Cristos în versetul 3, putem primi viață. Însă nu este nimic automat și nimic bazat pe voința umană; ci este bazat pe lucrarea Duhului Sfânt care ne dă viață din morți. Bine, acesta este primul lucru pe care-l vedem cu privire la lucrarea Duhului. Ne dă viață, ne regenerează.

În al doilea rând, datorită acestei vieți, ne împuternicește să împlinim Legea lui Dumnezeu. Ne împuternicește să împlinim Legea lui Dumnezeu. acesta este punctul central a ceea ce vrea să spună Pavel aici și doresc să înțelegeți asta bine. Vă rog să observați în versetul 4: „acum că avem viață, lucru posibil datorită jertfei lui Cristos în locul nostru – în versetul 3 – păcatul a fost osândit în firea lui Cristos care a murit ca o jertfă pentru păcat, în așa fel ca porunca legii să fie împlinită în noi”.

Acum, ascultați! Ce se va întâmpla atunci când ești regenerat este că pentru prima dată în viața ta vei împlini cerințele legii lui Dumnezeu – nu în mod perfect, ci într-o oarecare măsură. De ce este așa? De ce acum, după ce am fost regenerat, pot să împlinesc Legea lui Dumnezeu? De ce pot acum să mă supun Legii lui Dumnezeu prin atitudine și acțiune? De ce? Pentru că versetul 4 ne spune: „noi nu umblăm după lucrurile firii, ci după lucrurile Duhului”. Asta este o realitate, prieteni. Este o realitate. Asta înseamnă să fii creștin.

Nu poți să spui așa ceva: „Sunt creștin, am primit viață din moarte prin puterea Duhului Sfânt, dar nu am niciun interes să împlinesc legea lui Dumnezeu”. Stai puțin – acest lucru nu este posibil. Acestea sunt secvențiale. Este o circumstanțială de scop - „ați trecut din moarte la viață, pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi” – sau Efeseni 2:10 – ați fost creați pentru faptele bune pe care le-a rânduit Dumnezeu mai dinainte ca să umblați în ele. Ai experimentat o înviere reală, din punct de vedere spiritual. Acum umbli – acum umbli, este viața de zi cu zi, așa cum am văzut data trecută – acum umbli nu după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului. Umblare este cuvântul pentru comportamentul zilnic. Comportamentul tău zilnic este consecvent Duhului care este putere, energie, acea forță explozivă care este în tine. Acea putere, Duhul Sfânt, a venit literalmente în starea ta de moarte spirituală cu o explozie și a adus viață, și acum aceeași putere, aceeași putere care copleșește, controlează, puterea care domină a Duhului Sfânt, te conduce în direcția ascultării de Legea lui Dumnezeu. Natura ta s-a schimbat. Mintea ta s-a schimbat. Voința ta s-a schimbat. Sentimentele tale s-au schimbat. Asta este o transformare totală.

Să ne uităm acum la versetul 4. În lumea aceasta sunt doar două feluri de oameni – doar două, doar atâtea sunt. Sunt oameni care umblă după îndemnurile firii și sunt oameni care umblă după îndemnurile Duhului. Dumnezeu nu separă niciodată oamenii după cultură, rasă, educație, sex, nivel social sau bani. Dumnezeu recunoaște doar două feluri de oameni: cei care umblă după îndemnurile firii și cei care umblă după îndemnurile Duhului. Aceștia sunt credincioșii și necredincioșii. Sunt cei născuți din nou și cei ne-născuți din nou. Sunt oameni care umblă morți și sunt oameni care umblă vii. Doar aceste categorii sunt.

Acum, în acest punct, apostolul Pavel pătrunde în patologia căderii, în patologia corupției. Și de obicei, dacă ești cercetător al Bibliei și vrei să vorbești despre păcat și depravare, mergi la Romani 3 și te uiți la Romani 3 și îl auzi pe apostolul Pavel afirmând acele versete din Vechiul Testament „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar”. „Nu este niciunul care să caute pe Domnul”. Și citești de la Romani 3:10 până la 20 și afli toată lista de lucruri care au loc și care nu. Și asta este cu siguranță o descriere a căderii foarte puternică, dar nu este la fel de puternică precum cea de aici. Asta este descrierea căderii celei mai pătrunzătoare, cea mai patologică pe care o puteți găsi, cred, în scrierile apostolului Pavel. Dar ceea ce spune aici este că acești oameni nu umblă după îndemnurile Duhului, ci după ale firii. Ei umblă după îndemnurile firii.

Nu se oprește aici. Continuă la versetul 5: „cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământești, umblă după lucrurile firii pământești”. Să trecem la versetul 6: „Și umblarea după lucrurile firii pământești este moarte”. Mergeți la versetul 7: „Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământești este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună.” Versetul 8: „cei ce sunt pământești, nu pot să placă lui Dumnezeu.” Acum, există o patologie de fond a condiției oamenilor neregenerați. Este uimitor. Ei umblă după lucrurile firii pentru că se gândesc la lucrurile firii. Ei sunt morți. Ei îi sunt ostili lui Dumnezeu. Ei nu se pot supune Legii lui Dumnezeu, ei nu sunt în stare să o împlinească. Ei nu pot fi plăcuți lui Dumnezeu.

Acum, înțelegeți de unde ați fost izbăviți? Acum, datorită lucrării Duhului Sfânt, ați primit viață și lucrarea continuă, sfințitoare, a Duhului – mă refer la lucrarea de naștere din nou care s-a întâmplat când ați fost mântuiți – lucrarea de sfințire continuă a Duhului Sfânt este o mișcare puternică continuă a Celei de-a treia Persoane din Trinitate în viața ta ca să te conducă în direcția în care vrea El să te ducă. Tu acum umbli în Duhul. Literalmente ești purtat în viața ta în direcția dată de lucrurile Duhului, de mintea care este atentă la Duhul, care nu-I este ostilă lui Dumnezeu, care este în stare să împlinească Legea, care este în stare să-I placă lui Dumnezeu.

Asta este marea lucrare de regenerare și de sfințire. Acesta nu este un lucru mărunt. Unii oameni trăiesc după îndemnurile firii, ăsta este comportamentul lor pentru că umblă după lucrurile firii, asta este gândirea lor, și în consecință ei sunt morți, asta este condiția lor. Alții trăiesc după îndemnurile Duhului, acesta este comportamentul lor, ei se gândesc la lucrurile Duhului, asta este gândirea lor, și se bucură de viață și pace. Acesta este șirul gândirii lui Pavel. Abilitatea de a împlini legea lui Dumnezeu vine din puterea de regenerare și lucrarea de sfințire ulterioară a Duhului Sfânt. Dintr-odată ai o dragoste pentru Scriptură, ai un interes față de Scriptură, ai o foame după Scriptură. Dorești să-L cunoști pe Dumnezeu. Dorești să-L iubești mai mult pe Dumnezeu. Iubești Cuvântul Lui. Dorești să auzi Cuvântul Lui, dorești să înțelegi Cuvântul Lui, dorești să asculți de Cuvântul Lui.

Axioma elementară este simplă. Sunt două feluri de oameni, cei care trăiesc după firea pământească, care umblă după lucrurile firii, ei sunt morți. Ei sunt morții vii. Nu pot împlini Legea lui Dumnezeu, nu pot fi plăcuți lui Dumnezeu, nu au capacitatea. Asta este depravarea. O persoană nemântuită, controlată în mod obișnuit de umanitatea neregenerată și depravată, îl urăște pe Dumnezeu, urăște lucrurile lui Dumnezeu. Într-un fel sau altul, va manifesta această ură. În adâncul inimii, el urăște lucrurile lui Dumnezeu. Nu le poate împlini deloc.

Aș dori să adâncim puțin acest lucru deoarece cred că va fi folositor pentru noi. Să mergem la versetul 5: „cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământești, umblă după lucrurile firii pământești”. Phroneō este verbul din limba greacă, phroneō, înseamnă a fi dispus, a fi dispus pentru, a fi aplecat spre ceva. Substantivul este phrēn. Uneori phrēn se referă la locul tuturor afecțiunilor mentale și facultăților mentale, exprimă orice formă de activitate mentală, orice activitate mentală, fie că este emoțională sau ține de dorință sau orice combinație de emoții sau voință. Nu este cuvântul pentru minte. Nu este cuvântul pentru minte. Cuvântul pentru minte este nous și se găsește în 1 Corinteni 2:16: „noi însă avem gândul lui Cristos”. Acest phrēn nu este cuvântul pentru minte. Acesta este cuvântul pentru dispoziție. Acesta este cuvântul pentru aplecare. Acesta este cuvântul care descrie modul în care mergi. De fapt, cea mai bună cale, de a-l traduce cred că este mentalitatea deliberată, intenționată.

O persoană nemântuită este condusă de o mentalitate deliberată, intenționată, controlată de firea pământească. Ce este firea pământească? Nu este doar trupul lui fizic. Nu este doar ceva ce poți atinge și vedea. Este umanitatea lui căzută. Nu este doar trupul lui fizic, ci este modelul de gândire invizibil al minții sale care formează comportamentele trupului. Este căderea lui, și nu poți repara asta. Nu o poți repara. N-o poți repara prin educație, nu acesta este răspunsul. Nu poți s-o repari. Este o forță care te controlează, internă, a căderii, a corupției, a firii.

Noul Testament vorbește mult despre firea pământească, vorbește despre trăirile firii, vorbește despre încrederea în firea pământească, vorbește despre faptele firii, rugăciuni în fire, închinare după fire, dumnezeul firii, stricăciunea firii. În mod simplu înseamnă condiția ta căzută fără Dumnezeu. Ești o persoană moartă care umblă, însă ești una căzută. Sunt acei oameni despre care vorbește Ioan când spune că ei iubesc lumea, lucrurile din lume și dragostea Tatălui nu este în ei. Și toți oamenii neregenerați sunt în acest fel. Ei răsfață firea în dorințele sale corupte. Asta este ceea ce a spus Petru, ei răsfață firea în dorințele sale corupte. Asta este realitatea. Și ei nu pot împlini legea lui Dumnezeu. Ei trăiesc călcând legea lui Dumnezeu și care este pedeapsa pentru asta? Plata păcatului este – moartea.

Pe de altă parte, mai este o patologie aici. Să mergem la versetul 5. Cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului, aici implicația este asta, phroneō, a umbla după lucrurile Duhului – versetul 6 – „umblarea după lucrurile Duhului este viață și pace”. Mă refer la faptul că este o patologie complet diferită. Noi nu mai suntem ostili lui Dumnezeu, noi ne supunem de bună voie Legii lui Dumnezeu, suntem în stare să facem asta prin Duhul Sfânt, și putem fi chiar plăcuți lui Dumnezeu.

Cât de mult Îi putem fi plăcuți lui Dumnezeu? Vă voi spune cât de mult putem fi plăcuți lui Dumnezeu. Gândiți-vă la Enoh. Cât de mult I-a fost plăcut Enoh lui Dumnezeu? I-a fost plăcut atât de mult – și a fost un om cu pasiuni ca noi toți – atât de mult I-a plăcut lui Dumnezeu de el că într-o zi l-a luat la o plimbare, Dumnezeu l-a luat direct la cer. Și mai știți ceva? Aș vrea să vă mai spun ceva despre Enoh. A umblat cu Dumnezeu – gândiți-vă – pentru 365 de ani. Oh, este așa de greu să fii creștin, sunt creștin de 12 ani. Este chiar greu să fii creștin, chiar greu. Poate spui „Ei bine, da, dar Enoh a trăit într-o lume perfectă”. Poftim? Știți ce s-a întâmplat două generații mai târziu după Enoh? Dumnezeu a înecat întregul pământ. Cum poți să umbli pentru 365 de ani drept cu Dumnezeu? Umblă cu Dumnezeu și într-o zi Dumnezeu îți va spune: „O să te iau cu Mine, să continuăm să umblăm împreună”. Și veți ajunge în ceruri.

Ce înseamnă să umbli cu Dumnezeu? Înseamnă să fii plăcut lui Dumnezeu. Înseamnă să fii ascultător de ceea ce știi că dorește Dumnezeu. Înseamnă să comunici cu Dumnezeu. Dintr-o dată pentru noi apare o nouă aplecare, o nouă dispoziție, o nouă direcție, o nouă influență care ne controlează inimile și este puterea Duhului Sfânt. Tocmai autorul Scripturii față de care trebuie să ne supunem trăiește în noi și nu trăiește în noi numai ca să ne instruiască, ci trăiește în noi ca să ne împuternicească ca să ascultăm de acea călăuzire. În acest fel noi umblăm după lucrurile Duhului, cum spune versetul 5. Lucrurile Duhului sunt acele lucruri care sunt prețioase Duhului, sunt aceleași lucruri care Îl cinstesc pe Cristos și pe Dumnezeu și care sunt revelate în Scriptură. Avem o nouă putere care ne controlează. Noi nu mai suntem sub puterea firii pământești, care este moarte, ci suntem – spune versetul 6 – sub puterea Duhului Sfânt. Umblăm după lucrurile Duhului, asta este gândirea noastră, și asta este pentru că trăim într-o lume a vieții și a păcii – o lume a vieții și a păcii. O adevărată binecuvântare. Suntem vii pentru Dumnezeu și în pace cu Dumnezeu. Literalmente suntem conduși de aceeași putere explozivă a Duhului Sfânt către lucrurile care Îl onorează pe Dumnezeu.

Firea? Asta este doar moarte. De aceea orice fac cei nenăscuți din nou se numește în Evrei 9:14 fapte moarte, pentru că sunt morți. 1 Timotei 5:6: „Dar cea dedată la plăceri, cu toate că trăiește, este moartă”. Însă nouă ni s-a dat viață spirituală, și acum avem acea viață pentru că am făcut pace cu Dumnezeu. Asta este părtășia cu Dumnezeu, împăcarea cu Dumnezeu, sfârșitul înstrăinării și toate din viață care sunt împreună cu acestea. Asta este o înțelegere profundă a lucrării Duhului Sfânt în noi, a părtășiei dulci cu Dumnezeu, harul lui Dumnezeu este turnat încontinuu în noi, mila Lui fără sfârșit, dragostea Lui turnată în inimile noastre, bucurie continuă, asigurare interioară că toate vor fi bine, o dragoste pentru Dumnezeu, o dragoste pentru Cuvântul lui Dumnezeu, o dragoste pentru ascultare, o tânjire ca să ne hrănim sufletele cu adevărul Său.

Acum, acest lucru înseamnă că suntem perfecți? Nu – nu. Încă ne mai luptăm cu firea pentru că ea încă mai locuiește acolo. Noi nu suntem în fire. Noi nu mai umblăm după lucrurile firii, nu asta este umblarea noastră. Noi nu mai trăim după îndemnurile firii, dar firea ne urmărește și se agață de noi. Este trupul morții din Romani 7 care este atașat. Dar puterea ei a fost slăbită foarte tare de prezența Duhului Sfânt. Mintea noastră este într-o astfel de stare că nu Îi mai suntem ostili lui Dumnezeu, așa cum sunt cei din versetul 7. Suntem supuși legii lui Dumnezeu, suntem în stare să ne supunem acelei legi prin puterea Duhului, și putem, așa cum spune în versetul 8, să fim chiar plăcuți lui Dumnezeu.

Acum, vedem ceva din această putere, care biruie corupția care este așa de profundă și de adâncă în fiecare ființă umană și Duhul Sfânt a învins-o ca să ne împuternicească să ascultăm de legea lui Dumnezeu, și asta va începe cu a-L iubi pe Dumnezeu și de asemenea a-I fi plăcuți Lui.

Mai este o lucrare pe care doresc să o observați aici, și vom încerca să ne ocupăm puțin de ea. Să mergem la versetul 9 și 10 și poate 11. Nu mai suntem în fire, asta vrea să spună. Asta înseamnă o stare de har, o stare de mântuire. Care este dovada decisivă? „Nu mai sunteți în fire, ci în Duhul, dacă într-adevăr Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi. Dacă nu are cineva Duhul lui Cristos, nu este al Lui”. Ce vreau să spun este că este ceva foarte important, nu-i așa? Observați că Duhul lui Dumnezeu, Duhul lui Cristos este același. Nu mai sunteți în fire, nu mai umblați după lucrurile firii, nu mai umblați conform firii, nu mai sunteți într-o stare de moarte, asta este ceea ce vrea să spună. Acum sunteți în Duhul, trăiți după îndemnurile Duhului, umblați după îndemnurile Duhului, aveți viață și pace. Acest lucru este adevărat, dacă într-adevăr Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi. Semnul distinctiv al adevăratei mântuiri este prezența Duhului Sfânt.

Nu există așa ceva: un credincios fără Duhul Sfânt. Asta este o altă eroare teribilă a carismatismului, că ai putea cumva să fii mântuit și să nu ai Duhul Sfânt. Nu poți fi nimic altceva decât un păcătos stricat, corupt, fără lucrarea Duhului Sfânt. Și nu este doar o lucrare făcută o dată și apoi trebuie să încerci să-L găsești; este o lucrare continuă. Așadar, dovada transformării este locuirea Duhului. Oikeō înseamnă a trăi ca într-o casă. Duhul Sfânt locuiește în tine – 1 Corinteni 3:16 – sunteți templul lui Dumnezeu. Sunteți templul lui Dumnezeu, al Duhului Sfânt. 1 Corinteni 6 spune același lucru.

Și reversul este afirmat la sfârșitul versetului 9: „dacă nu are cineva Duhul lui Cristos, nu este al Lui”. Duhul, Duhul lui Cristos, Duhul lui Dumnezeu ne arată că Duhul Sfânt are aceeași relație cu a doua Persoană din Trinitate, pe care o are cu prima Persoană, și Unul cu Altul. Asta este semnul unui adevărat credincios. Și pentru că Duhul Sfânt locuiește în tine, îți schimbă gândirea, îți schimbă acțiunile, îți schimbă ce iubești, îți schimbă faptele, îți schimbă gândirea, pentru că prin puterea Lui îți biruie căderea. Așadar, vedem că Duhul Sfânt este prezent și împuternicește lucrarea de regenerare și împuternicește lucrarea de sfințire.

Mai este încă una, și ăsta este ultimul punct. Ne va învia la nemurire: glorificarea. Aspectul final al mântuirii noastre, care este mai aproape acum decât a fost vreodată, este slăvirea noastră. Este aceasta lucrarea Duhului Sfânt? Ei bine, să ne uităm la versetul 10. „Şi dacă Cristos este în voi” sau din moment ce Cristos este în voi, „trupul vostru, da, este supus morții din pricina păcatului” – cu alte cuvinte, nu vrea Pavel să spună că sunteți perfecți. Nu vrem să spunem că nu veți muri, ok? Nu spunem asta. Veți muri. Veți muri și știți asta. Dacă Cristos este în voi, chiar dacă trupul vostru va muri – este o stare de moarte în trupul vostru, este un principiul al morții în trupul vostru datorită păcatului. Acest lucru nu se va schimba. Nu poți să repari asta în acest trup muritor. Așa stau lucrurile. Însă trupul vostru este viu datorită neprihănirii. Literalmente a fost acoperit în neprihănirea imputată a lui Cristos, persoana dinlăuntrul tău, persoana care ești tu și care trăiește în trupul tău, este vie cu viață veșnică, însă trupul tău nu se va repara aici jos. Din nou, acesta este trupul morții. Singura speranță pentru tine este să fii eliberat din acest trup al morții și tot ceea ce-l însoțește, împreună cu mintea ta căzută. Așa citim în versetul 11: „Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morți locuiește în voi, Cel ce a înviat pe Cristos Isus din morți, va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuiește în voi”.

De câte ori trebuie să ne spună? Unde locuiește Duhul? În tine, în tine, în tine, în tine, în tine, în tine. De ce? Pentru că nu ai putea niciun moment să fii plăcut lui Dumnezeu fără puterea Lui. Nu poți să birui stricăciunea fără puterea Lui. Nu doar că Duhul Sfânt face lucrarea de regenerare și lucrarea de sfințire, dar aflăm că Dumnezeu, care L-a înviat pe Cristos din morți, știm că Dumnezeu L-a înviat pe Cristos pentru că așa ni se spune în Romani 1:1-4, că Dumnezeu Tatăl L-a înviat pe Cristos din morți ca să-I valideze lucrarea, să-I susțină lucrarea, și acest lucru îl va face Dumnezeu și cu noi. Va da viață trupurilor noastre muritoare prin Duhul Său care locuiește în noi.

Uitați, urmează să murim. Unul dintre prietenii mei dragi tocmai a murit. Am petrecut ceva timp cu el săptămâna asta. Capul i-a fost mâncat de cancer. Un prieten special și știa că nu va mai dura mult, așa că m-am rugat ca Domnul să îl ia în prezența Lui săptămâna asta. Era oribil numai să privești. Nu am mai văzut niciodată cum cancerul devorează literalmente o persoană începând din exterior până când nu a mai rămas nimic. Acesta este trupul acestei morți. Așa este. Poate că nu este la fel de vizibil în toate cazurile. Acest trup urmează să moară.

Dar adevărul este că ziua morții noastre este mai bună ca ziua nașterii noastre, pentru că prima dată, ne-am născut în păcat, iar atunci când murim, vom fi renăscuți în desăvârșire – o desăvârșire sfântă. Chiar dacă trupul moare, duhul trăiește pentru totdeauna. Dar într-o zi, când – când vei muri, duhul tău se va duce în ceruri, absent din trup, va fi cu Domnul, e mult mai bine să mergi și să fii cu Cristos. Ați priceput asta? Nu vei trece în neființă, nu vei merge în purgatoriu, nu vei merge într-un loc de așteptare, nu vei sta și vei aștepta următorul tren către ceruri pe un peron nesfârșit. Vei fi absent din trup, însă prezent cu Domnul, vei lăsa trupul aici, vei fi acolo. Imediat, tu Îl vei vedea pe Domnul.

Însă vei fi un duh fără trup până la învierea finală. Și la învierea finală, în conformitate cu ceea ce spune apostolul Pavel, Domnul Isus va transforma trupul stării noastre smerite asemenea trupului Său de slavă. Uau – El ne va da un trup ca trupul Lui de la înviere, ca trupul cu care S-a înălțat la cer, ca trupul cu care a trecut prin ziduri. Cum va face asta? Prin puterea pe care ne-a demonstrat-o. Cine are această putere? Duhul Sfânt. De aceea spune aici în versetul 11: „prin Duhul Său care locuiește în voi”. Într-o zi Duhul Sfânt te va recrea.

Poate spui: „Se va coborî în mormânt? Sper că trupul nu va fi dispărut cu totul când va avea loc acest eveniment” Nu va conta, El are soluția. El știe cât de imperfect ești pentru că a trăit aici mai mult timp. De asemenea are o înțelegere perfectă și un plan perfect ca să te desăvârșească, fapt care te va face diferit de ceea ce ești acum. Te va recrea. Asta este putere. Nu este aceasta putere? Să îi re-creezi pe toți credincioșii în trupuri nemuritoare? Pe toți sfinții din toată istoria. Aceasta este lucrarea Duhului Sfânt. Aceasta este lucrarea pentru care trebuie să fie înălțat, ne-a eliberat de păcat și moarte, ne-a întărit ca să împlinim Legea, ne-a transformat natura noastră și ne va da un trup slăvit care va locui pentru totdeauna în ceruri.

În timp ce mă gândeam la Duhul Sfânt – urmează să vă spun mai multe lucruri – am căutat niște imnuri, am încercat să găsesc niște imnuri vechi despre Duhul Sfânt. Unii dintre voi mi-ați trimis niște cărți de cântări. Am suficiente. Toți sunteți minunați. M-ați dat o mulțime. Am găsit o cântare veche. Este interesant să vedem ce gândeau oamenii despre Duhul Sfânt, în urmă cu 160 de ani, în 1850. Autorul spune: „Duh al lui Dumnezeu, cobori în inima mea, desprinde-o de pământ, indiferent cât se va zbate, apleacă-te la slăbiciunea mea, așa măreț cum ești, și ajută-mă să Te iubesc, așa cum meriți să fii iubit.” Este un credincios care se roagă în această strofă ca Duhul Sfânt să-i dea mai multă iubire pentru Duhul Sfânt Însuși.

A doua strofă spune, îmi place așa de mult: „Nu cer niciun vis, nicio extaziere profetică, nicio rupere bruscă a vălului de lut” – cu alte cuvinte, nu dorește o experiență transcendentă – „nici vizita unui înger, nici cer deschis” – nicio vizită la cer – „ci ia-mi întunericul din sufletul meu, ajută-mă să văd adevărul”. Și ultima strofă: „Învață-mă să Te iubesc, cum îngerii Te iubesc, o pasiune sfântă să mă umple, aprinderea din cer – cobori Porumbel, inima mea e un altar și iubesc înflăcărarea”. Duhul Sfânt vrea să te aprindă în dragoste pentru El, să Îl iubești pe Fiul, să-L iubești pe Tatăl. Nu este un nonsens, aceasta este lucrarea adevărată a Duhului Sfânt. Mai multe, data viitoare.

Tată, Îți mulțumim pentru timpul din dimineața asta. Îți mulțumim pentru consistența Cuvântului Tău prețios pe care L-am deschis și indiferent unde ne-am uita, vedem adevărul copleșitor de clar și de răsunător, puternic, distinct. Îți mulțumim pentru că ne-ai dat această minunată revelație a tuturor lucrurilor pe care avem nevoie să le știm și ceea ce am învățat dorim să punem în practică și în închinare față de Tine și să Te slujim, Dumnezeule Trinitar, Tată, Fiule și Duhule Sfinte. Ascultă rugăciunea noastră, Te rugăm. Amin.

SFÂRȘIT